Acordare compensatii banesti conform Legii nr.290/2003. Termen rezonabil de solutionare a cererii.

     Acordare compensatii banesti conform Legii nr.290/2003.Termen rezonabil de solutionare a cererii
      Nu subzista punctul de vedere al paratei in sensul ca Statul  Roman beneficiaza de un termen  rezonabil pentru achitarea  compensatiilor  banesti tinand cont de circumstantele date, in speta hotararea Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr.290/2003, prin care s-a stabilit plata de compensatii banesti  fiind emisa inca din data de 07.06.2007  
      

      Prin cererea adresata Tribunalului Mehedinti la data de 13.04.2012 si inregistrata sub nr.3577/101/2012 reclamantul C.C a chemat in judecata parata A.N.R.P  pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 140557 lei reprezentand compensatii banesti asa cum s-a stabilit prin hotararea nr.3/07.06.2007 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Institutiei Prefectului judetului Mehedinti si actualizarea acestei sume cu indicele de inflatie comunicat de Institutul National de Statistica, la data platii efective.
      In motivarea actiunii a aratat ca prin hotararea nr.3/07.06.2007 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Institutiei Prefectului judetului Mehedinti, in baza prevederilor Legii nr.290/2003 si a HG nr.1120/2006 s-a aprobat acordarea compensatiilor banesti in cuantum de 140557 lei, cu titlu de despagubiri pentru bunurile pe care la avea in proprietate in comuna Cairaclia, judetul Ismail, Basarabia.
      Conform art.8 alin.2 din Legea nr. 290/2003, prin adresa nr.2155/07.04.2009 parata i-a confirmat faptul ca i s-a aprobat cererea privind acordarea de despagubiri pentru bunurile sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, plata nefiind efectuata nici pana in prezent.
      Potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 "despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene_; plata lor se poate face si in rate, in maximum 2 ani, in functie de disponibilitatile banesti."
      De asemenea, potrivit art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006 "compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene pentru aplicarea Legii nr.290/2003, _ se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel: c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor banesti depaseste 100001 lei".
      Statul si institutiile sale nu pot invoca lipsa fondurilor ca motiv de neexecutare a hotararilor prin care s-au stabilit creante impotriva lor.
      In drept, si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr.290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 si HG nr.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
      Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca potrivit art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003 compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene ori a mun. Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003 se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anula cu aceasta destinatie in bugetul de stat.
      Sumele alocate ca despagubiri sunt stabilite prin Legea Bugetului de stat, iar sumele platite de ANRP ca despagubiri pe Legea nr.290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
      Cu referire la termenul rezonabil, in procedurile judiciare, instanta europeana a admis ca supraincarcarea temporara a rolului unui tribunal nu angajeaza responsabilitatea internationala a statelor contractante daca acestea adopta cu promptitudine masurile de natura sa remedieze asemenea situatie. A mai sustinut ca in absenta disponibilitatilor banesti ale statului, raportat la dificultatile prin care trece economia tarii, s-ar stabili in momentul de fata in sarcina ANRP o obligatie imposibil de realizat si care este in natura sa afecteze principiul egalitatii de tratament recunoscut atat pe plan intern cat si pe plan european.Din ratiuni financiare creantele asupra statului pot fi limitate sau esalonate la plata si nu pot fi platite decat in conditiile de solvabilitate, principii care nu sunt inlaturate de jurisprudenta CEDO.
      In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de obligare la actualizarea sumei de 140557 lei reprezentand despagubirile stabilite prin Hotararea nr.3/2007 emisa de Comisia Judeteana Mehedinti de aplicare a Legii nr.290/2003, in raport cu indicele de inflatie, pana la data platii efective, a precizat ca potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 "despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a mun. Bucuresti, dupa caz, _; plata lor se poate face si in rate, in maximum 2 ani, in functie de disponibilitatile banesti."
      Acest text de lege se coroboreaza cu prevederile art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, _ se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel: a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50000 lei, b) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50001 lei si 100000 lei, c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor banesti depaseste 100001 lei".
