Acte ale autoritatii publice

Acte ale autoritatilor publice
Tribunalul Mehedinti - sentinta din 24.02.2014. Gestionarul bunurilor institutiei publice. Obligatia de predare a acestor bunuri
Prin cererea inregistrata sub nr. M, reclamantul IP, prin Prefectul Judetului Mehedinti a formulat cerere de chemare in judecata a numitului NN, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului la restituirea in natura a bunurilor (obiecte de inventar si mijloace fixe) descrise in actiune, iar in cazul in care bunurile nu mai exista, obligarea la plata catre reclamanta a sumei de 6242,94 lei reprezentand contravaloarea acestor bunuri.
        In motivare, a aratat ca paratul a avut calitatea de Prefect al Judetului Mehedinti, incepand cu data de 26.03.2009 (HG nr. 336/2009) si pana la data de 11 mai 2012, cand, potrivit HG. nr. 432/2012 raportul de serviciu a incetat.
        In perioada cat s-a aflat in raporturi de serviciu cu institutia prefectului, paratului NN i s-au incredintat spre folosinta, pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii sale si pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu, mai multe bunuri constand in obiecte de inventar si mijloace fixe, bunuri care se regasesc in listele de inventariere intocmite cu ocazia inventarierii efectuate in anul 2011 (liste inventariere din 4,11.03.2011) .
          Cu ocazia efectuarii inventarului de predare-primire, ca urmare a incetarii raporturilor de munca a gestionarului institutiei, s-a constatat de catre comisia de inventariere ca lipsesc o parte din bunurile aflate in inventarul camerei Prefectului, bunuri care s-au aflat in folosinta directa a paratului, asa cum rezulta din listele de inventariere aferente anului 2011, respectiv din datele de 4,11.03.2011.
          A precizat ca aceste bunuri sunt: calculator portabil Fujitsu Amilo-1 buc-valoare 3029,76 lei, telefon mobil Nokia (an de fabricatie 2006)-1 buc.- valoare 1672,33 lei, telefon mobil Nokia (an de fabricatie 2010) - l buc.-valoare 742,23 lei, telefon mobil (an de fabricatie 2008) 1 buc-valoare 798,62 lei
          Cu aceasta ocazie, administratorul institutiei a declarat (declaratia nr. 2008/6.03.2013) ca bunurile mai sus descrise s-au aflat in folosinta si lista de inventar a paratului, iar la incetarea raporturilor de serviciu acestea nu au fost predate.
         Cu adresa nr. B comunicata cu confirmare de primire, s-a solicitat paratului sa restituie bunurile constatate lipsa sau contravaloarea acestora, iar in data de 20.03.2013 a fost returnata confirmarea de primire la sediul institutiei, cu mentiunea la rubrica " calitatea primitorului - mama."
         A sustinut ca acest ordin a fost comunicat cu confirmare de primire de 3 ori paratului, dar de fiecare data plicul impreuna cu confirmarea de primire, s-a returnat cu mentiunea "expirat termen de pastrare".
         Potrivit art. 18 din Legea nr. 340/2004 privind Prefectul si Institutia Prefectului "Prefectul si subprefectul raspund, dupa caz, disciplinar, administrativ, civil sau penal pentru faptele savarsite in exercitarea atributiilor ce le revin, in conditiile legii".
         Fata de cele relatate, a considerat ca se intrunesc conditiile raspunderii civile, respectiv existenta raportului de serviciu, prejudiciul si intinderea lui, fapta ilicita savarsita cu vinovatie de parat, legatura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta.
          A mentionat ca raportul de serviciu a existat, asa cum rezulta din HG nr. 336/2009 si din HG nr. 432/2012. In toata aceasta perioada, paratul s-a aflat in raporturi de serviciu cu institutia.
         Fata de cele invocate, a solicitat admiterea cererii si obligarea paratului la restituirea in natura a bunurilor (obiecte de inventar si mijloace fixe) descrise sau, in cazul in care bunurile nu mai exista, obligarea la plata catre institutie a sumei de 6242,94 lei reprezentand contravaloarea unor bunuri.
          In drept, si-a intemeiat prezenta actiune pe dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarului public, modificata si actualizata, art.6 alin.(2), art. 18 din Legea nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, actualizata, art. 194 Noul Cod procedura civila.
