Pensie intretinere - stabilirea cuantumului pensiei

Data publicare portal: 10.05.2013                                   
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1230/21.03.2012, pronuntata in dosarul nr. 849/207/2012, Judecatoria Caracal a admis actiunea formulata de reclamanta C. J. in contradictoriu cu paratul C. T., a obligat paratul la plata unor pensii lunare de intretinere in favoarea minorilor C. D. A. si C. M. T. in suma de 150 lei lunar in favoarea fiecarui minor, incepand cu data introducerii actiunii, de 9.02.2012, si pana la intervenirea unei cauze de stingere sau modificare a obligatiei de plata si a obligat paratul la plata sumei de 1020 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca reclamanta este casatorita cu paratul din data de 9 iulie 2000, sotii fiind insa separati in fapt, fiecare locuind in camere separate din anul 2009, iar minorii locuiesc  in camera cu mama acestora.
Din depozitia martorei audiate, instanta de fond a retinut ca banii necesari cumpararii de obiecte de vestimentatie si rechizite pentru minori, provin din surse proprii ale reclamantei, tatal  minorilor necontribuind la cheltuielile de intretinere si educare ale minorilor.
In raport de dispoz. art. 499 si 529, 530 alin. 3  C. civil, existand doi minori din relatia de casatorie a celor doi soti, instanta de fond a stabilit intretinerea pana la 1/3 din  veniturile realizate de  parat, baza de calcul avuta in vedere fiind venitul net lunar realizat de catre acesta, in suma de 1012 lei.
Impotriva sentintei, in termen legal, a declarat recurs recurenta reclamanta C. J., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Arata ca a dovedit in fata instantei de fond ca paratul este incadrat in munca si realizeaza un  venit  de 1680 lei lunar, insa instanta n mod netemeinic si nelegal a stabilit  pentru cei doi minori o pensie in suma de 300 lei, care este insuficienta pentru intretinerea copiilor.
Precizeaza ca minori au probleme de sanatate asa cum a demonstrat cu actele medicale existente la dosar, fapt pentru care necesita cheltuieli si ingrijiri speciale.
Recursul nu este intemeiat in drept, insa criticile formulate pot fi incadrate din oficiu de tribunal in dispozitiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
La data de 21.05.2012 paratul a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Arata ca la stabilirea pensiei de intretinere, instanta de fond a avut in vedere situatia veniturilor realizate, raportata la dispoz. art. 530 C.civ. privind plafonul maxim al obligatiei de intretinere.
De asemenea, arata ca  dovedit prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca desi el si reclamanta au domiciliul comun, totusi este singurul care suporta cheltuielile cu intretinerea gospodariei, privind plata utilitatilor, plata ratelor bancare pentru cheltuieli comune cat si cele ocazionate cu intretinerea familiei. Mai arata ca a depus dovezi din care reiese ca minorii nu sufera de nicio afectiune de ordin medical, sunt clinic sanatosi si nu sunt luati in evidenta cu boli cronice sau neuropsihice.
Instanta de fond  nu a analizat posibilitatea executarii obligatiei de intretinere in natura, potrivit noilor dispozitii legale, ci s-a axat pe vechea practica judiciara in materie stabilind un cuantum banesc al pensiei de intretinere, desi din probe  rezulta cu certitudine faptul ca aceasta obligatie fata de minori si  sotie si-a executat-o cu buna credinta.
Mai arata ca pe rolul Judecatoriei Caracal se afla in curs de solutionare dosarul de divort, prin care a solicitat  desfacerea casatoriei si sa se stabileasca conditiile exercitarii autoritatii parintesti in conformitate cu dispozitiile din noul Nod civil.
Analizand sentinta prin prisma motivelor de recurs, in considerarea dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul constata ca recursul este fondat, avand in vedere considerentele urmatoare:
Astfel cum rezulta din certificatele de nastere seria NZ nr. 264654 si seria NO nr. 668583, din casatoria partilor au rezultat minorii C. D.A., nascut la data de 02.04.2001, si C. M. T., nascuta la data de 06.07.2003.
