Acte ale autoritatilor publice

HOTARARE RELEVANTA - JUD. GHINCEA MARIUS

Domeniu asociat: Acte ale autoritatilor publice.
Decizia nr 2395/19.06.2014.
Dosar nr. 1886/105/2014

Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1886/105/2014, reclamanta AS  a solicitat in contradictoriu cu paratul CONSILIUL LOCAL AL ORASULUI S ca instanta, prin hotararea ce se va pronunta, sa dispuna anularea in parte a HCL nr. 182/2013 a Consiliului local Si, respectiv a dispozitiilor cuprinse in art. 14 si art. 15.
In fapt, prin HCL nr. 182/19.12.2013 au fost aprobate in sedinta Consiliului local impozitele si taxele locale in vigoare pentru anul 2014.
La capitolul XII, art. 14 din anexa 1 la HCL nr. 182/2013 a fost introdusa taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta care prevede plata anuala a sumei de 480 lei de la persoanele juridice care au sediul social in orasul S, iar la art. 15 a fost introdusa taxa speciala de promovare a turismului in orasul S, prin care se retin diferentiat de la agentii economici in functie de obiectul de activitate al acestora sume cuprinse intre 500 si 5000 lei pe an.
Aceste taxe speciale au fost instituite fara a se infiinta in prealabil servicii speciale, conform legii, de care asociata reclamanta sa beneficieze ori de care sa se foloseasca.
Conform normelor metodologice din 1004 de aplicare a codului fiscal, persoanele fizice sau juridice care ar beneficia de serviciul special in baza carora au fost instituite aceste taxe trebuie sa fie consultate si sa-si dea acordul privind infiintarea si plata acestor taxe, ceea ce nu s-a intamplat in cazul de fata.
Prin intampinare paratul a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. Se arata ca taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in desfasurarea activitatilor economice pe raza orasului S mentionata la pct. 14 din hotararea contestata a fost instituita inca din anul 2007, fiind aprobata prin HCL S nr. 218/29.12.2009, nr. 245/29.12.2010, nr. 177/21.11.2011, nr. 156/18.12.2012, nr. 182/19.12.2013, iar prin HCL nr. 16/31.01.2014 au fost excluse anumite activitati economice de sub incidenta platii taxei.
Aceasta taxa este utilizata pentru activitatea Serviciului public al politiei locale, care are ca preocupare prevenirea actelor antisociale, cersetorie, furturi, talharii, prostitutie, comert stradal, prevenirea depunerilor de gunoi menajer in afara locurilor special amenajate etc.
In atare situatie, de serviciile politiei locale beneficiaza toti agentii economici, alte persoane juridice, inclusiv membri fondatori ai asociatiei care detin pensiuni si care presteaza activitati de alimentatie publica.
Se mai arata ca reclamanta sau alte persoane aveau posibilitatea legala de a contesta hotararea in termen de 15 zile de la publicare, cf. art. 194 din normele metodologice de aplicare a codului fiscal.
In ceea ce priveste taxa speciala de promovare a turismului in orasul S, mentionata la pct. 15 din HCL nr. 182/2013, se arata ca aceasta a fost adoptata din ratiuni ce tin de promovarea orasului S ca destinatie turistica la nivel national si international si de crestere a gradului de expunere a orasului in randul obiectivelor turistice.
Sumele realizate din incasarea acestei taxe sunt utilizate in materiale de promovare a statiunii, harti, brosuri, pliante, participarea la diverse targuri, mape de prezentare a orasului in cadrul legaturilor cu orasele din alte tari infratite cu orasul S, realizarea de clipuri de prezentare a statiunii, banere, panouri publicitare etc.
Este exclus ca reclamanta sa aiba posibilitatea sa organizeze actiuni de divertisment, spectacole, expozitii, activitati sportive, instalatii si dotari specifice etc., adica o multitudine de actiuni prin care se incearca realizarea scopului pentru care se plateste aceasta taxa.
Prin sentinta nr. 2395/19.06.2014, Tribunalul Prahova a admis actiunea si a anulat in parte HCL S nr. 182/2013 completata prin HCL S nr. 16/31.01.2014, in ceea ce priveste taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in desfasurarea activitatilor economice pe raza localitatii orasului S (pct. 14 Cap XII) si taxa speciala de promovare a turismului in orasul S (pct. 15 Cap. XII).
S-au avut in vedere urmatoarele considerente:
Prin HCL nr. 182/19.12.2013 au fost aprobate in sedinta Consiliului local impozitele si taxele locale in vigoare pentru anul 2014.
In cadrul capitolului XII-Taxe administrate de departamentul monitorizare, control si servicii publice al anexei 1 la HCL nr 182/19.12.2013 au fost prevazute taxele a caror legalitate este contestata in cauza de fata:
Astfel, la pct. 14 a fost instituita taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in desfasurarea activitatilor economice pe raza orasului S, fiind mentionate persoanele de la care se incaseaza aceasta taxa: unitati de alimentatie publica; spatii comerciale, prestari servicii, sediu social si puncte de lucru cu alte destinatii; centra comerciale ce desfasoara activitati comerciale; depozite comerciale; case de amanet, case de schimb valutar, societati de intermedieri credite, societati de tranzactionare a titlurilor de valoare pe piata, societati de brokeraj, agenti de asigurare; banci, societati de leasing, societati de asigurare-reasigurare; unitati de cazare. Cuantumul taxei este de 480 lei/an.
Iar la pct. 15 a fost instituita taxa speciala de promovare a turismului in orasul S "din ratiuni de promovarea orasului S, ca destinatie turistica la nivel national si international si de crestere a gradului de expunere a orasului in randul obiectivelor turistice, fiind utilizata pentru finantarea activitatilor de promovare si punere in valoare a patrimoniului turistic". Cuantumul taxei a fost stabilit diferentiat, in functie de activitatea prestata de la 300 lei la 5000 lei anual. Taxa se incaseaza de la persoanele fizice (PFA, II, IF) si persoanele juridice care isi desfasoara activitatea in orasul S.
Ulterior, prin HCL S nr. 16/2014 dispozitiile de la pct. 14 si 15 sus aratate au fost modificate in sensul ca nu au obligatia platii taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in desfasurarea activitatilor economice pe raza orasului S "spatii comerciale, prestari servicii, sediu social si puncte de lucru cu alte destinatii" si nici agentii de asigurare.
