Plangere contraven?ionala OUG 195/2002R

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta petentul R.T. a formulat plangere impotriva procesului verbal de contraventie seria PNTX nr. 0029262 din 26.08.2015 solicitand anularea acestuia ca nelegal si netemeinic avand in vedere urmatoarele motive:
Prin procesul verbal aratat a fost sanctionat contraventional pentru ca a condus masina personala cu viteza de 84 km/h in interiorul localitatii Plaiesu jud. Neamt
Cu privire la temeinicia procesului verbal presupusa fapta nu a fost savarsita in interiorul localitatii Plaiesu asa cum in mod gresit s-a retinut in cuprinsul procesului verbal contestat. In acest sens ii revine intimatei obligatia de a dovedi ca aceasta fapta a fost savarsita in interiorul localitatii.
La momentul deplasarii in trafic avea montat pe bordul masinii un detector de radar iar in momentul in care s-a apropiat de masina politiei, acest detector a inceput sa emita semnale acustice si luminoase.
La acel moment s-a uitat in bord si a vazut ca circula cu viteza de 60 km/h si nu de 84 km/h,
Inregistrarea apartine unui alt autovehicul care circula in acel moment pe acelasi tronson de drum.
Aparatul radar a fost pornit in mers, intr-o zona de actiune a unei instalatii electrice de inalta tensiune si fara ca functia de autotestare sa fi fost activata si efectuata in mod complet.
petentul a mai aratat ca in cauza sunt incidente dispozitiile prevazute de art 3.1.1 lit c din NML 021-05 in care se arata ca in regim de deplasare pentru masurarea vitezei autovehiculelor aflate in regim de trafic eroarea tolerata este de + – 4 km/h pentru viteza pana la 100 km/h.
Facind aplicabilitatea acestor erori tolerate care au valoare legala fiind admise de lege si opereaza OPE LEGIS rezulta ca viteza de circulatie scade sub 84 km/h si petentului ii trebuia aplicata o sanctiune mai usoara.
Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie seria PNTX nr. 0029262 din 26.08.2015 petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 630 lei retinandu-se in sarcina sa ca la data de 26.08.2015 ora 17,29 a condus pe DN 15 B in localitatea Plaiesu jud. Neamt autoturism marca Nissan cu nr. de in matriculare P...... cu viteza de 84 km/h.
Organul constatator a stabilit ca faptele petentului intrunesc elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art 48 din OUG 195/2002 si sanctionata de art 108 al 1 lit c din OUG 195/2002.
In ceea ce priveste sustinerea petentului ca admitandu-se marja de eroare a aparatului radar de + – 4% pentru viteze de pana la 100 km /h viteza de circulatie scade sub 84 km/h si petentului ii trebuia aplicata o sanctiune mai usoara nu poate fi retinuta.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal de contraventie contestat prin plangerea care formeaza obiectul prezentei cauze, instanta, analizand din oficiu continutul acestuia prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constata ca procesul-verbal a fost legal intocmit, cuprinzand toate elementele prevazute de articolul mentionat sub sanctiunea nulitatii absolute.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta constata ca procesul-verbal atacat indeplineste conditiile de temeinicie pentru sanctionarea in mod valabil a contravenientului, avand in vedere urmatoarele considerente:
In primul rand, analizand hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Anghel impotriva Romaniei, instanta retine ca trebuie respectate in materie contraventionala garantiile cuprinse in art. 6 CEDO, referitoare, in principal, la prezumtia de nevinovatie si incidenta principiului potrivit caruia orice indoiala profita acuzatului (in dubio pro reo), dar si la existenta unei prezumtii relative ca reflecta adevarul, in favoarea continutului actului de constatare incheiat ca urmare a perceptiilor proprii ale agentului constatator.
Astfel, in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, s-au conturat trei criterii alternative in vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, in vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare in beneficiul persoanei care a savarsit-o, respectiv calificarea faptei in dreptul intern, natura faptei incriminate ( aplicabilitatea generala a acesteia ) si natura si gravitatea sanctiunii aplicate.
Mergand pe linia de rationament a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta retine ca primul si cel de-al doilea criteriu, mentionate in cele ce preced, nu sunt aplicabile spetei de fata: primul, deoarece contraventia, in dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civila, iar cel de-al doilea, intrucat normele de incriminare, respectiv O.U.G. nr. 195/2002, se adreseaza unui grup restrans de persoane, format din indivizi cu o anumita calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere.
Pe de alta parte, potrivit ultimului criteriu, faptele petentului pot fi asimilate unora fapte penale sub aspectul sanctiunilor aplicate, deoarece amendarea cu suma de 630 lei, au un caracter deopotriva sanctionator si preventiv, nefiind destinate acoperirii vreunui prejudiciu.
