Legea nr. 272/2004. Delegarea exercitarii drepturilor si obligatiilor parintesti.

     Legea nr. 272/2004. Delegarea exercitarii drepturilor si obligatiilor parintesti.


     Prima instanta a retinut ca minorul F.S.H. a fost dat in plasament bunicii paterne F.V., tatal minorului decedand inca din anul 1998, iar mama sa lasandu-l in grija bunicii. Avand in vedere ca minorul este foarte bine ingrijit de bunica sa si este in interesul sau sa ramana la aceasta s-a mentinut masura plasamentului.
In ceea ce priveste exercitarea drepturilor parintesti instanta a considerat in baza art. 6, art. 16, art. 31, art. 64 alin. 3 si art. 56 lit. a din Legea nr. 272/2004 ca acestea trebuie exercitate de mama minorului, respingand cererea de delegare a drepturilor parintesti.
Impotriva acestei sentinte a declarat  recurs petenta, criticand-o pe motivele de modificare prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
In esenta, in motivarea  recursului se arata ca se impunea delegarea exercitarii drepturilor parintesti, astfel cum s-a solicitat prin actiune, in raport cu prevederile art. 5 alin. 1, art. 6 lit. b, art. 7, art.  50, art. 56, din Legea nr.272/2004, iar delegarea  drepturilor parintesti nu inseamna si decaderea parintelui din  aceste drepturi.
Recursul este fondat.
Conform art. 50 din Legea nr.272/2004, protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.
Textul de lege contine o norma – cadru de instituire a masurilor de protectie speciala a copilului care fie este lipsit de ocrotirea parintilor sai, fie nu poate fi lasat in grija parintilor pentru a i se asigura protectia intereselor sale.
Una dintre masurile de protectie speciala este cea a plasamentului prevazut de art. 55 lit. a din Legea nr.272/2004, ce se instituie in  cazurile reglementate de art. 56 si se stabileste de instanta judecatoreasca conform art. 61 alin. 2.
Potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, drepturile si obligatiile parintesti se mentin pe toata durata plasamentului dispus de catre comisia pentru protectia copilului. Evident este o dispozitie de  favoare, de protectie a copilului care are dreptul de a fi  ocrotit pe toata durata plasamentului, insa modalitatea de exercitare si de  indeplinire a obligatiilor parintesti se stabileste de instanta conform art. 62 alin. 4 din lege, pentru copiii aflati in situatiile prevazute de  art. 56 lit. b, c, d si e.
In speta copilul se afla in situatia prevazuta de art. 56 lit. d din Legea nr.272/2004, fiind abandonat de catre mama in grija bunicii paterne, astfel ca potrivit art. 50 poate fi lasat in grija acesteia, fiind necesara protejarea intereselor sale.
Protejarea intereselor copilului nu se poate realiza decat prin delegarea exercitiului drepturilor parintesti catre persoana ori institutia ce asigura protectia speciala, altfel aceasta protectie ar fi iluzorie, din moment ce insasi parintele nu a inteles sa-si execute obligatiile fata de copil, obligatii prevazute de art. 5 alin. 2 din lege.
Este adevarat ca delegarea drepturilor parintesti nu este prevazuta „expresis verbis” de lege, dar daca instanta poate limita dreptul de mentinere a  relatiilor personale ale parintilor cu copilul (art.16 alin.2) si este  indrituita sa stabileasca modalitatea de exercitare a acestor drepturi este evident ca se realizeaza o  delegare a exercitarii drepturilor si care nu se poate confunda cu  decaderea din drepturile parintesti.
Daca decaderea din drepturile parintesti se pronunta de instanta ca o sanctiune pentru parintele culpabil, delegarea  presupune pastrarea drepturilor parintesti de catre parinte, insa exercitiul drepturilor il are o alta persoana, avand in vedere imposibilitatea  obiectiva in care se afla parintele de a exercita drepturile.
Ca atare, se impune delegarea exercitarii drepturilor cu privire la persoana copilului catre persoana la care s-a dispus plasamentul (art.58 alin.1), in speta la bunica paterna, iar cu privire la bunurile copilului catre  presedintele Consiliului Judetean conform art. 62 alin. 2 din lege.
In consecinta, recursul este fondat, astfel ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedura civila va fi admis cu consecinta modificarii sentintei primei instante in sensul delegarii exercitiului drepturilor parintesti in sensul celor retinute mai sus.



Decizia civila nr.30/R/MF/14.04.2006