Caracterul legal al stabilirii si aplicarii sanctiunii disciplinare

     Acte ale autoritatilor publice
     Tribunalul Mehedinti - sentinta din 05.06.2013. Caracterul legal al stabilirii si aplicarii sanctiunii disciplinare
      
      
      
      Prin cererea adresata acestei instante la data de 08.03.2013 si inregistrata sub nr. 4103/101/2013 reclamantul ST in contradictoriu cu paratul prefectul judetului a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa se dispuna anularea Ordinului Prefectului nr. X privind aplicarea sanctiunii disciplinare "mustrare scrisa", reclamantului, consilier superior in cadrul Serviciului Y din Institutia Prefectului - judetul Mehedinti.
      In motivarea actiunii a aratat ca prin Ordinul Prefectului judetului Mehedinti a fost sanctionat disciplinar, potrivit prevederilor art.77 alin.(l), alin.(2) lit. k, alin.(3) lita si alin.(4)-(5), art.78 alin.(2) si (3) si art.80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale art.50 si art.51 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina, cu modificarile si completarile ulterioare de organizare si functionare a comisiilor de disciplina, cu modificarile si completarile ulterioare, cu "mustrare scrisa".
      La baza emiterii acestuia a stat Raportul intocmit de Comisia de disciplina din cadrul Institutiei Prefectului-judetul Mehedinti cu privire la sesizarea inregistrata la Institutia Prefectului sub nr.A si la Comisia de disciplina sub nr.B.
      Astfel, prin sesizarea inregistrata la Institutia Prefectului sub nr. C se mentioneaza nerespectarea termenelor impuse de Ordinul Prefectului nr. D  privind constituirea comisiilor de inventariere, respectiv de casare a mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar din patrimoniul Institutiei Prefectului-judetul Mehedinti.
      Prin ordinul mai sus amintit reclamantul a fost desemnat ca membru in comisia de casare a obiectelor de inventar si mijloacelor fixe din cadrul institutiei.
      Nu numai reclamantul, dar si ceilalti membri ai comisiei nu au putut proceda la casarea obiectelor de inventar si mijloacelor fixe, deoarece nici pana la data introducerii prezentei actiuni comisia de inventariere nu a incheiat procesul-verbal de finalizare a acestei actiuni.
      Mai mult, propunerile privind scoaterea din functiune a activelor fixe/ declasare a bunurilor materiale de natura obiectelor de inventar si mijloacelor fixe se fac de catre comisiile de inventariere, administrator, gestionar sau alte persoane care gestioneaza patrimoniul unitatii.
      Printre atributiile comisiei de casare a bunurilor aflate in patrimoniul institutiei, reclamantul exemplifica: verifica starea bunurilor propuse pentru casare de catre comisia de inventariere; verifica incadrarea bunurilor in termenul de folosinta conform Legii patrimoniului; hotaraste casarea acelor bunuri care au depasit termenul de folosinta si scoaterea din uz a acelor bunuri care au suferit o deteriorare prematura; intocmeste referate care vizeaza casarea anumitor bunuri.
      Astfel, procesul de inventariere, nefiind finalizat, membrii comisiei de casare nu si-au putut indeplini atributiile prevazute prin Ordinul Prefectului nr.351/2012.
      De asemenea, se invoca faptul ca procedura de casare trebuia sa respecte prevederile Ordinului M.A.I. nr.231/2012, pe baza caruia cele doua comisii de inventariere, respectiv de casare trebuiau sa-si desfasoare activitatea.
      Conform art.10 lit. c din Ordinul M.A.I. nr.231/2012:,,Comisia de inventariere trebuie sa stabileasca daca bunurile materiale indeplinesc conditiile legale pentru a fi scoase din functiune, declasate si casate", iar lit. e din acelasi ordin statueaza:. Comisia de inventariere trebuie sa intocmeasca documentele de inventariere in mod corect si la timp si sa le prezinte conducatorului institutiei pentru aprobare."
      Aceste aspecte legale au fost aduse, in aparare, la cunostinta comisiei de disciplina, dar care desi nu le-a putut inlatura, a considerat ca nu sunt relevante, intrucat "domnul ST nu a luat nici o masura de a informa conducerea institutiei cu privire la imposibilitatea desfasurarii activitatii respective, Comisia de disciplina a considerat ca acesta se face vinovat de savarsirea unei abateri disciplinare".
