Despagubiri materiale conform Legii 221/2009

Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata sub nr.3324/104/2012 pe rolul Tribunalului Olt - sectia I Civila, reclamanta P. C.  a chemat in judecata pe paratul S. R., prin M. F.P. B., solicitand instantei ca prin  sentinta ce se va pronunta, sa fie obligat la plata sumei de 100.000 lei reprezentand despagubiri, respectiv prejudiciu moral suferit, conform dispozitiilor Legii 221/2009.
In fapt, reclamanta arata ca tatal sau, respectiv autorul C. St.C., conform  documentatiei aflate la dosarul cauzei, respectiv sentinta penala pronuntata de Tribunalul Popular Bucuresti si biletul de eliberare nr.10951/1952 din data de 16.12.1952 a Directiei Generale a Penitenciarelor Bucuresti, a fost prizonier de razboi in perioada 22.03.1952-02.12.1952.
Reclamanta precizeaza ca prin aparitia Legii 221/2009, tuturor persoanelor care au avut de suferit atat dupa 6 martie 1945, cat si inainte, datorita regimului, li s-a constituit dreptul de a cere despagubiri, insa nu a beneficiat de nici un fel de despagubiri in temeiul acest legi.
Au fost depuse la dosar, in copie,  certificat de deces  C. St.C., sentinta civila pronuntata de Tribunalul Popular al Raionului Vedea, Regiunea Pitesti, certificat de nastere  si certificat de casatorie C. C.,  dosar individual C. C., fisa personala C. C., referat cu rezultatul cercetarilor efectuate asupra numitului C.e St.C., referat.
D. G.a F. P. O. pentru M. F. P. in numele S. R., a formulat intampinare, solicitand respingerea ca neintemeiata a actiunii formulata de P.C.
In motivare, se precizeaza ca potrivit Legii 221/2009, beneficiaza de despagubiri persoanele care au suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1998 sau care au facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic.
Pentru a putea beneficia de prevederile prezentei legi, textul legal impune cel putin doua conditii; existenta unei condamnari cu caracter politic pronuntata prin hotarare judecatoreasca in perioada comunista, respectiv 06.03.1945-22.12.1989 si/sau conditia luarii unei masuri administrative abuzive de catre organele puterii comuniste (regim instaurat incepand cu data de 06.03.1945), iar invocarea Legii 221/2009 nu este suficienta pentru admiterea actiunii. Reclamanta nu poate cere despagubiri in lipsa unei hotarari judecatoresti de constatare a caracterului politic al condamnarii.
Ori, in speta, instanta nu poate retine ca este vorba despre o condamnare cu caracter politic,autorul reclamantei nu putea sa imbrace o forma a rezistentei anticomuniste, deoarece se afla in slujba puterii aflate in Romania la acea data ca reprezentant al statului.
Avand in vedere cele solicitate, respectiv daune morale pentru prejudiciul propus , fiind invocate dispozitiile Legii nr.221/2009, parata arata faptul ca atat prin decizia nr.1358/21.10.2010 cat si prin decizia nr.1360/21.10.2010, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate  invocata, constatand ca prevederile art.5, alin.1 lit. (a) teza intai (privind acordarea unor despagubiri morale) din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic  si masurile administrative  asimilate acestora, pronuntate in perioada 06.03.1945-22.12.1989 cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale.
Mai mult, Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.12 a admis recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul ca , urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr.1358/2010 si nr.1360/2010, dispozitiile art.5  alin.1 lit. (a) teza intai din Legea 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masuri administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.
In drept, au fost invocate prevederile art.115 cod procedura civila.
Reclamanta a depus la dosar la data de 20.06.2012, precizari, prin care arata ca impotriva tatalui sau, C. C., din motive politice au fost luate masuri administrative si abuzive, fiind dat afara din casa, confiscandu-i-se toate bunurile, fiind ridicat de catre organele de securitate la data  de 2 martie 1952, pana la data 2 decembrie 1952, perioada in care a fost batut si anchetat ]n inchisorile din Pitesti si Bucuresti.
Se precizeaza faptul ca dupa arestarea tatalui sau, atat reclamanta cat si mama sa  au fost alungate de acasa, confiscandu-li-se bunurile existente, animale, atelaje, pamant, iar dupa cateva zile a fost arestata si mama sa.
