In litigiile privind drepturile banesti nu este necesara indeplinirea procedurii prealabile prevazute la Legea nr.554/2004

      
      In litigiile privind drepturile banesti nu este necesara indeplinirea procedurii prealabile prevazute de Legea nr.554/2004.
      Spor de risc - art. 127 pct. 5 din Codul Silvic
      Drept optional al angajatorilor din sectorul bugetar de a acorda tichete de masa, drept care este conditionat, in ceea ce priveste aplicarea lui, de prevederea unor sume cu aceasta destinatie in buget.

Prin sentinta nr.1905 din 05 decembrie 2011, Tribunalul Mehedinti a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii.
A respins exceptia autoritatii de lucru judecat.
A admis in parte actiunea formulata de reclamantul SCD, in contradictoriu cu parata DS Mehedinti si a obligat parata sa plateasca reclamantului  contravaloarea sporului de risc in procent de  25% din salariul de baza, prevazut de art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008, incepand cu data de 01.12.2008 pana la intervenirea unei cauze de modificare sau incetare.
Art. 127 pct. 5 din Codul Silvic( Legea nr. 46/2008) prevede ca personalul silvic din cadrul autoritatii publice centrale care raspund de silvicultura a subunitatilor teritoriale ale acesteia, ale Ocoalelor Silvice si ale structurilor silvice de rang superior si a RNP Romsilva beneficiaza de un spor de risc de 25% din salariul de baza, astfel ca  reclamantul se incadreaza in aceste dispozitii legale, insa nu i s-a acordat acest spor, asa cum rezulta din adresa nr.5786/19.09.2011 .
      Legea nr. 46/2008 nu prevede elaborarea vreunei reglementari subsecvente care sa stabileasca modalitatea de punere in aplicare a art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008, astfel ca sustinerile paratei ca nu au fost elaborate normele de aplicare a codului silvic si nu se poate acorda sporul prevazut de lege nu pot fi retinute.
      In consecinta reclamantul este indreptatit la plata sporului de risc prevazut de art.127 pct.5 din Codul Silvic  incepand cu data de 01.12.2008 pana la intervenirea unei cauze de modificare sau incetare.
      In ceea ce priveste cererea privind  acordarea contravalorii tichetelor de masa s-a retinut ca este neintemeiata pentru  considerentele ce succed.
      Potrivit art. 183(1) din  contractul colectiv de munca la nivelul regiei si al fiecarei unitati din structura acesteia, administratia va acorda  tichete de masa in conditiile Legii nr. 142/1998.
  Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, nu stabileste in mod imperativ in sarcina paratei obligatia de a acorda tichetele de masa, ci prevede doar posibilitatea acordarii acestora, asa cum rezulta din art. 1.
      Se instituie astfel un drept optional al angajatorilor din sectorul bugetar de a acorda tichete de masa, drept care este conditionat, in ceea ce priveste aplicarea lui, de prevederea unor sume cu aceasta destinatie in buget.
In consecinta, acordarea tichetelor de masa este in primul rand o posibilitate a angajatorului si nu o obligatie imperativa, pentru ca echivalentul acestora se suporta integral din fondurile angajatorului, care trebuie sa aiba prevazut in bugetele de stat sumele cu aceasta destinatie.
      Lipsa resurselor financiare ale paratei poate justifica neacordarea beneficiilor prevazute de Legea nr. 142/1998, astfel ca nu exista un refuz nejustificat in ceea ce priveste neacordarea tichetelor de masa intrucat nu s-a dovedit ca parata a avut disponibilitati banesti pentru acordarea tichetelor de masa, iar lipsa prevederii in buget a unor sume cu aceasta destinatie atrage neacordarea tichetelor de masa.
Pentru aceste considerente, instanta a admis in parte actiunea si a obligat parata la plata catre reclamant doar a sumei reprezentand contravaloare sporului de risc incepand cu data de 01.12.2008.
       Recursul a fost respins ca nefondat, prin decizia  nr. 5570/2012.