      Inadecvat, aceeasi comisie de disciplina a calificat abaterea disciplinara in baza prevederilor art.77 alin.2 lit. k din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora constituie abatere disciplinara alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici.
      Or, acestea nu au fost descrise si nici incadrate intr-un alt act normativ de exercitare al functiei publice pentru a constitui abatere disciplinara.
      In mod eronat Comisia de disciplina, tendentios, vazand ca nu poate califica fapta ca abatere disciplinara (aceea de a informa conducatorul institutiei despre imposibilitatea desfasurarii activitatii comisiei de casare), a incadrat abaterea, cu titlu generic, pe dispozitiile actului normativ susmentionat.
      Mai mult in raportul comisiei de disciplina se consemneaza faptul ca desi Prefectul a emis in mod repetat, membrilor Comisiei de inventariere constituita prin Ordinul Prefectului nr. 351/2012, adrese prin care li s-a pus in vedere acestora sa indeplineasca atributiile de serviciu stabilite prin ordinal de mai sus.
      Sanctiunile au fost date selective doar la doi din cei sapte membrii ai Comisiei de inventariere, dar au fost sanctionati gratuit trei membrii ai Comisiei de casare.
      In drept, reclamantul isi intemeiaza actiunea pe dispozitiile art.l alin.(l) si urm. din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si art.80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici.
      In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosar, in copie, urmatoarele inscrisuri: Ordinului Prefectului nr. D, Ordinului Prefectului nr.X, adresa nr. 9670/2012, raportul nr. 43/2013, nota de relatii nr. 21/2013, adresa nr. 10638/2012, sesizare nr. 10810/2012, proces verbal de audiere nr. 17/2013, citatie nr. 13/2013.
      La data de 03.04.2013 paratul Prefectul Judetului Mehedinti a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii formulata de catre reclamantul ST.
      In motivare, paratul a aratat ca necesitatea aplicarii consecintelor neindeplinirii atributiilor de serviciu ar putea atrage sanctiuni contraventionale aplicabile (conform art.41 din Legea contabilitatii nr.82/1991) institutiei pentru nerealizarea inventarierii anuale, analiza, avizarea si valorificarea bunurilor ce urmeaza a 11 scoase din functiune, prin urmare invedereaza urmatoarele:
      - Sesizarea Comisiei de disciplina s-a facut la 19 decembrie 2012, dupa ce au fost emise adresele nr. 9670/05.11.2012 si nr. 10638/14.12.2012, anexate alaturat.
      - nota de relatii nr.21/26.01.2013, a fost inaintata in urma audierii care a facut parte din procedurile specifice de cercetare a abaterilor disciplinare de catre Comisia de disciplina, aceasta nota neconstituind un referat sau un alt mod de sesizare a faptului ca membrii comisiei respective nu isi pot desfasura activitatea specifica;
      - Comisia de Disciplina nu are in atributii, asa cum mentioneaza reclamantul, sarcina de a informa conducerea asupra faptului ca nu se poate desfasura o activitate ci are obligatia de a cerceta acest lucru si de a propune masurile corespunzatoare;
      - Ordinul Prefectului nr. D nu a fost contestat niciodata si nici nu a fost informat sau sesizat emitentul acestuia de faptul ca nu pot fi duse la indeplinire operatiunile respective;
      Sanctiunile acordate sunt minime si nu pot acoperi gravitatea si consecintele ce ar fi putut cade in sarcina institutiei.
      Se arata ca sanctiunile nu au fost aplicate selectiv ci tuturor membrilor comisiei, asa cum reiese din raportul Comisiei de disciplina inaintat prin adresa 10810/19 decembrie 2012, respectiv pentru intreaga comisie de casare, in cazul de fata, PCI, UG, ST;
      Ceilalti doi membri ai comisiei de casare si anume CM si RS, fac parte din randul personalului cu statut special (politisti) si nu intra in competenta de analiza a comisiei de disciplina pentru cercetarea abaterilor savarsite de functionarii publici de la nivelul Institutiei Prefectului-judetul Mehedinti, ei fiind cercetati de catre comisiile specifice din cadrul Directiei Regim Permise de Conducere si inmatriculare a Vehiculelor si Directiei Generale de Pasapoarte din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
      Precizeaza ca s-a facut distinctia, in momentul cercetarii si aplicarii sanctiunilor de catre comisia de disciplina si conducatorul institutiei, intre gradul de responsabilitate a membrilor celor doua comisii, in sensul ca membrii comisiei de inventariere au fost sanctionati mai drastic si anume: au fost aplicate sanctiuni de suspendare a dreptului de promovare in grad sau functie (BC), retineri salariale in cuantum si durata maxima (UV), un alt membru al comisiei (CI) este in cercetare la comisia de disciplina (asa cum reiese din citatiile anexate in copie), OA nu a mai fost cercetata intrucat au incetat raporturile de serviciu cu aceasta, iar ceilalti 2 membri GV si VF fac parte din personalul cu statut special si vor fi analizati de alte structuri asa cum am mentionat mai sus.