Toate abuzurile mentionate  rezulta si din sentinta  civila nr.521/23.03.1955 a Tribunalului Popular al Raionului Vedea, Regiunea Pitesti, depusa la dosar.
Mentioneaza reclamanta ca, din eroare, in cererea formulata la dosar, tatal sau a fost trecut ca prizonier la Penitenciarul Bucuresti.
Deoarece atat reclamanta cat si familia sa au suferit abuzuri facute de regimul comunist, solicita in conformitate cu dispozitiile Legii 221/2012, sa fie despagubita de statul roman pentru prejudiciul material fizic si moral, cu suma de 100.000 lei.
La solicitarea expresa a instantei, la data de 26.09.2012 reclamanta a depus la dosar situatia bunurilor confiscate de stat si a valorii acestora, pentru a stabili intinderea prejudiciului material suferit, dupa arestarea autorului C. C., evaluat la suma de 53.000 lei, iar diferenta de 47.000 lei reprezinta daune morale pentru o perioada de 9 luni cat a fost arestat si pentru perioada de 5 ani cand a fost  data afara din casa.
Bunurile confiscate sunt: un cal cu caruta, 2 porci, 50 gaini, 3 carute cu fan, 2.000 kg porumb,  una magazie dinbarna 10/6ml, demolata, 2 m.c. cherestea brad, scandura de brad-4 m.c., 2 linuri a 4.000 litri, 4 butoaie de tuica, 4 butii, a fost degradat parchetul din casa, a fost dstrus gardul de 200m.l., alte bunuri si mobilier din casa, precum si  un cazan de tuica.
La data de 11.09.2013 reclamanta a precizat, din dispozitia instantei masura administrativa cu caracter politic ce sustine ca s-ar fi aplicat autorului acesteia, respectiv cea dispusa prin decizia MAI-MSS nr.176/1952.
In cursul cercetarii judecatoresti s-a administrat proba cu inscrisuri, proba testimoniala si expertiza in constructii civile, efectuata de exp. N. D..
Analizand cererea reclamantei prin prisma probatoriului administrat si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Tribunalul constata urmatoarele:
Potrivit dispoz art. 4 alin. 2  din Legea nr.221/2009 privind condamnarile  cu caracter politic si masurile  administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada  6 martie 1945-22 decembrie 1989 ,,Persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplica in mod corespunzator".
Conform prevederilor art. 1 alin. 3 din aceeasi Lege: "(3) Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare".
Prin prisma acestor dispozitii se constata ca masurile luate impotriva autorului reclamantei in perioada comunista au urmarit reprimarea unor fapte savarsite de catre acesta si avand unul din scopurile enuntate la art. 2 din OUG nr. 214/1999, respectiv pe acela prev. de lit.a)  si anume  exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica.
Acest aspect rezulta  din actele de la dosar, respectiv din continutul inscrisurilor aflate la filele 40, 50, 52, din care se retine ca autorul reclamantei, numitul C. C. a fost internat pentru ,,lansari de zvonuri si instigari contra G.A.C.". Acesta, fost membru P.N.L. Bratianu pana la dizolvarea partidului, ,,s-a manifestat dusmanos fata de G.A.C., spunand la cetateni sa nu se inscrie,  ca vor ajunge muritori de foame. Astfel, a indemnat pe D. G. sa  iasa din colectiv.
In ziua de 20 ianuarie 1952  s-a manifestat ostil fata de reforma baneasca spunand ca  < prin reforma ne urmareste saracia intregului popor pentru a-l atrage in colectiv si ca atunci are sa se convinga si cei saraci de ajutorul pe care il da partidul>"
S-a concluzionat prin Referatul cu rezultatul cercetarilor efectuate asupra numitului C. St. C.  de la fila 40 dosar, ca  acesta se face vinovat de ,,lansari de zvonuri si comentarii tendentioase a reformelor aplicate de guvern".
Pentru reprimarea faptelor savarsite de catre C. C., autoritatile comuniste au dispus masura administrativa constand in incadrarea intr-o Unitate de Munca, conform Deciziei M.A.I., M.S.S. nr.176/1952 vreme de 9 luni, in intervalul 02.03.1952-02.12.1952- fila 51 si urmatoarele dosar.