In mod corect instanta de fond a constatat ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 499 C.civ., privitoare la obligatia parintilor de a da intretinere copiilor minori.
Fundamentul obligatiei de intretinere rezida in sentimentele de afectiune ce caracterizeaza relatiile de familie, dar si regulile de convietuire sociala ce impun ca persoanele intre care exista relatii de familie sa nu ramana indiferente fata de starea de nevoie in care s-ar afla alti membri ai familiei.
Cu atat mai mult se impune prin insasi esenta ratiunii de a fi parinte, asigurarea de catre parinti a tuturor mijloacelor necesare cresterii si educarii copilului in cele mai bune conditii.
Potrivit art. 499 C.civ., obiectul obligatiei de intretinere il formeaza mijloacele necesare traiului, adica alimente, locuinta, imbracaminte, medicamente, nevoi spirituale, dar si mijloacele necesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copiilor.
In stabilirea intinderii pensiei de intretinere se tine seama pe de o parte de nevoile minorului - care se prezinta intr-o forma complexa, adica cele necesare traiului zilnic, dar si cele necesare educarii, invatarii si pregatirii sale profesionale - iar pe de alta parte de mijloacele debitorului obligatiei de intretinere.
Codul civil nu determina intelesul notiunii de "mijloacele celui care urmeaza a plati" din art. 529 alin. 1 dar, fata de fundamentul si actiunea instituirii obligatiei legale de intretinere dintre parinti si copiii lor minori, aceasta notiune va fi interpretata in intelesul cel mai larg.
Plafonarea prevazuta de alin. 2 al art. 529 se refera intr-adevar la venitul lunar net al parintelui, insa, intretinerea nu se acorda numai din castigul din munca in sensul comun, ci si din alte mijloace ale debitorului obligatiei de intretinere, tocmai in virtutea principiului potrivit caruia, intretinerea se datoreaza potrivit cu nevoile celui care o cere, dar si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.
De aceea, tribunalul retine ca in categoria de mijloace ale debitorului intra toate posibilitatile materiale de care dispune acesta, adica atat mijloacele sale cu caracter periodic - salariul, dar si orice alte sume platite de angajator in temeiul raporturilor de munca si care au caracter de continuitate.
In speta, intimatul parat beneficiaza de valoarea financiara a normei de hrana - ca un supliment necesar asigurarii unui anumit numar de calorii, adica pentru mentinerea sanatatii sale la standardul cerut pentru desfasurarea activitatilor specifice.
Instituindu-se posibilitatea urmaririi pentru obligatii de intretinere, in art. 409 C.proc.civ. a sumelor ce se platesc periodic debitorului, rezulta ca acestea pot fi luate in calcul la determinarea mijloacelor debitorului ca baza matematica pentru stabilirea pensiei de intretinere.
Astfel, norma de hrana intra in calcul la stabilirea pensiei de intretinere in virtutea dispozitiilor art. 409 C.proc.civ. - fiind incluse in categoria de salarii si alte venituri periodice realizate din munca, destinate asigurarii mijloacelor de intretinere a debitorului obligatiei de intretinere.
In aceste conditii, tribunalul constata ca in mod nelegal instanta de fond a determinat cuantumul obligatiei de intretinere raportandu-se doar la suma de 1012 lei, fara a lua in calcul si suma de 668 lei, reprezentand norma de hrana.
Aceste considerente indreptatesc tribunalul, in temeiul art. 312 alin. 1 teza I C.proc.civ.,  sa admita recursul, sa modifice sentinta in sensul obligarii paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorilor in suma de 280 lei lunar pentru fiecare minor.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei, privitoare la data de la care se datoreaza intretinerea.
Cum recurenta nu a dovedit ca a suportat cheltuieli ocazionate de prezentul recurs, tribunalul va respinge ca neintemeiata cererea acesteia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.