Exercitarea autoritatii parintesti

     
     Exercitarea autoritatii parintesti
     (Tribunalul Mehedinti - d.c.111/A/MF/19.10.2012)
     
     Prin cererea inregistrata la Judecatoria Drobeta Turnu Severin, la data de 21.02.2012, sub nr.2285/225/2012, reclamantul C.C.I. a  chemat in judecata  pe parata G.V.D., solicitand ca prin  hotararea ce se va pronunta sa se  modifice programul de vizitare al minorului C. M. si sa se stabileasca tutela comuna a ambilor parinti.
     In motivarea actiunii a aratat ca a  fost casatorit cu parata, relatie din care a  rezultat  minorul  C. M., ns. la 24.10.2009.
     Mai arata  reclamantul ca parata, dupa nasterea minorului,s-a mutat la parintii sai, dupa care partile au divortat, stabilindu-se prin hotarare judecatoreasca programul de vizitare al minorului.
     Reclamantul arata ca vizitarea minorului are loc o data la doua saptamani,la domiciliul paratei si a fostilor socrii, fara a avea dreptul sa plece singur cu minorul la plimbare, motiv pentru acre reclamantul  doreste sa isi viziteze zilnic minorul, cate doua ore, in orice locatie stabilita de catre instanta, in fiecare duminica sa aiba posibilitatea sa il duca la biserica, sa ii fie incredintat doua weekend-uri la domiciliul sau, de ziua de nastere si de ziua numelui, de 1 iunie, de 23 septembrie, cand este ziua de nastere a paratului, de 20 iulie, de nedeie, din satul bunicilor paterni.
     In dovedirea actiunii, reclamantul a depus practica judiciara, diploma de studii,precizare de actiune,prin care a aratat ca  solicita, in principal, ca exercitarea autoritatii parintesti sa fie realizata de ambii parinti, iar in subsidiar sa i se permita un program de vizitare a minorului, astfel incat sa se poata implica in cresterea si educarea acestuia, iar minorul sa petreaca mai mult timp cu tatal si bunicii paterni.
     Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii intrucat schimbarea programului de vizitare l-ar afecta in mod grav pe minor si ar prejudicia iremediabil dezvoltarea emotionala si de sanatate a acestuia, care are o varsta foarte frageda, fiind bolnav, de astm bronsic, si aflandu-se sub tratament medical si necesitand ingrijire si supraveghere foarte atenta. Se mai arata ca, datorita afectiunilor, minorului nu i se permite schimbarea mediului, a locuintei, intrucat este alergic la polen si la mediu, asa cum rezulta din actele medicale.
     Parata a atasat la intampinare 13 inscrisuri medicale,  decizia nr. 1020/2011  si sent. civ. nr. 157/2011.
     Parata a formulat si raspuns la precizarea de actiune, cu aceleasi concluzii de respingere ca neintemeiata.
     Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri si a dispus efectuarea unor anchete psihosociale la domiciliile acestora.
     Totodata, s-a procedat si la audierea paratei.
     Judecatoria Drobeta Turnu Severin prin sentinta supusa apelului a  respins actiunea avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti si modificare  program vizitare minor , cu motivarea ca, prin sentinta minori si familie nr.157/11.02.2011 pronuntata de Judecatoria Dr.Tr.Severin s-a dispus desfacerea casatoriei partilor prin divort din culpa comuna si incredintarea spre crestere si educare a minorului C. M. nascut la 24.10.2009, mamei sale.
     Prin decizia nr.1020/29.06.2011 a Curtii de Apel Craiova pronuntata in dosarul nr.15800/225/2010 s-a stabilit ca legaturile personale dintre reclamant si minorul rezultat din casatoria partilor sa se realizeze in prima si a treia sambata a fiecarei luni intre orele 10.00-14.00 la domiciliul paratei precum si a doua zi de Craciun, a doua zi de Pasti si de ziua minorului in aceleasi conditii. In luarea acestei decizii curtea a avut in vedere varsta frageda a minorului si sanatatea precara a acestuia  in considerarea interesului superior al minorului.
