1 .Contencios administrativ. Plangere contraventionala. Neprecizarea obiectiunilor in mod distinct in procesul - verbal de constatare a contraventiei.

SECTIA COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SI FISCAL
SINTEZA DE PRACTICA JUDICIARA 2007
           1 .Contencios administrativ. Plangere contraventionala. Neprecizarea obiectiunilor in mod distinct in procesul - verbal de constatare a contraventiei.
          Art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 prevede ca agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct sub sanctiunea nulitatii procesului verbal.
-Sectia comercial si contencios administrativ Decizia nr. 830/R/2007
          Petentul M.I.D. a solicitat in contradictoriu cu DRDP anularea procesului - verbal de contraventie nr. XXX/2006 si exonerarea sa de la plata amenzii.
          Petentul sustine ca la incheierea procesului - verbal atacat, agentul constatator a incalcat prevederile imperative ale art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, in sensul ca nu a consemnat in cuprinsul actului atacat obiectiunile formulate.
          Judecatoria Hateg a anulat procesul - verbal de contraventie retinand ca au fost incalcate dispozitiile imperative ale textului de lege sus-mentionat.
          Intimata in plangere, a declarat recurs, sustinand ca nu a fost incalcat dreptul petentului de a face obiectiuni in conditiile in care la rubrica alte mentiuni s-a consemnat „cu divergente".
           Fata de dispozitiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 recursul intimatei in plangere este nefondat intrucat cerinta prevazuta imperativ de lege nu a fost respectata de agentul constatator care s-a marginit sa faca mentiunea „cu divergente" fara sa consemneze in procesul - verbal continutul obiectiunilor.
          In aceste conditii procesul verbal este lovit de nulitate, fiind intocmit cu incalcarea art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
          2. Contract de vanzare - cumparare, rezolutiune. Competenta materiala.
          Potrivit art. 2 pct. 1 cod procedura civila tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si cele al caror obiect este neevaluabil in bani.
-Sectia comercial si contencios administrativ Decizia nr. 642/R/2007
          Instanta de fond a admis actiunea reclamantei persoana fizica si a dispus rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare incheiat cu o societate comerciala, retinand ca lucrarea executata de parata a fost necorespunzatoare.
          Totodata parata a fost obligata sa restituie pretul in suma de 507, 98 lei si sa achite cheltuieli de judecata.
          Recursul declarat de parata a fost admis ca si exceptie de necompetenta materiala a judecatoriei, a fost casata sentinta si retinuta cauza spre competenta solutionare de tribunal - sectia comerciala.
          Pentru pronuntarea acestei hotarari instanta de recurs a retinut ca primul capat de cerere are ca obiect rezolutiunea conventiei de vanzare-cumparare incheiata intre o persoana fizica si o societate comerciala si nu este evaluabila in bani, astfel ca potrivit art. 2 pct. 1 lit. a cod procedura civila competenta de solutionare a cauzei revine tribunalului in prima instanta.
          Cu alte cuvinte sunt supuse regulilor comerciale si acele raporturi juridice in care numai una din parti este subiect de drept comercial, respectiv societate comerciala si prin urmare rezolutiunea contractului de vanzare cumparare indiferent de valoarea lui este de competenta tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit. a cod procedura civila.
          Capatul doi al cererii respectiv pretentii, fiind accesoriu, urmeaza principalul in conformitate cu art. 17 cod procedura civila.
          
          3. Contencios administrativ. Litigiu privind functionarii publici. Drepturi banesti reprezentand prima de vacanta. Prescriptia dreptului la actiune.
          Potrivit art. 3 din Decretul - Lege nr. 167/1958 si art. 283 alin. 1 pct. c Codul Muncii termenul de prescriptie este de 3 ani , iar art. 1 alin. 1 arata ca dreptul la actiune se stinge daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
          Suspendarea aplicarii unor dispozitii legale dispusa de legiuitor din diferite considerente este o masura cu caracter temporar asa incat au curs termene de prescriptie diferite in ceea ce priveste dreptul la actiune, termene care s-au implinit la date diferite.
-Sectia comercial si contencios administrativ Sentinta nr. 633/CA/2007 irevocabila prin Decizia nr. 357/CA/2007
          Tribunalul a admis actiunea formulata de reclamantii functionari publici si a obligat CL sa plateasca acestora drepturile banesti reprezentand prima de vacanta pentru anii 2004 - 2006 raportat la perioada efectiv lucrata.
          Totodata a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru primele de concediu aferente anilor 2001 - 2003, respingand actiunea sub acest aspect.
          Instanta de fond a retinut ca suspendarea platii primelor de concediu a fost dispusa succesiv pentru fiecare an in parte ceea ce insa nu echivaleaza cu restrangerea dreptului, operand in concret ca o veritabila lipsire de dreptul subiectiv astfel ca reclamantii sunt indreptatiti sa beneficieze de acest drept.
          in ceea ce priveste termenul de prescriptie, se arata ca potrivit art. 3 din Decretul nr. 168/1958, acesta este de 3 ani si a inceput sa curga de la date diferite astfel ca aceste termene s-au implinit la date diferite.
          Asadar in ceea ce priveste prima de concediu pentru anul 2001, suspendarea platii a operat pana la data de 1.01.2002, data la care dreptul la actiune a inceput sa curga, la fel pentru anul 2002 suspendarea platii a operat pana la data de 1.01.2003 iar pentru anul 2003 suspendarea platii a operat pana la data de 1.01.2004, iar fata de data formularii actiunii 27.02.2007 se constata ca a intervenit prescriptia dreptului la actiune.