      Prin sentinta civila nr.2668 din 08 iunie 2012 Tribunalul Mehedinti- Sectia a II-a civila , de contencios administrativ a admis actiunea formulata de reclamantul C.C in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Autoritatilor si a obligat parata la plata sumei de 140557 lei reprezentand compensatii banesti in temeiul legii nr.290/2003, actualizata cu rata inflatiei incepand cu data de 07.06.2008 pentru prima transa, respectiv cu data de 07.06.2009 pentru cea de-a doua transa, pana la data platii efective.
      La pronuntarea acestei sentinte Tribunalul a retinut urmatoarele:
      Prin hotararea  nr.3/07.06.2007  emisa de Comisia Judeteana  pentru aplicarea Legii nr.290/2003  din cadrul Institutiei Prefectului judetului Mehedinti  s-a aprobat  plata de compensatii in suma de 140.557  lei reclamantului C.C ,conform unui raport de expertiza -evaluare ,pentru  suprafata de 16,38 ha teren agricol ,bunuri detinute de autorii C.V si C.O ce au fost abandonate si sechestrate in localitatea Cairaclia - judetul Ismail ,ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de  Pace semnat la Paris in anul 1947 .
      Reclamantul  a solicitat efectuarea platii conform hotararii   nr.3/07.06.2007  emisa de Comisia Judeteana  pentru aplicarea Legii nr.290/2003  din cadrul Institutiei Prefectului judetului Mehedinti  prin cererile expediate la data de 15.04.2009 , respectiv 04.05.2010 .
      Parata nu a efectuat plata compensatiilor banesti  sustinand ca nu au fost aprobate anual sume suficiente in bugetul de stat cu aceasta destinatie.
      Potrivit art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, _ se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel: a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50000 lei, b) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50001 lei si 100000 lei, c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor banesti depaseste 100001 lei".
      Din interpretarea acestor prevederi legale rezulta ,fara indoiala, posibilitatea platii esalonate a compensatiilor insa conditionat de limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat .
      Nu subzista punctul de vedere al paratei in sensul ca Statul  Roman beneficiaza de un termen  rezonabil pentru achitarea  compensatiilor  banesti tinand cont de circumstantele date .
      Este adevarat ca CEDO a admis ca supraincarcarea temporara a rolului unui tribunal nu angajeaza responsabilitatea internationala a statelor contractante daca acestea adopta cu promptitudine masurile de natura sa remedieze asemenea situatie insa acest principiu trebuie aplicat in functie de situatia particulara .
      Astfel, in speta, hotararea  nr.3/2007 a fost  emisa de Comisia Judeteana  pentru aplicarea Legii nr.290/2003  din cadrul Institutiei Prefectului judetului Mehedinti  la data de 07.06.2007 ,reclamantul a solicitat plata compensatiilor banesti prin cererile expediate la data de 15.04.2009 , respectiv 04.05.2010 fara ca in prezent sa existe vreo plata in baza hotararii susmentionate iar prezenta cerere de chemare in judecata a fost promovata in anul 2012 ,deci dupa aproximativ 5 ani de la data emiterii hotararii .
      Ca atare,nu se poate sustine ca Statul  Roman nu a  beneficiat  de un termen  rezonabil pentru achitarea  compensatiilor  banesti .
      In privinta actualizarii sumei s-a constatat ca insasi parata a sustinut  ca in raport de data emiterii hotararii nr. 3/2007 ,respectiv 07.06.2007 ,termenul de plata al primei transe a fost scadent in data de 07.06.2008 iar plata celei de-a II- a transe a fost scadenta la data de   07.06.2009 ,actualizarea ar trebui realizata dupa cele doua date scadente ,punct de vedere cu care reclamantul a fost de acord  .(vezi concluzii scrise reclamant ).
     Solutia pronuntata de Tribunalul Mehedinti a fost mentinuta prin decizia nr.10131 din 08.11.2012  a Curtii de Apel Craiova prin care s-a dispus respingerea recursului  formulat de parata ANRP.