     Din actele medicale existente la  filele 28-40 rezulta ca minorul C.M.l nascut la 24.10.2009 se afla in evidenta medicului de familie cu astm bronsic alergic,bronsita recurenta si traheomalacie congenitala, suferind de-a lungul timpului mai multe internari in urma unor crize  bronsiolitice cu insuficienta respiratorie acuta, recomandarile medicale fiind in sensul unui regim de viata ce implica o supraveghere permanenta din partea apartinatorilor, evitarea frigului, a alergiilor, infectiilor.
     Noul cod civil, aplicabil in speta, reglementeaza autoritatea parinteasca ce inlocuieste notiunea de incredintare a minorului din codul familiei.
     Autoritatea parinteasca este prevazuta de art.483 si urmatoarele din noul cod civil si este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. Regula este aceea ca dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, iar exceptia, in situatia in care exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, autoritatea parinteasca va fi exercitata numai de catre unul dintre parinti, situatie in care celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului in care copilul este crescut si educat, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
     Astfel exercitarea in comun (custodia comuna) a autoritatii parintesti impune ca parintele la care minorul locuieste sa se consulte cu celalalt parinte cu privire la elementele fundamentale care privesc viata copilului.
     Potrivit art. 2 alin. 1 si 3 din Legea 272/2004 orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
     Interesul superior al copilului este acela de a se asigura o continuitate a mediului in care a crescut si a fost ingrijit, in care se bucura de un confort adecvat, beneficiind astfel de conditii mai bune de crestere, educare si dezvoltare a personalitatii sale.
     Prin sentinta de divort minorul partilor a fost incredintat spre crestere si educare mamei, conferind acesteia exercitarea autoritatii parinteste asupra copilului, in vechea legislatie  neexistand notiunea de exercitare in comun a autoritatii parintesti.
     Fata de situatia concreta a minorului C. M., in varsta de numai 3 ani, care are o sanatate precara inca de cand s-a nascut, care necesita pe de-o parte o ingrijire speciala, pe de alta parte o protectie sporita si viteza de reactie in ceea ce priveste deciziile ce se impun in legatura cu starea sa de sanatate, instanta considera ca exercitarea in comun de catre ambii parinti a autoritatii parinteste nu se raliaza interesului superior al copilului, ce implica si protejarea vietii si sanatatii acestuia. Avand in vedere ca din probatoriul administrat rezulta ca intre parinti exista divergente de opinii in privinta minorului, in conditiile unei sanatati precare a acestuia ,instanta considera ca exercitarea autoritatii parintesti in modalitatea stabilita de instanta de divort care se transpune in exercitarea sa in exclusivitate de catre mama, care este singura care la ingrijit pe minor pana la aceasta varsta si i-a fost in permanenta alaturi, se raliaza principiului interesului superior al copilului, care la aceasta varsta frageda si profund afectata de boala cu care fost diagnosticat trebuie sa beneficieze atat de o continuitatea a mediului in care a crescut cat si de o protectie speciala, ce implica uneori decizii rapide pentru protejarea vietii acestuia.
      Pentru aceste considerente instanta va respinge capatul de cerere privind exercitarea in comun a autoritatii parintesti.
      In ceea ce priveste modificarea programului de vizitare al minorului:
        Potrivit art. 401 C. civ.  in cazurile prevazute de art. 400 C. civ. parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. In caz de neintelegere intre parinti instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare ale acestui drept.
       Din cuprinsul acestei dispozitii se deduce preocuparea legiuitorului ca fiecare dintre parinti sa aiba posibilitatea de a mentine si dezvolta legaturi personale cu copilul sau chiar daca nu i-a fost incredintat spre crestere si educare.
      Instanta apreciaza ca din analiza textului, dreptul parintelui caruia nu i-a fost incredintat minorul de a pastra legaturi personale cu acesta constituie si o modalitate pentru indeplinirea obligatiilor pe care parintele le are fata de copilul sau si care subzista atata timp cat nu a fost decazut din drepturile parintesti.
      Astfel, prin derogare de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al copilului.