Pentru considerentele de fapt si de drept invocate,  Tribunalul va constata caracterul politic al masurii administrative luata impotriva autorului reclamantei, C. C., prin Decizia M.A.I., M.S.S. nr. 176/195, constand in incadrarea in Unitatea de Munca, in intervalul 02.03.1952- 02.12.1952
Relativ la cel de-al doilea capat de cerere, raportat la daunele materiale solicitate, Tribunalul constata urmatoarele:
Toate bunurile autorului reclamantei au fost preluate de C.A.P., dupa cum au declarat cei doi martori audiati in cauza- filele 67,68 dosar.
Dintre aceste bunuri Tribunalul va restitui catre persoana indreptatita, succesoarea  defunctului C. C., numai  c/val bunului imobil -  respectiv magazia  despre care martorii au declarat ca a fost preluata de C.A.P.
Prin  expertiza efectuata in cauza s-a stabilit  ca valoarea acestui imobil este de 20.010 lei.
Din adresa nr.2023/19.11.2013 emisa de Primarul com. Fagetelu  rezulta ca pentru acest bun imobil  reclamanta nu a beneficiat de masuri reparatorii in conditiile Legii nr.10/2001 sau a celorlalte legi de reparatie.
Cererea reclamantei privind daunele materiale se admite numai in parte, cu privire la imobilul magazie, raportat la Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013 pronuntata in recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, modificata si completata, in referire la bunurile confiscate prin hotarari de condamnare sau ca efect al masurilor administrative cu caracter politic, ce pot fi restituite prin echivalent.
S-a stabilit astfel, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, ca pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sub imperiul carora partea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie.
In consecinta, se va respinge ca neintemeiata, cererea privind obligarea paratului la despagubiri privind echivalentul bunurilor mobile.
Referitor la daunele morale solicitate, Tribunalul are in vedere urmatoarele:
Prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispoz. art.5 alin.1 din legea nr.221/2009 care stabileau un drept la despagubiri pentru persoanele condamnate si mostenitorii acestora, au fost declarate neconstitutionale,  astfel ca instanta trebuie sa aiba in vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 si dispozitiile art. 147 din Constitutie potrivit carora, decizia prin care o norma de drept a fost declarata neconstitutionala isi inceteaza efectele dupa 45 zile de la publicarea deciziei in Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen  dispozitiile sunt suspendate de drept. La data solutionarii cererii de fata termenul de 45 zile prevazut de textul constitutional  a expirat, astfel ca cererea este lipsita de temei juridic.
In conditiile stabilite de art. 31 alin.1 si 3 din Legea 47/1992 si art.147 alin.4 din Constitutie, decizia care a declarat neconstitutionala o dispozitie legala este definitiva si obligatorie, efectele sale se rasfrang si in alte cauze, nu numai in cauza in care a fost invocata exceptia. Decizia este general obligatorie, opozabila erga omnes, inclusiv pentru instantele judecatoresti si are putere numai pentru viitor, ceea ce inseamna ca, dupa publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate in curs de solutionare sau care se vor solutiona in viitor.
Caracterul obligatoriu opozabil tuturor al deciziilor Curtii Constitutionale, prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, implica antrenarea raspunderii juridice in cazul nerespectarii acestor decizii, raspundere similara cu aceea a nerespectarii unei legi adoptate de catre Parlament sau a unei ordonante emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozitiilor art.1 alin.(3) din Constitutie, potrivit cu care Romania este stat de drept. Concluzia care se impune este aceea ca dispozitia din lege declarata neconstitutionala nu se mai poate aplica, instanta investita cu solutionarea unei actiuni careia i se aplica norma declarata neconstitutionala avand obligatia sa nu aplice in acea cauza dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate a fost constatata prin decizia Curtii Constitutionale.
De altfel prin Decizia in interesul legii nr.12/19.09.2011 pronuntata de ICCJ, s-a statuat ca declararea neconstitutionalitatii dispozitiilor art.5 alin. (1) lit.a) teza I din Legea nr.221/2009 a avut drept consecinta atat incetarea efectelor juridice ale acestora, cat si  imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic in cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.
Constatand aceasta situatie de fapt, Tribunalul retine ca al doilea capat de cerere formulat de reclamanta - sub aspectul daunelor morale -  nu poate fi primit atata timp cat legiuitorul nu a modificat sau completat dispozitiile art. 5, ce a fost declarat neconstitutional.
Prin urmare, se va respinge ca  neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratului la daune morale catre reclamanta.
Data publicarii pe portal:11.06.2014