     Curtea a retinut ca suma stabilita prin hotarare este irevocabila, iar pana in prezent parata nu a achitat prima transa din aceasta suma, desi avea obligatia de a o achita potrivit art. 1073 Cod civil, astfel ca apararea recurentei este in contradictie cu principiul executarii cu buna-credinta de catre stat a obligatiilor ce-i revin fata de proprii cetateni.
     Obligatia de plata a recurentei parate Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor este o obligatie de rezultat si nu de diligenta, prin nealocarea de fonduri suficiente, statul isi invoca propria culpa, ceea ce nu este legal.
      Cum cuantumul despagubirilor la care intimatul reclamant avea dreptul a fost stabilit prin hotararea mentionata si cum pana la data formularii actiunii nu s-a achitat intimatului reclamant nici o transa, in mod corect si legal prima instanta a obligat recurenta parata sa plateasca intimatilor reclamanti suma de 140.557 lei, suma ce va fi actualizata cu rata inflatiei incepand cu data de 07.06.2008 pentru prima transa, respectiv cu data de 07.06.2009 pentru cea de-a doua transa, pana la data platii efective.
     Sustinerile recurentei referitoare la reducerea fondurilor alocate de la bugetul de stat privind plata despagubirilor, nu au fost considerate intemeiate de catre instanta de control judiciar.
     Astfel, s-a retinut ca potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 "Despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, dupa caz, sau a hotararii prevazute la art. 8 alin. 4 sau 6, respectiv la art. 9; plata lor se poate face si in rate, in maximum 2 ani, in functie de disponibilitatile banesti ale directiilor prevazute la art. 11 alin. 1".
     In acelasi sens, art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006 invocat de recurenta parata, prevede: "Compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, in cazul contestatiilor, sau hotararea judecatoreasca definitiva, investita cu formula executorie, dupa caz, se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel: a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei; b) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei; c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei". Potrivit alin.6 "Suma achitata beneficiarilor in cea de-a doua transa se actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de catre Institutul National de Statistica, fata de luna decembrie a anului anterior".
      Din enuntarea dispozitiilor legale prezentate, rezulta ca interpretarea data acestora de recurenta nu poate fi retinuta ca fiind intemeiata, deoarece sintagmele "in functie de disponibilitatile banesti" sau "in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat", nu pot fi interpretate decat in cadrul termenelor prevazute expres de aceste dispozitii legale, de 1 an sau 2 ani, ce curg de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti privind acordarea despagubirilor.
      Astfel, interpretarea care se impune a fi data dispozitiilor legale analizate este aceea ca despagubirile la care beneficiarii sunt indreptatiti se platesc in termenul de 1 an, respectiv 2 ani, in functie de cuantumul acestora, limitarea in raport de "sumele aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat", neavand aplicabilitate decat in cadrul termenelor expres prevazute de dispozitiile legale si putand determina despagubirea cu prioritate a anumitor persoane, insa numai in cadrul acestor termene.
      Daca s-ar accepta punctul de vedere al recurentei, in sensul ca prioritate in aplicarea dispozitiilor legale ar avea limitarea sumelor prin bugetul de stat si numai dupa aceasta termenele expres prevazute de lege, s-ar ajunge la situatia ca obligatia de plata stabilita legal in termene imperative, ar deveni una pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada in bugetul de stat sume necesare platii despagubirilor la care persoanele beneficiare ale Legii 290/2003 sunt indreptatite pentru ca plata acestora sa fie amanata sine die. Astfel, chiar dreptul reclamantului la despagubiri, definitiv stabilit urmare a procedurii prevazute de Legea 290/2003, ar fi lipsit de substanta.
     In concluzie, recursul a fost apreciat ca nefondat si in temeiul dispozitiilor art. 312  alin. 1 C.proc.civ. a fost respins, in cauza neevidentiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevazute de art. 304 C.proc.civ.