      In acest sens sunt si dispozitiile art.14 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si ale Conventiei cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr.18/1990.
      De asemenea, potrivit art.2 al.3 Lg.272/2004 "Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate,  precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti".
      Din corelarea acestor dispozitii legale, se deduce ca nu numai parintele este indreptatit la a avea legaturi personale cu copilul sau, ci si copilului ii este recunoscut dreptul de a mentine legaturi cu ambii parinti, atata timp cat aceste legaturi nu sunt contrare interesului sau.
      Instanta are in vedere ca, in cauze de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului superior al minorilor  este intotdeauna de o importanta fundamentala, ca interesul copiilor trebuie considerat ca fiind primordial si ca doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca parintele sa fie privat de dreptul sau parintesc de a pastra legaturi personale cu proprii copii in interesul superior al acestora.
       De asemenea, instanta apreciaza ca in spiritul bunei-credinte si al intelegerii, principial, ambii parinti trebuie sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare deplina, fiind excluse sicanele, de asa maniera incat minorul sa se bucure de prezenta, afectiunea si grija ambilor parinti.
      De asemenea, instanta are in vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care in aplicarea art. 8 al Conventiei a statuat, in cauza Monory contra Romaniei (Hotararea din 5 aprilie 2005) ca relatia dintre parinti si copii intra in sfera vietii de familie, in sensul art. 8 din Conventie. Posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile care stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul protejat de art. 8 din Conventie, deci trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de paragraful 2, respectiv amestecul sa fie prevazut in lege, sa fie necesar intr-o societate democratica (...) pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
      In consecinta, este necesar a se stabili un echilibru corect intre interesele parintilor si cele ale minorilor, avand in vedere ca trecerea timpului poate avea consecinte iremediabile asupra relatiilor dintre copii si parintele care nu locuieste cu acestia.
      In realizarea acestui deziderat, instanta tine cont si de durata de timp in care parintele poate avea legaturi personale cu minorul, de interesul manifestat de parinte in acest sens, precum si de varsta minorului.
Art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004 arata ca, luand in considerare cu prioritate interesul superior al copilului se poate limita exercitarea acestui drept, cand exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala morala_ a copilului.
Interesul superior al minorului C.M., in varsta de numai 3 ani  este evitarea starii de pericol, asigurarea unei "stari de bine" in contextul in care probatoriul administrat a dovedit ca schimbarile de mediu ii pot afecta starea de sanatate  (fila5).
Precaritatea sanatatii minorului, (3 ani) sunt motive temeinice care justifica si impun limitarea pentru moment a exercitarii dreptului tatalui la legaturi personale in modalitatea stabilita prin decizia nr.1020/29.iulie 2011 a Curtii de Apel Craiova.
Evaluand situatia minorului instanta constata ca acesta nu a suferit modificari fata de cea avuta in vedere de instanta la pronuntarea deciziei nr.1020/29 iulie 2011. Analizand modalitatea de intrevedere cu minorul solicitata de reclamant instanta constata ca in raport cu sanatatea precara a minorului, acesta l-ar expune pe minor la diferite medii care ii pot pune in pericol starea de sanatate si ar fi prea stresanta si obositoare. Pornind de la principiul interesului superior al copilului , instanta apreciaza ca in conformitate cu disp. art.43 Codul familiei, 16(2) din Legea nr.272/2004, art._  Legea nr.18/90 Conventia pentru apararea drepturilor copilului) satisfacerea nevoilor copilului in acest moment impun, in raport cu persoana sa exercitarii dreptului tatalui la legaturi personale in modalitatea stabilita prin decizia nr.1020/29.iulie 2011 a Curtii de Apel Craiova.
      Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat apel, reclamantul C.C.I. criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
       In motivele de apel, apelantul reclamant, precizeaza faptul ca instanta de fond  desi recunoaste ca regula din noul cod civil este "custodia comuna", totusi nu a aplicat-o motivand ca situatia minorului din speta de fata este speciala.
      Probele de la dosarul de fond au fost interpretate in favoarea unuia dintre parinti concluzionandu-se ca exista divergente intre acestia cu privire la minor, desi acest aspect nu reiese de nicaieri.
