Contestatie decizie de impunere. Lipsa procedurii prealabile

     
     
     Contestatie decizie de impunere. Lipsa procedurii prealabile
    Parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie in situatia in care se contesta in instanta decizia de impunere emisa de Administratia Finantelor Publice

    

     Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti la data de 19.12.2011 contestatorul B.V, in contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice  D.T.S,  a solicitat anularea deciziilor de impunere referitoare la obligatiile de plata accesorii nr.2530124316812/31.12.2010 si nr.2530126284261 /18.04.2011, emise de Administratia Finantelor Publice  D.T.S, decizii care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr. 253010011804875/21.06.2011.
      In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca  in anul 2011 i s-a comunicat, la cererea sa, ca urmare a constatarii popririi contului personal de catre BRD Drobeta Tr. Severin, inregistrata sub nr. 2000/09.02.2011, ca s-a infiintat poprirea asupra contului sau in baza dosarului nr. 360438/2001 comunicat de AFP Drobeta Turnu Severin, pentru suma de 1063 lei. Mai arata ca, la data de 20.06.2011 a solicitat un extras  de cont pentru luna mai  si a constatat ca avea in continuare contul poprit.
       A revenit cu adresele nr. 30/20.06.2011 catre BRD, nr. 29 /20.06.2011 catre BCR si o notificare catre AFP Drobeta Turnu Severin emisa la data de 22.06.2011 prin care a solicitat detalii  cu privire la actele in baza carora s-a dispus masura popririi. Urmare acestor adrese a primit, de la AFP Drobeta Turnu Severin, somatia nr. 253010020154570/21.06.2011 si titlul executoriu  nr. 253010011804875/21.06.2011 la data de 01.07.2011 prin scrisoare, documente ce nu i-au fost comunicate niciodata si un dosar de executare, de care de asemenea  nu a avut cunostinta.
      A mai precizat ca, si BRD i-a comunicat la data de 05.07.2011 adresa de infiintare a popririi  nr. 360438/10.02.2011, din care rezulta ca ar datora catre bugetul de stat  diferente  de impozit  pentru anii 2007-2010, insa  sustine ca nu a primit nici o instiintare despere existenta acestor debite, nu are cunostinta de unde provin si nu i-au fost comunicate, pana la data introducerii actiunii, despre nici unul din actele  intocmite in dosarul de executare. Reclamantul a contestat  aceste acte, motivand ca nu au la baza  un raport sau un proces verbal  de stabilire  a acestor obligatii  care trebuiau sa-i fie comunicate si care constituie, potrivit Codului de procedura fiscala  titlul de creanta, apreciind ca necomunicarea altor acte ulterioare sunt lovite de nulitate absoluta. 
     In aparare, parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. A invocat exceptia prematuritatii introducerii actiunii, intrucat reclamantul nu a respectat procedura prealabila prevazuta de Legea nr. 554/2004, respectiv nu a contestat decizia de impunere la organul fiscal emitent. A motivat ca reclamantul nu poate invoca motivul ca  nu a avut cunostinta de debitele din cuprinsul deciziilor de impunere contestate, deoarece s-au intreprins numeroase demersuri  de catre organele de executare silita pentru incasarea sumelor din cuprinsul deciziilor de impunere contestate. Pe fond, a aratat parata ca la baza emiterii deciziilor de impunere contestate au stat declaratiile informative 210 (fisele fiscale depuse de catre angajator pentru anii respectivi), iar sumele ce rezulta din cuprinsul deciziilor de impunere contestate sunt diferente de impozit rezultate in urma globalizarii veniturilor.
     Prin sentinta nr. 2148 din 27 aprilie 2012  pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr. 9665/101/2011  s-a dispus admiterea exceptiei lipsei procedurii prealabile si respingerea actiunii formulate de contestatorul  B.V, in contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice D.T.S ca inadmisibila.
     Pentru pronuntarea acestei hotarari, Tribunalul Mehedinti a avut in vedere ca prin cererea dedusa judecatii reclamantul a solicitat anularea deciziilor referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 2530124316812 /31.12.2010 si nr. 2530126284261 /18.04.2011, emise de Administratia Finantelor Publice D.T.S, decizii care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr. 253010011804875/21.06.2011.
     Conform art. 205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii.
     Potrivit art. 209 alin.1 lit. a din acelasi act normativ contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a deciziilor pentru regularizarea situatiei, emise in conformitate cu legislatia in materie vamala, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal atunci cand contestatiile au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 1.000.000 lei.
     Art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 prevede ca deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
     In raport de dispozitiile legale anterior mentionate pentru anularea deciziilor referitoare la obligatiile de plata accesorii reclamantul trebuia sa se adreseze cu o contestatie la organul de solutionare constituit la nivelul DGFP Mehedinti , iar impotriva deciziei pronuntate de acesta cu plangere la instanta de contencios administrativ. Impotriva deciziilor referitoare la obligatiile de plata accesorii reclamantul nu a formulat contestatie la  DGFP Mehedinti.
     Avand in vedere ca, anterior sesizarii instantei, reclamantul  nu a formulat o contestatie impotriva deciziilor de calcul accesorii, Tribunalul a retinut  ca acesta nu a parcurs procedura administrativa prealabila prevazuta de OG nr. 92/2003 pentru a putea sesiza instanta de contencios administrativ.
     Retinandu-se neindeplinirea de catre reclamant a procedurii prealabile prevazuta de OG nr. 92/2003, s-a dispus admiterea exceptiei lipsei procedurii prealabile si respingerea actiunii ca inadmisibila.
     Impotriva sentintei pronuntate de Tribunalul Mehedinti a formulat recurs reclamantul B.V, recurs care a fost respins prin decizia nr.8514 din 17.10.2012 a Curtii de Apel Craiova , retinandu-se ca, potrivit art. 205 alin. 1 C. pr. fisc. (Posibilitatea de contestare), impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii, contestatia fiind o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii. Referitor la caracterul obligatoriu al procedurii administrativ fiscale prevazute de disp. art 205 si urma C.pr fisc, Curtea a apreciat ca in cauza, reclamantul poate ataca direct in instanta deciziile de impunere, dupa ce in prealabil, le-a contestat in fata organelor fiscale. In materia contestarii in justitie a actelor administrativ fiscale, cum este cazul in speta, a fost instituita o procedura prealabila speciala reglementata in Titlul IX din Codul de procedura fiscala. Astfel, potrivit art. 205 alin. 1 din Codul de procedura fiscala impotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestatie, care este o cale administrativa de atac, la organul fiscal competent. Conform art. 218 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, numai deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate in fata instantelor de contencios administrativ potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
     Asa cum a statuat in mod repetat Curtea Constitutionala aceasta procedura din O.G. nr. 92/2003, este o cale administrativa de atac, fara caracter jurisdictional si in consecinta, parcurgerea ei este obligatorie. Parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezinta o conditie obligatorie, a carei neindeplinire afecteaza insusi exercitiul dreptului la actiune. In acest sens se inscrie si jurisprudenta constanta a ICCJ (dec. nr. 4373/28.09.2011 sectia CAF).
     Curtea a apreciat astfel ca in mod corect, instanta de fond a solutionat exceptia inadmisibilitatii actiunii, fara a intra in analiza fondului cauzei,  reclamantul fiind obligat ca, initial, pentru contestarea deciziilor de impunere sa urmeze procedura prevazuta de art. 205 si urmatoarele cod procedura fiscala.