Competenta materiala de solutionare a cererilor formulate de catre D.G.A.S.P.C. Prahova, in baza Legii nr.448/2006, prin care solicita de la alte autoritati publice decontarea cheltuielilor efectuate cu ingrijirea si intretinerea persoanele cu hand...

     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr.15942/281 /2008, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Prahova a chemat in judecata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti si Consiliul Local Bucuresti - Sector 4, solicitand obligarea paratilor la plata sumei de 89.319 lei, reprezentand cheltuieli efectuate cu ingrijirea si intretinerea  persoanele cu handicap, persoane fata de care paratii au calitatea de "apartinatori".
Prin sentinta civila nr.1861/18.02.2009, Judecatoria Ploiesti a admis exceptia de necompetenta materiala, invocata din oficiu, si a declinat competenta in favoarea Tribunalului Prahova - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ II, motivat in esenta de faptul ca partile au calitatea de autoritati publice, ca sunt incidente disp. art.10 al.1 din Legea 554/2004, precum si ca litigiile  privind actele administrativ fiscale sunt de competenta instantelor de contencios administrativ.
Prin sentinta civila nr.216/14.04.2009, Tribunalul Prahova - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ II a admis exceptia de necompetenta materiala, invocata din oficiu, a declinat  competenta  solutionarii cauzei  in favoarea Judecatoriei Ploiesti si a constatat conflictul negativ de competenta, urmand ca dupa ramanerea irevocabila a hotararii sa inainteze dosarul la Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, in vederea solutionarii acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca reclamanta si-a fundamentat actiunea  pe dispozitiile art. 54  din  Legea nr.448/2006 si art. 34 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a  prevederilor Legii nr. 448/2006,  temeiuri juridice  care nu prevad competenta  instantei de contencios  administrativ. Or, de principiu, competenta instantei de contencios administrativ  este una speciala , derogatorie de la  dreptul  comun  si care  intervine  doar  in cazurile si conditiile  prevazute  expres de legiuitor .
Tribunalul a apreciat ca nu pot fi retinute concluziile instantei de fond - conform carora competenta instantei de contencios administrativ este atrasa de calitatea partilor de autoritati publice, ca sunt incidente disp. art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 - referitoare la "contributii", precum si ca litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competenta contenciosului administrativ - intrucat, de principiu, calitatea de institutie /autoritate publica a partilor  nu atrage  automat  competenta contenciosului  administrativ (ca in cazul comerciantilor), cunoscut  fiind faptul ca autoritatile / institutiile publice  pot sa emita si acte de drept civil, de dreptul muncii  si de drept comercial , iar nu doar acte administrative.
Totodata, prezenta cauza are ca obiect plata unei sume de bani, suma ce nu poate fi asimilata unei "contributii" - in sensul disp. art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 -, intrucat textul legal mentionat are in vedere (alaturi de taxe impozite si datorii vamale) contributiile la diverse fonduri ( ex. CAS, CASS, contributie la fondul de accidente si boli profesionale, contributie la fondul de garantare a creantelor salariale, contributie la fondul de somaj..etc. Referitor la imprejurarea ca litigiile privind actele administrativ fiscale sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, tribunalul a apreciat, ca aceasta este, in principiu, corecta, insa in legile speciale care reglementeaza aceste litigii legiuitorul a prevazut expres competenta instantei de contencios administrativ ( ex. art.218 al.2 din OG 92/2003).
     Or, prezenta cauza nu se incadreaza in categoria litigiilor fiscale, intrucat acestea din urma  sunt definite expres de disp. art.1 din OG 92/2003 si au ca obiect obligatiile partilor nascute din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal, administrarea drepturilor vamale, precum si administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii. Totodata, in cadrul Legii nr. 448/2006 si HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a  prevederilor acesteia,  nu  se prevede competenta  instantei de contencios  administrativ, astfel ca aceasta nu poate fi dedusa sau aplicata prin analogie.
Cata vreme actiunea  formulata  de reclamanta este una in pretentii (de altfel, asa a si fost intitulata de aceasta) si  nu se circumscrie  obiectului special  al Legii nr. 554/2004, tribunalul a apreciat ca in cauza este incidenta  competenta  de  drept comun, respectiv cea a Judecatoriei Ploiesti (intrucat competenta teritoriala  este alternativa, conf. art.8 al.1 c.pr.civ., iar reclamanta si-a  manifestat expres vointa, alegand competenta acestei instante), astfel ca a admis exceptia  de necompetenta materiala, invocata din oficiu, declinandu-si competenta in favoarea Judecatoriei Ploiesti si, conform disp. art.20 pct.2  si art.22 din c.pr.civ., a constatat conflictul negativ de competenta existent in cauza, urmand a inainta dosarul la Curtea de Apel Ploiesti, in vederea solutionarii acestuia.