          In dovedire a anexat urmatoarele inscrisuri: extras din lista de inventariere din data de __., nota - raport nr. __.., declaratia nr. ___, adresa nr. __,O.P. nr___, adresele nr. _____ si nr. ____...
          La data de 16.10.2013, paratul NN a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala.
         A aratat ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat obligarea paratului l-a restituirea in natura a bunurilor (obiecte de inventar si mijloace fixe) sau obligarea la plata sumei de 6.242,94 lei, reprezentand contravaloarea acestora.
         S-a aratat ca pe perioada in care paratul si-a desfasurat activitatea de prefect i-ar fi fost incredin?ate spre folosinta mai multe bunuri, respectiv 1 calculator si 3 telefoane mobile, bunuri care s-ar regasi in listele de inventariere intocmite in data de 11.03.2011.
          Astfel cum recunoaste si reclamanta, paratul a avut calitatea de prefect al judetului Mehedinti pana in data de 11.05.2012, iar sesizarea lipsei din inventar a unor bunuri presupus insu?ite de parat s-a efectuat abia dupa aproape un an de zile, ca urmare a declaratiei unei persoane care isi inceta activitatea in cadrul institutiei reclamante, declaratie data la 06.03.2013, ulterior emitandu-se o serie de inscrisuri fara suport legal si fara a se face dovada ca i-au fost comunicate direct paratului.
          Cu privire la culpa pentru eventuala lipsa a acestor bunuri, apartine atat  institutiei cat si actualului prefect, care erau obligati ca, la data incetarii raporturilor de serviciu, sa intocmeasca un proces verbal de predare - primire prin care sa se verifice existenta sau inexistenta bunurilor aflate in inventar.
         A sustinut ca lipsa acestor bunuri nu este sustinuta si dovedita, dupa circa un an de zile aceste bunuri putandu-se afla in posesia oricui, iar, prin prezenta actiune, se incearca cu rea-credinta recuperarea de la parat a bunurilor sau contravalorii acestora, pentru acoperirea propriei culpe.
         Prin urmare, nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv reclamantul nu face dovada in nici un mod a faptei ilicite savarsita cu vinovatie de parat, a prejudiciului si intinderii acestuia cat si a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, ci doar presupuneri bazate pe declaratia unei persoane care isi inceteaza, la randul ei, raporturile de serviciu.
         A solicitat  respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala.
         La data de 24.10.2013 reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat admiterea actiunii formulate in contradictoriu cu paratul NN, respectiv obligarea acestuia la restituirea in natura a bunurilor constatate lipsa sau a contravalorii acestora.
         A aratat ca a formulat actiune impotriva paratului prin care s-a solicitat restituirea in natura a bunurilor constatate lipsa sau a contravalorii acestora, in cazul in care bunurile nu mai exista.
        A precizat ca aceste bunuri i-au fost incredintate paratului, fiindu-i necesare pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu, dovada acestui fapt rezida din documentul intitulat "lista de inventariere,, depus la dosarul cauzei, potrivit caruia in datele de 4,11.03.2011, comisia de inventariere care efectua inventarul aferent anului 2010, a constatat ca aceste bunuri se gaseau in posesia paratului, respectiv in locul de depozitare denumit " camera prefect".
         A aratat ca in februarie 2013 s-a efectuat la nivel de institutie inventarierea aferenta anului 2012 (asa cum in martie 2011 a fost efectuata inventarierea aferenta anului 2010) concomitent cu o inventarierea ocazionata de incetarea contractului de munca al gestionarului institutiei, iar cu aceasta ocazie, comisa de inventariere formata din mai multe persoane, si nu gestionarul (asa cum sustine paratul in intampinare) a constatat ca lipsesc mai multe mijloace fixe si obiecte de inventar, unele din acestea aflandu-se in gestiunea si folosinta paratului.
         Referitor la acest aspect al predarii bunurilor aflate in gestiunea sa, paratul prin intampinare, in mod tendentios apreciaza ca aceasta obligatie i-ar reveni actualului prefect, despre care spune ca " avea obligatia, la data incetarii raporturilor de serviciu, sa intocmeasca un proces verbal de predare-primire" or, in situatia respectiva, cel ale carui raporturi de serviciu au incetat este paratul si nu actualul prefect, ale carui raporturi de serviciu au luat nastere si nu au incetat.
