Dreptul familiei. Pastrarea numelui avut in timpul casatoriei. Intelesul notiunii de „motive temeinice” pentru care instanta poate admite cererea.

       Dreptul familiei. Pastrarea numelui avut in timpul casatoriei. Intelesul notiunii de „motive temeinice” pentru care instanta poate admite cererea.
       
       Prin sentinta civila nr.1891 din 19 octombrie 2004 Judecatoria Sf.Gheorghe a admis actiunea civila formulata de reclamant  si  in consecinta, s-a desfacut casatoria partilor.
       S-a dispus reluarea numelui purtat anterior casatoriei de catre parata.
       S-a dispus incredintarea minorei spre crestere si educare mamei parate.
       A fost obligat reclamantul sa plateasca lunar in favoarea minorei pensie de intretinere.
       Prima instanta a retinut in esenta ca la scurt timp dupa incheierea casatoriei aceasta a inceput sa se destrame, de 3 ani partile fiind despartite in fapt. Minora a ramas in grija mamei, care prezinta suficiente garantii morale si materiale pentru cresterea si educarea sa, motiv pentru care i-a fost incredintata acesteia, cu obligarea tatalui la pensie.
       Cererea reconventionala a paratei privind pastrarea numelui, a fost respinsa intrucat functia de secretar de primarie nu este o functie de decizie si poate fi exercitata fara sa provoace confuzie sau alte implicatii cu rezonanta negativa.
       Prin decizia civila nr.13/A/27 ianuarie 2005 Tribunalul Covasna a respins ca nefondat apelul declarat de parata.
       Instanta de apel a retinut ca in cauza nu sunt temeinice motivele invocate de parata pentru a-si pastra numele avut in timpul casatoriei, intrucat nu exista nici un interes material sau moral ce ar putea fi vatamata prin schimbarea numelui.
       Impotriva deciziei a declarat recurs parata.
       Curtea constata ca recursul este fondat.
       Potrivit alin.2 al art.40 din Codul familiei in lipsa acordului sotilor instanta poate incuviinta pastrarea numelui din timpul casatoriei pentru motive temeinice.
       Temeinicia motivelor invocate de parte este lasata la aprecierea instantei care este datoare sa isi motiveze solutia pe probele de la dosar.
       In apel, recurenta a depus o serie de inscrisuri din care reiese activitatea acesteia si institutiile judetene si nationale cu care intra in contact si unde este cunoscuta sub numele avut in timpul casatoriei.
       Faptul ca nu exercita o functie de decizie nu este suficient pentru a considera ca cererea sa nu este intemeiata.
       De asemenea, nu se poate retine ca aceasta doar figureaza in acte cu actualul nume. Functia pe care o exercita duce la implicatii mult mai mari decat cele ce privesc semnarii unor acte. Din inscrisurile depuse reiese ca exercitarea atributiilor de ofiter de stare civila are consecinte asupra apostilarii actelor administrative de stare civila, cea ce duce la recunoasterea lor internationala, cu implicatii la nivel european.
       De asemenea, cuprinderea sa in comitetul local pentru situatii de urgenta si  in comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate pot constitui motive temeinice pentru pastrarea numelui, avand in vedere pe de o parte necesitatea convocarii imediate a persoanei desemnate in caz de urgenta, precum si legalitatea proceselor-verbale de emitere a titlurilor de proprietate.
       Ca urmare, Curtea considera ca, in cauza, instanta de apel nu s-a pronuntat asupra dovezilor cu inscrisurile analizate mai sus, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii. Simpla lor nominalizare generica, in considerentele deciziei, nu poate fi considerata o pronuntare.
       Asa fiind, s-a facut o aplicare gresita a legii, considerandu-se neindeplinite prevederile art.40 alin.2 Codul familiei.