Actiune in constatarea nulitatii absolute a unui contract de vanzare cumparare . Vanzarea lucrului altuia . Cauza ilicita sau frauda . Dovada relei credinte a partilor la incheierea actului

Prin decizia civila nr. 276 din 11.02.2009 Tribunalul Prahova  a respins ca nefondat   recursul formulat de recurenta -reclamanta MID , in contradictictoriu cu intimatul parat PIR  , impotriva sentintei civile nr. 7731 /12.09.2008 pronuntata de Judecatoria Ploiesti , prin care a fost respinsa ca neintemeiata actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare -cumparare autentificat sub nr. 446 /16.05.1997 
Pentru a pronunta aceasta solutie tribunalul a retinut ca , desi prin Dispozitia nr. 10180 /22.12.2004 emisa in baza Legii nr. 10/2001 s-a dispus restiutuirea in natura a imobilului, retinandu-se ca acesta a fost trecut in proprietatea statului in baza Decretelor nr. 157 /1957 si a Decretului nr. 287/1989   recurenta -reclamanta MID  nu a facut dovada relei -credinte a autorilor  intimatul la data incheirii actului de vanzare -cumparare din anul 1997 a carei nulitate absoluta s-a solicitat , invocandu-se " vanzarea lucrului altuia" , respectiv a unui imobil intrat in proprietatea statului .
      Astfel nulitatea absoluta a vanzarii lucrului altuia presupune ca partile au incheiat contractul in cunostinta de cauza , stiind ca lucrul vandut este proprietatea altei persoane. In acest caz , contractul incheiat , ascuzand intentia de a aduce altuia o paguba , este un act juridic intentional , fondat pe o cauza ilicita sau frauda , ambele avand ca numitor comun reaua -credinta a partilor .
      Doctrina are in vedere obligatia cumparatorului de se convinge ca a contractat cu verus dominus . Dobanditorul, pentru a fi de buna-credinta , trebuie sa depuna diligente pentru a lua cunostinta care este titlul de proprietate al vazatorului si daca acesta nu este contestat . Nu i se poate pretinde insa sa faca ceea ce este de atributul instantei si anume de a analiza valabilitatea titlului .
      In speta tribunalul constata ca vanzatoarea (autoarea recurentei-reclamante)  a prezentat ca titlu   cu privire la imobilul ce urma a se instraina o sentinta de partaj , mentionata si in cuprinsul contractul autentic de vanzare -cumparare , astfel ca nu li se poate imputa cumparatorilor lipsa de diligenta in aflarea adevaratului proprietar al imobilului .
      Pe de alta parte, prin dispozitia de restituire in natura, imobilul revine in patrimoniul vanzatoarei (actualmente decedata , avand ca legatar universal pe recurenta -reclamanta ) , iar recurenta -reclamanta , in calitate de mostenitoare a vanzatoarei este tinuta de obligatia de a nu evinge si raspunde in fata cumparatorului de sarcinile nedeclarate care grevau  imobilul , in baza  dispozitiilor  art. 1336, 1337  C.civ..