      Unul dintre membri comisiei sanctionat si anume UG prin nota de relatii nr.24/28.01.2013 chiar a recunoscut ca avea obligatia de a informa conducatorul institutiei asupra faptului ca nu isi poate desfasura activitatea.
      De asemenea, se subliniaza reaua credinta a reclamantului, intrucat conform art.82 alin(l) lit. a din Legea nr. 188/1999, sanctiunea mustrare se radiaza in termen de 6 luni de la aplicare, ori procedura desfasurata in instanta de fond si instanta de recurs poate dura mai mult de 6 luni, si probabil la un moment dat cererea introductiva va ramane fara obiect prin radierea de drept a sanctiunii.
      In drept, paratul isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile art.205-208 din Codul de procedura civila.
      A anexat la intampinare, in copie, adresa nr.9670/05.11.2012, adresa nr.10638/14.12.2012 si nota de relatii nr. 24/28.01.2013.
      La data de 15.04.2013 reclamantul ST a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat sa se dispuna inlaturarea apararilor formulate de paratul DN avand in vedere urmatoarele considerente:
      Prin Ordinul Prefectului judetului Mehedinti nr.X a fost sanctionat disciplinar, potrivit prevederilor art.77 alin.(l), alin.(2) lit. k, alin.(3) lit.a si alin.(4)-(5), art.78 alin.(2) si (3) si art.80 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale art.50 si art.51 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina, cu modificarile si completarile ulterioare de organizare si functionare a comisiilor de disciplina, cu modificarile si completarile ulterioare, cu "mustrare scrisa".
      La baza emiterii acestuia a stat Raportul intocmit de Comisia de disciplina din cadrul Institutiei Prefectului-judetul Mehedinti, nr.43/05.02.2013 cu privire la sesizarea inregistrata la Institutia Prefectului sub nr.10810/19.12.2012 si la Comisia de disciplina sub nr.40/20.12.2012.
      Astfel, prin sesizarea inregistrata la Institutia Prefectului sub nr. 10810/19.12.2012 se mentioneaza nerespectarea termenelor impuse de Ordinul Prefectului nr. 351/08.10.2012 privind constituirea comisiilor de inventariere, respectiv de casare a mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar din patrimoniul Institutiei Prefectului-judetul Mehedinti.
      Prin ordinul mai sus amintit a fost desemnat ca membru in comisia de casare a obiectelor de inventar si mijloacelor fixe din cadrul institutiei .
      Nu numai reclamantul, dar si ceilalti membri ai comisiei nu au putut proceda la casarea obiectelor de inventar si mijloacelor fixe, deoarece nici pana la data introducerii prezentei actiuni comisia de inventariere nu a incheiat procesul-verbal de finalizare a acestei actiuni.
      Mai mult, propunerile privind scoaterea din functiune a activelor fixe/ declasare a bunurilor materiale de natura obiectelor de inventar si mijloacelor fixe se fac de catre comisiile de inventariere, administrator, gestionar sau alte persoane care gestioneaza patrimoniul unitatii.
      Printre atributiile comisiei de casare a bunurilor aflate in patrimoniul institutiei, exemplifica: verifica starea bunurilor propuse pentru casare de catre comisia de inventariere; verifica incadrarea bunurilor in termenul de folosinta conform Legii patrimoniului; hotaraste casarea acelor bunuri care au depasit termenul de folosinta si scoaterea din uz a acelor bunuri care au suferit o deteriorare prematura; intocmeste referate care vizeaza casarea anumitor bunuri.