     Hotararea cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii. Instanta de fond invoca in motivarea solutiei acte normative care nu au legatura cu aspectele cercetate in cauza de fata.
     Instanta de fond invoca prevederile Codului familiei ,ori, prin art. 230 litera m din Legea nr.71/2011 de aplicare a Noului Cod Civil se arata ca la data intrarii in vigoare a Codului civil se abroga legea nr. 4/1953 privind Codul  familiei, republicata in Buletinul oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile si completarile ulterioare.
     In drept apelantul reclamant isi intemeiaza calea de atac pe prevederile  art.299 si urm. cod de procedura civila si art. 304 pct. 7 si 9 cod procedura civila.
     Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, apreciind ca sentinta apelata e temeinica si legala iar motivele invocate de recurent, relative la studiile sale si presupusa absenta a intimatei de langa minor, motivata de faptul ca si-a reluat serviciul, sunt neintemeiate .
     Analizand apelul in conformitate cu motivele invocate si cu prevederile art. 295 cod procedura civila tribunalul apreciaza ca este nefondat .
     Divergentele intre modul in care fiecare din parinti vede relatia cu minorul reies chiar din continutul cererii de chemare in judecata, a precizarilor la aceasta cerere si respectiv intampinarii depuse .
     Un exemplu este solicitarea reclamantului ca minorul sa locuiasca alternativ la el si la intimata parata pe perioade egale de timp, desi la momentul acestei solicitari avea cunostinta despre problemele de sanatate ale acestuia, limitarile carora trebuie sa le faca fata si impactul negativ pe care o astfel de masura le-ar putea avea asupra lui.
     In mod justificat a apreciat instanta de fond ca situatia minorului este una speciala, determinata de varsta si starea lui de sanatate .
     Acesta a fost si motivul, intemeiat, pentru care s-a apreciat ca, momentan, autoritatea parinteasca trebuie sa se exercite doar de unul din parinti, solutie in concordanta cu prevederile art. 398, alin. 1 cod civil, care constituie o exceptie de la regula custodiei comune prevazuta de art. 397 cod civil .
     In fapt prin respingerea cererii reclamantului, instanta de fond a mentinut modalitatea de vizitare stabilita prin decizia Curtii de Apel Craiova, apreciind ca situatia copilului nu a suferit modificari substantiale care sa justifice o schimbare a modului de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul .
     De altfel din insasi modul in care isi formuleaza pretentiile (a se vedea precizarea de actiune, respectiv modalitatea in care solicita sa se desfasoare programul de vizitare) reclamantul denota lipsa de interes fata de starea copilului, neputandu-se prevala de necunoasterea acesteia, intrucat decizia civila prin care a fost incredintat initial copilul, face referire inclusiv la starea de sanatate a acestuia .
     Pe de alta parte de la data stabilirii acestui program de vizitare si pana la introducerea cererii de modificare, reclamantul nu a lasat sa treaca decat cateva luni, perioada in care nu se puteau schimba, si nici nu s-a facut vreo dovada in acest sens, temeiurile avute in vedere la acel moment .
     Atat raportarile la jurisprudenta CEDO cat si cele la Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului sunt pertinente in cauza, instanta motivand in acest fel faptul ca a stabilit anumite limitari ale programului de vizitare, justificat de starea speciala confirmata, in care se afla minorul, care are o varsta frageda si o serie de probleme medicale .
     Art. 8 din Conventia privind drepturile fundamentale ale omului apara viata privata de familie, dar permite anumite ingerinte (amestecul), daca sunt prevazute de lege, ceea ce s-a intamplat in cauza, instanta intelegand sa limiteze programul de vizitare al minorului de catre tata, in considerarea interesului superior al acestuia constand in nevoia de stabilitate si de usurare a modalitatii de luare a deciziilor in privinta sa . 
     Fata de aceste considerente, tribunalul, in conformitate cu prevederile art.296 cod procedura civila, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.C.I. impotriva sentintei civile nr. 558/25.06.2012 pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin.