Obligatia de intretinere. Imposibilitatea debitorului de a solicita executarea acestei obligatii prin constrangerea Statului.

    Obligatia de intretinere. Imposibilitatea debitorului de a solicita executarea acestei obligatii prin constrangerea Statului.

     In cazul neexecutarii obligatiilor de a face, partile pot opta fie pentru rezolutiunea contractului, fie pentru executarea contractului; insa in cazul obligatiilor de intretinere ce au un caracter intuitu personae executarea nu se poate realiza decat prin transformarea in bani a obligatiei de intretinere, nu si prin recurgerea la forta coercitiva a statului.

Sectia civila – Decizia civila nr. 231/21  mai 2010

     Prin sentinta civila nr. 1017/2009 pronuntata de Judecatoria Sebes in dosar nr. 1164/298/2009 s-a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii B.R.M. si B.A. in contradictoriu cu parata BF.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:
     Reclamantii au facut dovada ca au calitatea de intretinatori ai paratei conform contractului de intretinere autentificat de Notariatul de Stat al Judetului Alba sub nr. 10668/14.11.1990. De asemenea reclamantii au facut dovada cu hotararile judecatoresti depuse la dosar, ca parata a introdus mai multe actiuni in instanta in perioada anilor 2002-2008 avand ca obiect rezilierea contractului de intretinere susmentionat, actiuni care i-au fost respinse. Cu depozitia martorilor audiati de instanta s-a dovedit ca atat in timpul internarii in spital cat si dupa externare parata refuza sa–i fie prestata intretinerea, proferand insulte grave si amenintari la adresa reclamantilor. De asemenea, s-a mai dovedit cu depozitia acelorasi martori ca parata se afla in stare de nevoie, neputandu-se ingriji singura. Reclamantii au invocat doar interesul paratei de a i se presta intretinerea, insa titularul actiunii civile trebuie sa dovedeasca el insusi un drept sau un interes propriu, ceea ce nu s-a invocat sau dovedit in speta. Evident ca reclamantii in calitate de intretinatori au obligatia de a-si indeplini sarcinile asumate prin contract si de a presta intretinerea paratei insa s-a pus problema daca reclamantii pot presta intretinerea si impotriva vointei intretinutei (paratei). Avand in vedere caracterul strict personal al contractului de intretinere ce presupune din partea reclamantilor asistenta permanenta a paratei, intrucat aceasta este imobilizata, instanta a considerat ca executarea contractului de intretinere impotriva vointei paratei nu este posibila. Fata de cele de mai sus, constatand ca obligatia de intretinere nu poate fi prestata de reclamanti din cauza culpei paratei care refuza categoric, nejustificat si prin manifestari violente prestatiile de intretinere oferite de reclamanti, si avand in vedere faptul ca o obligatie de a face strict personala (intuitu personae) nu poate fi executata in natura cu concursul fortei de constrangere a statului, obligatia respectiva putand fi executata doar prin echivalent, instanta a respins cererea reclamantilor ca neintemeiata.
     Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
     Prin decizia civila nr. 36/A/2010, Tribunalul Alba a respins apelul declarat de reclamantii impotriva sentintei civile nr. 1017/2009 pronuntata de Judecatoria Sebes in dosar nr. 1164/298/2010.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut si motivat urmatoarele: cea care nu intelege sa respecte contractul de intretinere incheiat este parata si nu reclamantii, refuzand in continuare prestarea intretinerii.
     Pe de alta parte, asa cum corect a retinut  prima instanta, parata nu poate fi obligata sa primeasca intretinerea debitorilor in maniera ceruta de acestia, impotriva vointei sale, caci cel putin in acest moment, data fiind starea precara a sanatatii paratei care necesita prezenta zilnica a reclamantilor in preajma sa nu ar face decat sa-i agraveze boala si sa genereze noi stari conflictuale intre parti.
     Prin urmare o convertire a obligatiei de intretinere intr-o suma de bani lunara ar fi solutia cea mai potrivita pentru reclamanti la momentul actual, instanta nefiind tinuta de dispozitiile sentintei civile nr. 41/2005 care la data pronuntarii a avut in vedere alte aspecte si imprejurari.
     Insa o astfel de cerere din partea reclamantilor nu a fost formulata.
     Fata de aceste imprejurari, atata timp cat contractul de intretinere este in fiinta, neputandu-se retine o culpa a reclamantilor, Tribunalul apreciaza ca atare   solicitare de a respecta contractul de intretinere de catre parata si de a primi intretinere din partea reclamantilor  apare ca neintemeiata.