      Astfel, procesul de inventariere, nefiind finalizat, membrii comisiei de casare nu si-au putut indeplini atributiile prevazute prin Ordinul Prefectului nr.351/2012.
      De asemenea, se solicita sa se observe ca procedura de casare trebuia sa respecte prevederile Ordinului MAI. nr.231/2012, pe baza caruia cele doua comisii de inventariere, respectiv de casare trebuiau sa-si desfasoare activitatea.
      Conform art.10 lit. c din Ordinul MAI. nr.23l/2012:"Comisia de inventariere trebuie sa stabileasca daca bunurile materiale indeplinesc conditiile legale pentru a fi scoase din functiune, declasate si casate", iar lit. e din acelasi ordin statueaza:, Comisia de inventariere trebuie sa intocmeasca documentele de inventariere in mod corect si la timp si sa le prezinte conducatorului institutiei pentru aprobare."
      Aceste aspecte legale au fost aduse, in aparare, la cunostinta comisiei de disciplina, dar care desi nu le-a putut inlatura, a considerat ca nu sunt relevante, intrucat "domnul ST nu a luat nici o masura de a informa conducerea institutiei cu privire la imposibilitatea desfasurarii activitatii respective. Comisia de disciplina a considerat ca acesta se face vinovat de savarsirea unei abateri disciplinare ".
      Inadecvat, aceeasi comisie de disciplina a calificat abaterea disciplinara in baza prevederilor art.77 alin.2 lit. k din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora constituie abatere disciplinara alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici.
      Or, acestea nu au fost descrise si nici incadrate intr-un alt act normativ de exercitare al functiei publice pentru a constitui abatere disciplinara.
      Se invoca faptul ca in mod eronat Comisia de disciplina, vazand ca nu poate califica fapta ca abatere disciplinara (aceea de a informa conducatorul institutiei despre imposibilitatea desfasurarii activitatii comisiei de casare), a incadrat abaterea, cu titlu generic, pe dispozitiile actului normativ susmentionat.
      Mai mult in raportul comisiei de disciplina se consemneaza faptul ca desi Prefectul a emis in mod repetat, membrilor Comisiei de inventariere constituita prin Ordinul Prefectului nr. 351/2012, adrese prin care li s-a pus in vedere acestora sa indeplineasca atributiile de serviciu stabilite prin ordinal de mai sus.
      Deci Prefectul avea cunostinta de faptul ca reclamantul si Comisia de casare nu putea sa-si indeplineasca atributiile serviciu stabilite prin Ordinul Prefectului nr. 351/2012.
      Sanctiunile au fost date selective doar la doi din cei sapte membrii ai Comisiei de inventariere, dar au fost sanctionati gratuit trei membrii ai Comisiei de casare.
      De asemenea, declaratia unuia dintre membrii comisiei care considera ca avea obligatia de informare a prefectului despre faptul ca nu putea sa duca la indeplinire atributiile de membru al comisiei de casare pentru ca aceasta obligatie nu este mentionata in sarcinile de serviciu si ar fi nerelevant sa informezi conducerea despre faptul ca alta comisie nu-si indeplineste obligatiile din moment ce nu puteam sa procedam la casare in lipsa raportului de inventariere care putea in mod ipotetic sa nu cuprinda bunuri ce trebuiau supuse casarii si atunci comisia nu avea nici o atributiune.
      Analizand actiunea formulata de reclamant, instanta constata urmatoarele:
      Prin Ordinul nr.X al Prefectului judetului Mehedinti s-a dispus sanctionarea disciplinara  cu "mustrare scrisa" a reclamantului, consilier superior in cadrul Serviciului controlul legalitatii, contencios administrativ, relatia cu autoritatile locale, apostila si aplicarea actelor cu caracter reparatoriu din Institutia Prefectului judetului Mehedinti pentru fapta de a nu fi respectat termenul impus prin Ordinul nr.351/08.10.2012 si de a nu fi adus la indeplinire sarcinile stabilite prin ordinul susmentionat.
      La baza emiterii ordinul de sanctionare s-a aflat raportul nr.43/05.02.2013 intocmit de Comisia de disciplina din cadrul Institutiei Prefectului judetului Mehedinti cu privire la sesizarea inregistrata la Institutia Prefectului sub nr.10810/19.12.2012 si la Comisia de disciplina sub nr.40/20.12.2012.