          Prin decizia instantei de recurs ce a mentinut sentinta tribunalului sub acest aspect s-a mai retinut ca legile bugetului prin care s-au dispus suspendarile au produs efecte juridice doar pentru un an, cat au fost in vigoare, astfel ca de la data iesirii lor din vigoare, dreptul pentru primele de concediu aferente anului respectiv puteau si trebuiau a fi cerute in urmatorii trei ani - in temeiul general de prescriptie.
          4. Decretul - Lege 118/1990. Sesizarea instantei cu privire la ne/egalitatea deciziei emisa de directia muncii si, protectiei sociale. Refuz de acordare a drepturilor prevazute de lege.
          Conform art. 1 lit. a din Decretul - Lege 118/1990 beneficiaza de drepturile mentionate in acest act normativ persoanele care au fost condamnate sau au executat o pedeapsa privativa de libertate pentru infractiuni politice in baza unei hotarari judecatoresti.
Sentinta nr. 725/CA/2007 irevocabila prin Decizia nr. 305/CA/2007
          Reclamantul a solicitat in contradictoriu cu DMSS Hunedoara anularea deciziei nr. XXX/2007 prin care s-a respins cererea sa formulata in temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990 pe motiv ca infractiunea de neprezentare la incorporare nu a fost o infractiune de natura politica ci o infractiune de drept comun.
          Tribunalul a anulat decizia atacata obligand parata sa-i acorde reclamantului drepturile si beneficiile ce i se cuvin potrivit Decretului - Lege nr. 118/1990.
          Astfel s-a retinut ca infractiunea de insubordonare a avut un vadit caracter politic rezultat din incalcarea libertatii de constiinta, de apartenenta la un cult religios neinterzis de lege, drept fundamental al omului prev. de art. 9 alin. 1 din Conventia Europeana a drepturilor Omului si care nu poate forma obiectul unor restrangeri in afara celor prevazute de lege.
          Ca atare condamnarea suferita de reclamant trebuie interpretata ca avand natura politica in conditiile in care acesta nu si-a putut manifesta libertatea convingerilor religioase.
          Recursul paratei DMPS a fost respins ca nefondat retinandu-se in plus ca reclamantul a suferit o condamnare ce trebuie interpretata in contextul regimului de dictatura existent la data savarsirii faptei si care nu respecta drepturile si libertatile fundamentale ale omului.
          Prin urmare fiind intrunite cerintele art. 1 si urmatoarele din Decretul - Lege nr. 118/1990, reclamantul ca persoana condamnata politic este indreptatita sa beneficieze de drepturile si beneficiile prevazute de acest act normativ.
          5.Societate comerciala. Act aditional si contract de cesiune. Datorii la bugetul statului. Opozitie.
          Conform art. 61 din Legea nr. 31/1990 R creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat.
          Sectia comercial si contencios administrativ Sentinta nr. 793/CA/2007 irevocabila prin Decizia nr. 516/CA/2007
          Prin actul aditional si contractul de cesiune nr. 1/2006 publicat in Monitorul Oficial din 2006, asociatul PM a hotarat cesionarea partilor sociale reprezentand 100 % din capitalul social catre BG.
          DGFP a formulat opozitie pe motiv ca detine o creanta impotriva societatii in suma de 141.931 lei.
          Tribunalul a respins opozitia pe motiv ca prin cedarea partilor sociale nu se fraudeaza interesele creditoarei, in conditiile in care creanta este detinuta impotriva societatii si nicidecum a asociatului ce a decis cesionarea partilor sociale si nici nu se poate retine ca prin cedarea partilor sociale ca urmare a modificarii titularului partilor sociale creditoarei i se produce vreun prejudiciu.
          Recursul creditoarei a fost respins prin decizia instantei superioare retinandu-se in plus ca cesiunea capitalului social nu influenteaza patrimoniul societatii, acesta nici nu se mareste nici nu se micsoreaza.
          Prin urmare incheierea celor doua acte sunt lipsite de relevanta in ce priveste posibilitatea creditoarei de a recupera creantele avute asupra societatii comerciale.
          6. Faliment.   inchiderea  procedurii.   Conditiile  atragerii raspunderii membrilor organelor de conducere. Raspundere civila delictuala.
               Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judecatorul sindic, poate dispune ca o parte a pasivului sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere precum si, de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una din urmatoarele fapte lit. a-g.
Sectia comercial si contencios administrativ Sentinta nr. 53/F/2007 irevocabila prin Decizia nr. 292/CA/2007
          In contextul dispozitiilor legale sus aratate, judecatorul sindic a respins cererea de antrenare a raspunderii administratorului societatii aflate in insolventa pe motiv ca nu sunt indeplinite prevederile sus-aratate si nici cele ale art. 998-999 cod civil.
          Astfel s-a retinut ca atragerea raspunderii organelor de conducere ale societatii debitoare persoane fizice se poate face doar in situatia in care se dovedeste ca si in cazul raspunderii delictuale reglementata de art. 998 - 999 cod civil, ca persoanele vizate au savarsit una sau mai multe din faptele enumerate in textul precizat, ca exista prejudiciu si legatura de cauzalitate intre fapta si ajungerea societatii in stare de insolventa.
          Prin urmare judecatorul sindic a retinut ca nu s-a facut dovada indeplinirii cerintelor prev. de art. 138 lit. a-c pentru a atrage raspunderea paratei A.A. cu plata pasivului societatii debitoare.
          In acelasi sens, instanta de control judiciar arata ca fara a dovedi si demonstra asemenea fapte prin probele administrate nu se poate antrena raspunderea membrilor de conducere a societatii in insolventa.