Impotriva acestei ultime hotarari au declarat recurs reclamantii invocand in drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In expunerea criticilor se arata ca vointa care trebuie respectata este aceea de la incheierea contractului fata de disp. art. 969 C. civ., contractul dintre parti fiind unul sinalagmatic, iar pentru asigurarea respectarii acestuia se impune obligarea paratei la respectarea contractelor.
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate Curtea a constatat urmatoarele:
Reclamantii au investit instanta de judecata cu o actiune avand ca obiect obligarea paratei de a le permite accesul in imobilul proprietatea lor pentru a-i presta intretinerea si a o ingriji pe toata durata starii de nevoie motivat de imprejurarea ca desi parata este beneficiara obligatiei de intretinere conform contractelor incheiate intre parti, refuza fara temei, primirea intretinerii in natura.
Aceasta actiune, intemeiata pe art. 969 C. civ, in mod corect a fost respinsa de catre instantele de fond.
Contractul de intretinere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate prin care una din parti instraineaza un bun sau plateste o suma de bani, iar cealalta parte se obliga sa-i asigure intretinerea in natura, pe timpul cat va trai, iar dupa moarte sa o inmormanteze.
In cazul contractului de intretinere, contract nenumit, obligatiile contractuale urmeaza sa fie executate potrivit regulilor generale referitoare la executarea obligatiilor.
Debitorul intretinerii este obligat sa acorde intretinerea in natura in conditiile prevazute in contract, iar in lipsa unor stipulatii speciale, potrivit regulilor aplicabile obligatiilor de a face contractate intuitu personae.
In caz de neexecutare a obligatiei de intretinere se aplica dreptul comun pentru contractele bilaterale, adica art. 1020 – 1021 C. civ, potrivit carora se poate cere rezolutiunea contractelor.
In speta, intimata parata a formulat cereri de rezolutiune, toate respinse intrucat s-a constatat lipsa culpei debitorilor intretinerii.
In caz de neexecutare a obligatiei de intretinere, creditorul obligatiei, de regula, are facultatea de a cere, asa cum s-a aratat, rezolutiunea contractului, insa conform regulilor generale, art. 1021 C. civ., el are posibilitatea sa opteze pentru executarea contractului.
Aceasta facultate, de a cere executarea contractului o are insa si debitorul obligatiei cand executarea in natura nu este posibila datorita atitudinii culpabile a creditorului intretinerii.
Insa, dat fiind caracterul intuitu personae a obligatiei de intretinere, executarea contractelor conform regulilor generale (art. 1021 C. civ., art. 1075 C. civ) nu se poate realiza decat prin transformarea in bani a obligatiei de intretinere si nu cum au solicitat recurentii.
Transformarea in bani a obligatiei de intretinere poate avea loc atat prin consimtamantul partilor cat si la cererea debitorului intretinerii, prin hotararea instantei, daca creditorul refuza fara temei, in mod culpabil, primirea intretinerii in natura (vezi T.S. dec. nr. 1794/1985 in CD 1985, p. 43 – 45).
Actiunea astfel cum a fost formulata se impunea a fi respinsa intrucat parata este beneficiara unui drept ce nu poate fi constrans a fi exercitat. Drepturile si libertatile unei persoane stabilite prin legi sau contracte ce constituie legea partilor conform art. 969 C. civ. impun obligatii corelative din partea statului sau altor persoane fizice si juridice, iar fata de titular constituie o facultate si nu o obligatie in exercitarea respectivului drept.
Prin definitie, dreptul subiectiv civil este posibilitatea subiectului activ, in limitele normelor juridice civile si morale, de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv o conduita corespunzatoare, iar, in caz de nevoie, de a solicita concursul fortei coercitive a statului.
Prin urmare, dreptul subiectiv civil este o facultate, posibilitate, putere, iar daca dreptul este incalcat sau nesocotit  subiectul activ are posibilitatea de a recurge la concursul fortelor de constrangere a statului.
Intimata parata beneficiaza de un drept patrimonial, de creanta, in temeiul contractului de intretinere incheiat de catre parti.
Aceasta nu poate fi obligata sa-si exercite dreptul de a primi intretinerea conform contractului, contrar sustinerii recurentilor, exercitarea acestui drept fiind la latitudinea beneficiarului.
Insa tocmai pentru executarea contractului, in temeiul dispozitiilor art. 969 C. civ.  si respectarea accesului liber la justitie, debitorii obligati la intretinere au posibilitatea, astfel cum s-a aratat mai sus, sa solicite transformarea obligatiei in bani.
Pentru considerentele expuse, intrucat in cauza nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, in temeiul dispozitiile art. 312 C. proc. civ., a respins ca nefondat prezentul recurs.