      In drept, ordinul de sanctionare a fost intemeiata pe dispozitiile art.77 alin.2 lit.k din legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici potrivit carora "constituie abateri disciplinare si alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici".
      Din raportul nr.43/05.02.2013 intocmit de Comisia de disciplina din cadrul Institutiei Prefectului judetului Mehedinti se retine ca Prefectul judetului Mehedinti a formulat o sesizare la comisia de disciplina din cadrul Institutiei Prefectului judetului Mehedinti cu privire la fapta savarsita de catre mai multi functionari publici din cadrul Institutiei Prefectului, printre care si reclamantul, constand in nerespectarea termenelor impuse de Ordinul Prefectului nr.351/08.10.2012.
      Cu privire la fapta ce i se imputa, reclamantul a dat o nota de relatii in care a precizat ca intrucat nu s-a finalizat procesul de inventariere, membrii comisiei de casare nu isi puteau indeplini atributiile prevazute de ordinul prefectului.
      Comisia de disciplina a retinut insa ca reclamantul nu a luat nicio masura de a informa conducerea institutiei cu privire la imposibilitatea desfasurarii activitatii respective, considerand astfel ca acesta se face vinovat in mica masura de savarsirea unei abateri disciplinare.
      In concluzie, comisia a propus aplicarea sanctiunii prevazute de art.77 alin.3 lit. a din Legea nr.188/1999, respectiv "mustrare scrisa" constatand ca s-au incalcat prevederile art.77 alin.1 si alin.2 lit.k din legea nr.188/1999.
      Pe de alta parte, se constata ca art.77 alin.1 din Legea nr.188/1999, incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.
      Conform art.77 alin.(2) lit.k din acelasi act normativ constituie abatere disciplinara si alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici.
      Instanta apreciaza ca reclamantul nu a savarsit abaterea disciplinara mentionate in ordinul atacat in prezenta cauza pentru urmatoarele considerente:
      In alin.2 al.art.77 din Legea nr.188/1999 se determina sfera faptelor calificate drept abateri disciplinare. Cu toate acestea, textul nu are caracter limitativ in sensul ca nu epuizeaza sfera acestor abateri, facand trimitere la alte abateri disciplinare prevazute de lege, asa cum este cazul dispozitiilor art.77 alin.2 lit.k din legea nr.188/1999 care contin o norma de trimitere la alte acte normative in materia functiei publice si a functionarilor publici prin care pot fi stabilite abateri disciplinare.
      Instanta retine astfel ca, in materia raspunderii disciplinare a functionarului public se regaseste caracterul legal al abaterii disciplinare in sensul ca, numai legiuitorul stabileste in mod expres si limitativ faptele ce constituie abateri disciplinare si sanctiunile ce se pot aplica de catre autoritatile competente.
      In cauza, se constata ca reclamantul a fost sanctionat pentru savarsirea abaterii disciplinare prevazute de art.77 alin.2 lit. k din Legea nr.188/1999, fara ca ordinul de sanctionare sau raportul comisie de disciplina sa faca trimitere la vreun alt act normativ care sa prevada ca si abatere disciplinara faptele retinute in sarcina reclamantului.
      Astfel, se apreciaza ca, paratul, prin emiterea ordinului de sanctionare in baza art.77 alin.2 lit. k din Legea nr.188/1999, fara a preciza in mod concret care sunt dispozitiile legale ce prevad abaterea disciplinara retinuta in sarcina reclamantului a incalcat principiul legalitatii abaterilor disciplinare.
      Pe de alta parte, se retine ca prin Ordinul nr.351/08.10.2012 al Prefectului jud. Mehedinti s-au constituit comisia de inventariere anuala a patrimoniului Institutiei Prefectului judetului Mehedinti si comisia de analiza, avizare si valorificare a bunurilor ce urmeaza a fi scoase din functiune, de casare a bunurilor ce urmeaza a fi scoase din functiune, precum si de casare a bunurilor de mica valoare din patrimoniul Institutiei Prefectului jud. Mehedinti, stabilindu-se ca inventarierea sa se desfasoare in perioada 10.10.2012-31.10.2012, iar casarea  in perioada 07.11.2012-22.11.2012.
      Reclamantul a fost numit prin ordinul sus-mentionat ca membru al comisiei de inventariere, din comisie facand parte 5 persoane.