         Obligativitatea predarii este instituita in sarcina celui care pleaca, iar cea a preluarii in sarcina celui care vine. Actualul prefect, in cazul in care ar fi fost incheiat un astfel de proces verbal, ar fi preluat ceea ce ar fi predat fostul prefect, in speta, paratul insa nu si-a indeplinit aceasta obligatie de predare a bunurilor ce le avea in gestiune si folosinta.
         Fata de apararea paratului ca aceste bunuri ar putea fi in posesia oricui la momentul actual, se arata ca aceste bunuri nu mai exista fizic, in patrimoniul institutiei, asa cum a constatat comisa de inventariere, prin lipsa lor producandu-se o paguba in patrimoniul institutiei.
         In sustinerea celor mai sus expuse vin si prevederile art. 2517 Codului Civil, actualizat, potrivit caruia termenul general de prescriptie este de 3 ani , daca legea nu prevede alt termen.
          A precizat ca prejudiciul este unul material (consta in bunurile constatate lipsa), efectiv (s-a constatat prin nota de constatare), direct - paguba este produsa in patrimoniul institutiei, real, cert si actual - nici pana la data prezentei actiuni nu s-au restituit bunurile respective.
          Legatura de cauzalitate - prejudiciul produs institutiei, evaluat la suma de 6242,94 lei, este urmarea neindeplinirii obligatiei de a preda aceste bunuri, care se aflau in folosinta paratului la datele de 4,11.03.2011 (asa cum rezulta din fisele de inventariere intocmite la nivelul anului respectiv) si pe care nu le-a predat la incetarea raporturilor de serviciu; bunurile nu s-au mai regasit cu ocazia inventarierii, in anul 2012, in patrimoniul institutiei.
          Fata de toate aceste aspecte, a solicitat admiterea actiunii formulate in contradictoriu cu paratul NN, respectiv obligarea acestuia la restituirea in natura a bunurilor constatate lipsa sau a contravalorii acestora, in cazul in care acestea nu mai sunt.
        La data de 24.02.2014 reclamantul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
         A aratat ca paratul a avut calitatea de Prefect al Judetului Mehedinti, incepand cu data de __. si pana la data de ___, cand, potrivit HG. nr. 432/2012 raportul de serviciu a incetat.
          In perioada cat s-a aflat in raporturi de serviciu cu institutia paratului NN i s-au incredintat spre folosinta, pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii sale si pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu, mai multe bunuri constand in obiecte de inventar si mijloace fixe, bunuri care se regasesc in listele de inventariere intocmite cu ocazia inventarierii efectuate in anul 2011 (liste inventariere din 4,11.03.2011) .
          Cu ocazia efectuarii inventarului de predare-primire, ca urmare a incetarii raporturilor de munca a gestionarului institutiei, s-a constatat de catre comisia de inventariere ca lipsesc o parte din bunurile aflate in inventarul camerei " Prefectului,, bunuri care s-au aflat in folosinta directa a paratului, asa cum rezulta din listele de inventariere aferente anului 2011, respectiv din datele de 4,11.03.2011.
          A precizat ca aceste bunuri sunt: calculator portabil Fujitsu Amilo-1 buc-valoare 3029,76 lei, telefon mobil Nokia (an de fabricatie 2006)-1 buc.- valoare 1672,33 lei, telefon mobil Nokia (an de fabricatie 2010) - l buc.-valoare 742,23 lei, telefon mobil (an de fabricatie 2008)  buc-valoare 798,62 lei.
           A precizat ca toate bunurile ce se cer a fi recuperate i-au fost date in folosinta paratului pentru indeplinirea atributiilor de serviciu as cum rezulta din lege.
           Fata de cele invocate a solicitat admiterea cererii si obligarea paratului la restituirea in natura a bunurilor (obiecte de inventar si mijloace fixe), iar in cazurile in care bunurile nu mai exista obligarea la plata catre institutie a sumei de 6242,94 lei reprezentand contravaloarea acestora.
