Prestatie periodica

Obiect: prestatie periodica
SENTINTA CIVILA NR. 1653/ 16.06.2010

Prin cererea inregistrata la data de 04.12.2009, pe rolul acestei instante, reclamantul P.I. a chemat in judecata pe paratul G.G., solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligat acesta sa-i plateasca suma de 100 de lei lunar, cu titlu de prestatie periodica.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, in fapt, la data de 25.05.2008, in localitatea Stanca, a fost victima unui accident de masina cauzat de parat, precum si faptul ca, ulterior, a formulat plangere penala la politie, fiind internat la Spitalul Orasenesc, timp de 5 zile.
A mai mentionat reclamantul ca, dupa accident, i-a fost afectata grav starea de sanatate, fiind necesara administrarea de tratament, al carui cost solicita sa fie suportat de parat.
In drept, reclamantul nu a indicat nicio dispozitie legala.
In dovedire a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, in virtutea dispozitiilor art. 15 lit. 0 din Legea nr. 146/1997.
Legal citat, paratul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invocand faptul ca, dupa accident, reclamantul a refuzat sa se prezinte la Serviciul de Medicina Legala ( SML ), pentru ca un medic specialist sa constate daca exista legatura de cauzalitate intre accident si diagnosticul stabilit de medic.
A solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, intampinarea nu a fost intemeiata pe nicio dispozitie legala.
Instanta a incuviintat din oficiu, proba cu interogatoriul paratului, dispunand atasarea dosarului penal nr. xxx/321/2009 al Judecatoriei si dosarului de urmarire penala ( in continuare d.u.p. ) nr. xxx/P/2008.
Analizand materialul probator administrat, precum si sustinerile partilor, instanta va respinge actiunea, ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”. In raport de atari prevederi legale, care consacra principiul potrivit caruia, in procesele civile, sarcina probei, apartine, in principiu, reclamantului, fata de probatoriul administrat in dosar, instanta apreciaza ca P.I. nu a facut dovada obligatiei paratilor de a achita suma solicitata.
Astfel, dupa cum reiese din raspunsul dat de parat la prima intrebare din interogatoriu ( fila 15 ), precum si din rezolutia de neincepere a urmaririi penale pentru infractiunea prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 CP, din d.u.p. 892/P/2008, la data de 26.05.2008, paratul l-a acrosat cu autoturismul nr. NT-XX-XXX, pe raza com. X., jud. Neamt, pe reclamantul P.I..
Se mai retine ca, imediat dupa accident, reclamantul care, initial fusese dezechilibrat, cazand pe sosea, s-a ridicat fara ajutor in picioare, nu a suferit leziuni si, desi i s-a pus in vedere sa se prezinte la SML Neamt, a refuzat, aspecte probate prin declaratia data de reclamant in tipul efectuarii actelor premergatoare inceperii urmaririi penale, coroborata cu raspunsul dat de parat la intrebarea nr. 2 din interogatoriu.
In raport de aceste circumstante, instanta retine ca, fata de motivele invocate, reclamantul a inteles sa initieze un demers justitiar care sa materializeze o actiune in pretentii izvorand din raspunderea civila delictuala a paratului.
In drept, fata de aceasta situatie, trebuie mentionat ca, potrivit dispozitiilor art. 998 C. civ., „Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar in conformitate cu prevederile art. 999 din acelasi act normativ „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.
Din interpretarea prevederilor legale evocate, se deduc conditiile cumulative pentru angajarea raspunderii civile delictuale, respectiv:
a) existenta unui prejudiciu;
b) existenta unei fapte ilicite;
c) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
d) existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Asa fiind, prin raportare la probatoriul administrat, instanta apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile sus mentionate, dupa cum urmeaza:
Desi reclamantul a stat internat dupa accident la Spitalul Orasenesc T., fiind externat cu diagnosticul de contuzie craniofaciala – placa zigomatica, contuzie cot stang, contuzie coxofemurala, dupa cum rezulta din foaia de observatie clinica generala, depusa de spitalul mentionat, la solicitarea instantei ( filele 32-40 ), acesta nu a dovedit in niciun mod costul medicamentelor prescrise, desigur in eventualitatea in care acestea i-au fost recomandate, astfel incat nu se poate conchide ca a fost probat caracterul cert al prejudiciului.
Desigur ca, astfel cum rezulta din probe, a existat o fapta ilicita, materializata in actiunea de accidentare a reclamantului cu autovehiculul, pe un drum public, provocata din imprudenta paratului, insa nu poate fi stabilita o legatura de cauzalitate intre fapta si un eventual prejudiciu, din moment ce reclamantul a refuzat in mod expres sa se prezinte, desi i s-a pus in vedere de organul de cercetare penala, la SML Neamt, pentru efectuarea unei expertize.
Prin urmare, se va retine culpa reclamantului in ceea ce priveste inconvenientul generat de internare medicala, dat fiind ca starea sa de pasivitate a determinat imposibilitatea stabilirii, printr-o expertiza medico-legala, singura proba concludenta, a existentei raportului cauzal anterior evocat.
De altfel, este dubioasa atitudinea reclamantului care, initial a inteles sa nu formuleze plangere penala prealabila impotriva paratului, pentru ca, mai apoi, sa atace in instanta solutia procurorului de confirmare a propunerii neincepere a urmaririi penale. In atari circumstante, trebuie amintit ca dreptul de acces la o instanta impartiala si independenta nu echivaleaza cu transformarea unei asemenea posibilitati intr-o nejusta cauza de imbogatire si de obligare a paratului la plata inechitabila a unor sume pecuniare necuvenite.
Prin urmare, instanta apreciaza ca solicitarea reclamantului, de a obliga pe parat la plata sumei de 100 lei, lunar, cu titlu de daune materiale – prestatie periodica, nu are suport real, urmand a fi respinsa actiunea, ca nefondata.
Solutia este una legala, data fiind si linia de rationament a curtii europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform careia aprecierea probelor facuta de judecatorul national nu ar putea fi cenzurata in temeiul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, decat in cazul in care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii in mod evident injuste si arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue si Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).
Relativ la cheltuielile de judecata solicitate de parat, se retine faptul ca acesta a efectuat cheltuieli in suma totala de 500 lei, constand in onorariu avocat ( fila 25 ).
In raport de aspectul conform caruia instanta, in conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 CPC, apreciaza ca onorariul avocatului ales este prea mare, fata de cuantumul obiectului si gradul de dificultate al cauzei, vazand si dispozitiile art. 274 alin. 1 CPC, paratul este indreptatit la 300 lei – cheltuieli de judecata.