      Reclamantul sustine ca membrii comisie de casare nu si-au indeplinit obligatiile intrucat, nici pana la data introducerii actiunii, comisia de inventariere nu a incheiat procesul-verbal, aspect necontestat de altfel de catre parat.
      Instanta retine ca potrivit art. 10 lit.c din Normele Metodologice privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului in unitatile Ministerului Administratiei si Internelor aprobate prin Ordinul MAI  nr. 231/2012, acte normativ ce a stat la baza desemnarii celor doua comisii, membrii comisiei de inventariere au obligatia  sa stabileasca daca bunurile materiale indeplinesc conditiile legale pentru a fi scoase din functiune, declasate si casate. Conform art.31 alin.1 lit.e) din Normele Metodologice, procesul-verbal de inventariere contine propunerile de scoatere din functiune, declasare si casare.
      Se constata astfel ca, comisia de casare din care face parte reclamantul isi putea desfasura activitatea numai dupa intocmirea de catre comisia de inventariere a procesului-verbal de inventariere care sa contina propunerile de scoatere din functiune, declasare si casare. Ori, cum acest proces-verbal nu a fost intocmit, nu erau indeplinite conditiile pentru a se trece la analizarea propunerilor de casare.
      Astfel, se apreciaza ca nu se poate retine vinovatia reclamantului in savarsirea faptei retinuta in sarcina sa prin ordinul de sanctionare (nu a respectat termenul impus prin Ordinul nr.351/08.10.2012 si nu a dus indeplinire sarcinile stabilite prin ordinul susmentionat) in conditiile in care activitatea comisiei de casare nu se putea desfasura fara ca in prealabil sa fie intocmit procesul-verbal de inventariere de catre comisia corespunzatoare.
      Faptul ca reclamantul nu a informat conducatorul institutiei cu privire la imposibilitatea desfasurarii activitatii comisiei de casare nu poate constitui un motiv  de inlaturare a apararilor formulate de catre acesta cu privire la imposibilitatea de a indeplini sarcinile stabilite prin Ordinul nr.351/2012, asa cum se retine in ordinul contestat, in conditiile in care, asa cum rezulta din adresa nr.9670/15.11.2012(fila 9), Prefectul judetului Mehedinti avea cunostinta, la data formularii sesizarii, de faptul ca a fost depasit termenul privind finalizarea operatiunii de inventariere.
      Recunoasterea de catre unul dintre membrii comisiei de casare a existentei unei obligatii de a informa conducatorul institutiei asupra faptului ca nu isi poate desfasura activitatea nu este de natura a duce la concluzia ca reclamantul avea aceasta obligatie tinand cont de faptul ca activitatea comisiei din care facea acesta parte era subsecventa celei a comisiei de inventariere, iar conducatorul institutiei publice cunostea situatia existenta.
      In concluzie, instanta considera ca reclamantul nu a savarsit, cu vinovatie, vreo fapta prevazuta ca abatere disciplinara intr-un act normativ din domeniul functiei publice si al functionarilor publici si in consecinta, in mod nelegal, s-a dispus sanctionarea sa.
      In aceasta situatie se apreciaza ca, sunt lipsite de relevanta sustinerile reclamantului cu privire la faptul ca au fost sanctionati numai doi dintre membrii comisie de inventariere si trei membrii ai comisiei de casare.
      In ceea ce priveste sustinerea paratului referitoare la reaua-credinta a reclamantului motivata pe faptul ca sanctiunea mustrarii se radiaza in 6 luni de la aplicare si pana la finalizarea procedurii judiciare se va implini acest termen, iar cererea va ramane fara obiect, instanta o apreciaza ca neintemeiata in conditiile in care, intervenirea radierii de drept in baza art.82 alin.1 lit. a din legea nr.188/1999 nu inlatura efectele produse pana la data respectiva de catre actul administrativ de sanctionare.
Pentru aceste considerente, se apreciaza ca actiunea este intemeiata si prin urmare, va fi admisa si se va dispune anularea Ordinului Prefectului jud. Mehedinti nr. X prin care s-a dispus sanctionarea reclamantului cu "mustrare scrisa" Cauza de mai sus este irevocabila prin respingerea recursului formulat impotriva sentintei pronuntate de Tribunalul Mehedinti.