Termenul de formulare a contestatiei prevazute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 in conditiile in care pe rolul instantei se afla o actiune in obligatie de a face, respectiv de a emite dispozitia.

       Termenul de formulare a contestatiei prevazute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 in conditiile in care pe rolul instantei se afla o actiune in obligatie de a face, respectiv de a emite dispozitia.
       
       Prin sentinta civila nr. 146/18.04.2008 Tribunalul Brasov a admis in parte contestatia, formulata in temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatoarele Cosuletu Adriana, Checiu Maria, si Avarvei Foare in contradictoriu cu intimatul Municipiul Brasov, reprezentat legal de Primar,  si, in consecinta a anulat Dispozitia nr. 2208/21 iunie 2006, emisa de intimat, prin reprezentantul sau legal. A obligat intimatul sa emita, prin reprezentantul sau legal, o noua dispozitie, prin care sa acorde contestatoarelor in compensare, ca masura reparatorie in echivalent, pentru imobilul situat in Brasov, str. Narciselor nr. 15, inscris in CF nr. 23193 Brasov, sub nr. top 8782/1/a/67, compus din constructie (in prezent demolata) si teren in suprafata de 587 mp., in valoare de 128.913 lei, imobilele inscrise in CF nr. 1221 Brasov, sub numerele topografice 5815-5816-5818/2/3 si 5815-5816-5818/2/5, in valoare totala de 104.321,64 lei, iar pentru diferenta de valoare, ce va fi determinata prin luarea in calcul a valorii actualizate a despagubirilor pe care contestatoarele le-au primit de la Statul Roman, cu ocazia preluarii imobilului mai sus identificat, o suprafata din imobilul, ce poarta denumirea „Trupul Stoaffen”, ce a fost pus la dispozitia Comisiei Locale Brasov de Aplicare a Legii nr. 10/2001, prin HCL nr. 432/26.06.2006. A respins restul pretentiilor formulate de contestatoare . A respins cererea contestatoarelor de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
       Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca:
       Actiunea introductiva de instanta a fost o actiune prin care s-a solicitat admiterea notificarii formulate de catre reclamante in temeiul Legii nr. 10/2001, in sensul acordarii de despagubiri pentru imobilul constructie si acordarii de despagubiri prin echivalent in natura pentru imobilul teren, de care au fost deposedate abuziv, fara plata vreunei despagubiri la acea data.
       Pe parcursul procesului, la dosar s-a depus de catre parata Municipiul Brasov prin Primar Dispozitia nr. 2208/21.07.2008 prin care s-a solutionat notificarea depusa de catre reclamante, iar ca urmare a depunerii sale la dosarul cauzei reclamantele si-au modificat actiunea in sensul transformarii acesteia intr-o contestatie fundamentata pe dispozitiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, solicitand anularea acesteia si admiterea notificarii asa cum a fost formulata. 
       Exceptia tardivitatii formularii contestatiei, ridicata de Municipiul Brasov prin Primar a fost respinsa de prima instanta pe considerentul ca dispozitia a fost emisa pe parcursul derularii procesului, iar la momentul depunerii sale la dosar, prin prisma dispozitiilor art. 132 alin. 1 Cod procedura civila reclamantele au solicitat un termen si si-au modificat actiunea, tinzand la acelasi lucru, respectiv valorificarea drepturilor rezultate din cuprinsul Legii nr. 10/2001.
       Pe fondul cauzei s-a retinut ca imobilul teren si constructie a fost preluat abuziv de Statul Roman, fara plata vreunei despagubiri, ceea ce face incidente dispozitiile art. 1 alin. 1 si 2 si art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. In consecinta constatand ca dispozitia atacata nu a respectat ierarhia masurilor reparatorii instituita de legea reparatorie si ca in patrimoniul paratei exista terenuri care nu au fost revendicate de fostii proprietari, fiind libere, a admis actiunea in parte, cu respingerea doar a capatului de cerere referitor la intabularea in evidentele de carte funciara, intabulare ce se va putea face in temeiul noii dispozitii de restituire ce urmeaza a fi emisa de catre parata si care constituie titlu executoriu.
       Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata Municipiul Brasov prin Primar solicitand admiterea acestuia si schimbarea in tot a sentintei, in sensul respingerii contestatiei.
       In dezvoltarea motivelor de apel se arata ca in mod gresit a fost respinsa exceptia tardivitatii formularii contestatiei, atata timp cat art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevede ca dispozitia poate fi atacata in termen de 30 de zile de la comunicare, iar din actele depuse la dosar reiese ca aceasta a fost comunicata intimatelor reclamante la data de 23.06.2006, iar acestea au depus modificarea de actiune la data de 29.09.2006.