Analizand actiunea formulata de reclamant, instanta constata urmatoarele:
            Paratul NN a avut calitatea de Prefect al Judetului Mehedinti, incepand cu data de ___. si pana la data de ___, cand, potrivit HG. nr. 432/2012 raportul de serviciu a incetat.
           Potrivit art.18 din Legea nr.340/2004, prefectul si subprefectul raspund, dupa caz, disciplinar, administrativ, civil sau penal pentru faptele savarsite in exercitarea atributiilor ce le revin, in conditiile legii.
           In conformitate cu art.84 alin.1 lit.a din Legea nr.188/1999, raspunderea civila a functionarului public se angajeaza pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza.
          Intrucat presupusa paguba cauzata de parat a fost constatata de reclamanta in cursul anului 2013, cand paratul nu mai avea calitatea de functionar public in cadrul institutiei reclamante, nu se mai putea proceda la emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare potrivit art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999.
           Sustinerile paratului ca actiunea ar fi formulata tardiv, deoarece noul prefect trebuia sa sesizeze lipsa bunurilor in termen de 15 zile de la primirea functiei sunt nefondate, deoarece legislatia aplicabila cauzei nu prevede niciun termen de decadere cum este cel invocat de parat.
Pentru a exista insa raspundere civila a functionarului public este necesara indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de lege, respectiv existenta unei fapte ilicite a functionarului public, existenta unui prejudiciu  cauzat patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia functionarului.
            In cauza, sarcina probei revine reclamantei, in temeiul art.249 C.proc.civ.
Reclamanta trebuie sa probeze ca bunurile la care se face referire in actiune i-au fost incredintate spre folosinta paratului, precum si ca acesta a refuzat sa le restituie sau le-a sustras la momentul incetarii raporturilor de serviciu, bunurile respective ramanand in posesia sa.
Din  inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta nu rezulta ca bunurile solicitat a fi restituite de catre parat s-au aflat in posesia acestuia din urma in perioada derularii raporturilor de serviciu dintre parti, dupa cum nu rezulta nici imprejurarea ca la momentul plecarii din institutie, paratul si-a insusit bunurile respective sau a refuzat sa le predea.
            Este adevarat ca din inscrisuri reiese ca aceste bunuri se aflau la "Camera prefectului", insa din niciun document nu reiese ca acestea au fost predate paratului.
            Mai mult, martorul audiat, gestionarul PT, a declarat ca potrivit prevederilor legale, atunci cand bunurile aflate in gestiune se distribuiau persoanelor care urmau sa le foloseasca, se intocmea un bun de consum, care era semnat de persoana ce utiliza bunul si raspundea pentru el. Or, acesta a recunoscut ca la cabinetul prefectului nu s-a intocmit niciodata vreun astfel de bon de consum.
Potrivit  dispozitiilor art.1 din Legea nr. 22/1969, gestionarul este persoana  care are ca obligatii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta  sau  detinerea, chiar temporara a persoanei juridice a carui angajat este.
Potrivit actelor depuse la dosar, bunurile solicitat  a fi restituite se afla  in gestiunea numitului PT, comisia de inventariere confirmand acest aspect.
Sustinerile reclamantei potrivit carora numitul PT este gestionarul  institutiei si la intocmirea fiselor de inventariere au fost respectate prevederile Ordinului M.F. nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile nu fac dovada faptului ca paratul s-a aflat vreodata  in posesia obiectelor de inventar sau mijloacelor fixe solicitate prin cererea de chemare in judecata, de vreme ce nu exista nici un proces verbal de predare - primire intocmit intre gestionar si parat pentru folosinta  lor.
Este adevarat ca potrivit art.31 din acelasi act normativ (Legea nr. 22/1969 astfel cum a fost modificata) orice angajat raspunde integral si  fara a avea calitatea de gestionar in intelesul art.1 insa, este necesar ca acesta sa  primeasca si sa foloseasca bunuri.
In cauza dedusa judecatii nu s-au facut  dovezi in acest sens, nu s-a probat predarea - primirea, folosinta si refuzul restituirii bunurilor la care se face referire in actiune.
            In consecinta, actiunea formulata va fi respinsa ca neintemeiata. Cauza de mai sus este irevocabila prin respingerea recursului formulat impotriva sentintei.