In consecinta, contravenientul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligat sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, instanta retine ca procesul-verbal, beneficiind de o prezumtie relativa de autenticitate si veridicitate, face dovada deplina a celor retinute de agentul constatator si constatate personal de acesta.
In acest context, instanta aminteste ca, potrivit jurisprudentei instantei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko impotriva Slovaciei, hotararea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina CEDO.
Totodata, Curtea a mai amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, jurisdictiilor nationale le revine in principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate in fata lor si de a se pronunta asupra pertinentei acelor probe pe care partile doresc sa le propuna in vederea administrarii.
Este adevarat insa ca, in situatiile sanctionarii pentru depasirea vitezei legale, nu este suficienta prezenta agentului constatator la locul savarsirii faptei; de altfel aprecierea vitezei nici nu poate fi facuta de acesta fara ajutorul unui dispozitiv de tip cinemometru, conceput special pentru masurarea vitezei autovehiculelor angajate in trafic.
Potrivit dispozitiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
In aceste conditii, din ansamblul materialului probator administrat, rezulta ca intimatul si-a indeplinit obligatia de a rasturna prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul.
Astfel, potrivit Normei de metrologie legala 021-05, cinemometrele sunt mijloace de masurare care masoara de la distanta si afiseaza viteza de deplasare a autovehiculelor aflate in miscare in traficul rutier, independent de caracteristicile acestora. Cinemometrele pot fi destinate a fi utilizate atat in regim stationar, cat si in regim de deplasare a autovehiculului de patrulare.
Atestarea legalitatii unui cinemometru se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare ( art. 5.2 din NML 021-05 ).
Aplicand aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta in cauza, instanta apreciaza ca cinemometrul de control rutier, tip PYTHON II, utilizat de agentul constatator, care masoara in regim stationar si in regim de deplasare, montat pe autoturism, indeplineste toate conditiile prevazute in mod imperativ de lege, astfel incat constatarea contraventiei sa fie efectuata cu un mijloc tehnic certificat si verificat din punct de vedere metrologic.
Mai mult, inregistrarea materializata in inregistrarea video depusa la dosarul cauzei de intimat,respecta cerintele prevazute de art. 3.5.1 din N.M.L. 021-05, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuata masurarea, valoarea vitezei masurate, imaginea autovehiculului, in care este pus clar in evidenta nr. de inmatriculare al acestuia.
Totodata, instanta are in vedere si Atestatul de operator radar nr. 26/2010 din care rezulta ca agentul constatator Nechita Bogdan este atestat sa foloseasca si sa exploateze echipamentul de supraveghere video a traficului rutier si de masurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Prin urmare, instanta constata ca sunt indeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contraventionale retinute in sarcina petentului, iar conduita acestuia se situeaza in sfera ilicitului contraventional.
intrucat marja de eroare este avuta in vedere la omologarea aparatului radar, fiind luata in calcul de aparatul radar omologat, nefiind in sarcina agentului constatator sa consemneze in procesul verbal de contraventie o alta viteza decat cea pe care o inregistreaza aparatul radar .
Toleranta avuta in vedere de NML 02105 nu constituie o valoare fixa ci un interval maxim in care fiecare cinemometru trebuie sa se incadreze pentru a fi admis la verificarea metrologica .
Erorile de masuratoare inerente oricarui sistem de masurare a unor valori fizice se pot incadra oriunde in acest interval de + – 4% sustinut de catre petent, si nu neaparat la nivelul valorilor maximale .
Totodata, potrivit art.4 pct.4 din aceleasi norme metrologice, masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislatiei rutiere daca masuratorile nu au fost efectuate in conditii metrologice specifice sau cu incalcarea disp.art.4 pct.1 si 4 pct.2 .
Per a contrario, orice alte masuratori efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe in aplicarea legislatiei rutiere valoarea masurata fiind si juridic relevanta .
Intrucat aparatul radar este omologat cat si verificat metrologic, valorile masurate de acesta constituie in mod neechivoc probe pentru aplicarea legislatiei rutiere, atat in conditiile art.102 al.3 din OUG 195/2002 republicata cat si in conditiile sectiunii 4 din NML 021-05.
Ca atare, organul constatator proband savarsirea faptei de catre petent, in cauza constatandu-se de asemenea indeplinirea cerintelor legale pentru folosirea ca proba a inregistrarii electronice, se apreciaza criticile petentului ca nefondate.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele actului normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Din acest punct de vedere, instanta constata ca petentul a fost sanctionat cu sanctiunea minim prevazuta de dispozitiile O.U.G. nr. 195/2002, astfel incat constata ca sanctiunile aplicate intrunesc cerinta proportionalitatii cu gradul de pericol social al faptelor savarsite astfel ca nu se impune inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment.
Fata de cele aratate, instanta in temeiul art. 34 din OG 2/2001, va respinge plangerea, ca nefondata.