       De asemenea, se considera ca din cuprinsul art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu reiese vreo ierarhizare a masurilor reparatorii, care sa fie obligatorie pentru unitatea detinatoare, solutia primei instante fiind data cu subrogarea in atributiile Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, ceea ce este nelegal. De asemenea, terenurile acordate in compensare, in natura, de catre prima instanta nu sunt cuprinse in cele care au fost puse la dispozitia comisiei prin Hotarare a Consiliului Local, iar cele care au fost puse la dispozitie sunt deja epuizate, ceea ce face ca sentinta sa nu poata fi pusa in executare.
       Intimatele nu au depus intampinare ci doar concluzii scrise.
       In apel nu s-au solicitat si nu s-au administrat alte probe.
       Examinand cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca apelul este neintemeiat.
       In ceea ce priveste respingerea exceptiei tardivitatii formularii contestatiei.
       Este adevarata sustinerea apelantei ca modificarea de actiune a avut loc la data de 29.09.2006, dupa ce insa dispozitia nr. 2208/21.06.2006 a fost depusa la dosarul cauzei la termenul din 08.09.2006 de catre apelanta-parata, iar din confirmarile de primire anexate reiese ca aceasta dispozitie a fost comunicata reclamantelor la data de 23.06.2006.
       Nu mai putin adevarata, dar si legala este solutia primei instante de respingere a exceptiei invocate. In mod intemeiat s-a retinut ca actiunea promovata initial de reclamante a avut ca obiect valorificare drepturilor ce le sunt recunoscute de Legea nr. 10/2001, ca urmare a faptului ca parata nu a solutionat in termen notificarea pe care acestea au depus-o. Faptul emiterii dispozitiei de restituire in timpul derularii procesului face ca prioritara sa fie analizarea modificarii in termen a actiunii, fata de situatia juridica nou creata, in cuprinsul cadrului procesual deja existent. Cum dispozitia emisa de parata a fost depusa la termenul din 08.09.2006 la dosarul cauzei, iar partea a solicitat termen in vederea modificarii actiunii conform noii situatii juridice, depunand actiunea modificata la termenul imediat urmator, este evident ca s-au respectat dispozitiile art. 132 alin. 1 Cod procedura civila, pentru ca ne aflam, din punct de vedere al noii situatii juridice create prin emiterea deciziei, la prima zi de infatisare. De asemenea, este relevant faptul ca atat prin actiunea introductiva cat si pe cale contestatiei reglementate de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se urmareste stabilirea de catre instanta a legalitatii cererilor formulate de catre persoanele interesate si a dispozitiilor emise in urma notificarii. Asadar, odata ce pe rolul instantei este inregistrata o actiune ce are ca si continut dispozitiile Legii nr. 10/2001, iar unitatea detinatoare emite dispozitia pe parcursul procesului, reclamantii au posibilitatea, la alegere sa introduca separat o contestatie impotriva dispozitiei de restituire sau sa continue procesul deja inceput, prin modificare actiunii, in conditiile art. 132 alin. 1 Cod procedura civila.
       In consecinta, acest motiv de apel va fi respins.
       In ceea ce priveste al doilea motiv de apel curtea retine ca si acesta este neintemeiat.
       Dispozitiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie o ierarhie a masurilor reparatorii pe care unitatea detinatoare a imobilului le poate acorda, atunci cand restituirea in natura nu mai este posibila, primordiala fiind acordarea in compensare a altor bunuri sau servicii si, doar in ultima instanta, acordarea de despagubiri banesti.
       Prima instanta a aplicat acest principiu izvorat din lege, iar faptul ca a acordat masuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, respectiv terenuri aflate in patrimoniul paratei si care nu fac obiectul cererilor de restituire in conditiile Legii nr. 10/2001 si sunt libere de sarcini, in afara celor puse initial la dispozitia Comisie de Aplicare a Legii nr. 10/2001, nu constituie o subrogare nelegala in atributiile acestei comisii, modul de solutionare si de lucru al comisiei fiind supus controlului de legalitate al instantelor judecatoresti. O alta interpretare, asa cum este dorita de catre apelanta lipsind de continut contestatia reglementata de art. 26 alin. 3 din lege.
       Referitor la epuizarea terenurilor din trupul Stoaffen, puse la dispozitia comisiei prin hotararea Consiliului Local, la dosar nu s-au depus dovezi in acest sens, fiind o simpla sustinere a paratei – apelante, neprobata in nici un fel. De altfel, acest aspect tine de faza a doua a procesului civil, respectiv faza de executare, doar la acea data putand fi verificata realitatea acestor sustineri.
       Asa fiind, pentru toate considerentele de mai sus, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, curtea va respinge apelul.
       In baza art. 274 Cod procedura civila, intrucat apelanta a cazut in pretentii va fi obligata sa plateasca intimatelor suma de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata in apel constand in onorariu de avocat.
       Decizia civila nr. 104/Ap din 1 octombrie 2008 – R.M.T.