In acelasi timp, prin acelasi HCL au fost aduse unele precizari privind plata taxei de promovare a turismului in orasul S.
Textul legal care permite autoritatilor deliberative locale sa instituie taxe speciale este cel din art. 282 cod fiscal:
    (1) Pentru functionarea unor servicii publice locale create in interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot adopta taxe speciale.
    (2) Domeniile in care consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum si cuantumul acestora se stabilesc in conformitate cu prevederile  Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale.
    (3) Taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile oferite de institutia/ serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare si functionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, sa efectueze prestatii ce intra in sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
Este de mentionat ca ulterior, prin pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 13 din 7 martie 2011 se prevede expres ca taxele speciale se fac venit la bugetul local si se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Totodata, cf. pct. 195  din normele de aplicare a codului fiscal, taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Se retine, in ceea ce priveste trimiterea din alin. 2 al art. 282 cod fiscal la OUG nr. 45/2003, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale a fost abrogata prin Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale,  insa dispozitiile art. 26 din ordonanta au fost preluate de cele ale art. 30 din legea nr. 273/2006.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 273/2006, avand ca denumire marginala "Taxe speciale pentru functionarea unor servicii publice locale",
    (1) Pentru functionarea unor servicii publice locale, create in interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, aproba taxe speciale.
    (2) Cuantumul taxelor speciale se stabileste anual, iar veniturile obtinute din acestea se utilizeaza integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru infiintarea serviciilor publice de interes local, precum si pentru finantarea cheltuielilor curente de intretinere si functionare a acestor servicii.
    (3) Prin regulamentul aprobat de autoritatile deliberative se vor stabili domeniile de activitate si conditiile in care se pot institui taxele speciale, modul de organizare si functionare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective.
    (4) Hotararile luate de autoritatile deliberative, in legatura cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice si juridice platitoare, vor fi afisate la sediul acestora si publicate pe pagina de internet sau in presa.
    (5) Impotriva acestor hotarari persoanele interesate pot face contestatie in termen de 15 zile de la afisarea sau publicarea acestora. Dupa expirarea acestui termen, autoritatea deliberativa care a adoptat hotararea se intruneste si delibereaza asupra contestatiilor primite.
    (6) Taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
    (7) Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se incaseaza intr-un cont distinct, deschis in afara bugetului local, fiind utilizate in scopurile pentru care au fost infiintate, iar contul de executie al acestora se aproba de autoritatile deliberative.
Asadar, din reglementarile sus aratate reiese faptul ca taxele speciale pot fi instituite numai pentru functionarea unor servicii publice locale care sunt infiintate in interesul persoanelor fizice ori juridice impuse la plata acestor taxe.
In ceea ce priveste taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in desfasurarea activitatilor economice pe raza orasului S se retine faptul ca paratul invoca faptul ca veniturile obtinute din aceasta taxa sunt folosite pentru functionarea serviciului politiei locale. La dosar nu s-a depus nici un inscris din care sa rezulta ca bugetul politiei locale se alimenteaza din taxa perceputa de la membrii asociatiei reclamante. Este adevarat ca activitatea politiei locale se finanteaza integral din bugetul local (art. 39 alin. 2 din Legea nr. 155/2010). In acelasi timp, politia locala nu poate avea alte atributii in afara celor prevazute de lege.
Aceasta nu exclude posibilitatea ca modalitatea concreta de desfasurare a activitatii politiei locale sa se exprime in anumite planuri de actiune, in interventii specifice, in angajarea unui numar de personal suficient si calificat, toate acestea putand fi afectate unor categorii de agenti economici (spre exemplu, o anumita organizare a pazei locurilor unde se desfasoara activitati comerciale).
Faptul ca politia locala are drept atributie principala si generica mentinerea ordinii si linistii publice nu justifica instituirea unor taxe suplimentare. De altfel, insasi denumirea taxei (pentru cresterea gradului de liniste si siguranta) sugereaza ca beneficiile obtinute ar fi superioare sau cel putin specifice in afara celor rezultate din functionarea serviciului public al politiei locale in alte localitatii. O astfel de distinctie, in raport de alte unitati (compartimente functionale) ale politiei locale din alte localitati este necesara, in sensul ca trebuie sa rezulte o activitate specifica, ce necesita un alt tip de pregatire desfasurata de Politia locala S fata de alte Politii locale, intrucat in caz contrar legiuitorul ar fi admis ca finantarea politiei locale, indiferent de localitate,  sa se faca prin taxe speciale impuse tuturor persoanelor care isi au domiciliul/sediul in localitatea respectiva, iar nu pur si simplu din veniturile de la bugetul local.
Asadar, taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in desfasurarea activitatilor economice pe raza orasului S trebuia sa fie fundamentata prin crearea unui serviciu public (inteles in sens larg, ca fiind activitatea de interes public desfasurata de autoritatea locala sau de persoanele delegate de aceasta) a carui functionare optima reclama un mod de organizare, o anumita structura functionala, materiale (inzestrare) si care sa se adreseze in special persoanelor impuse la plata taxei speciale.
Desi legiuitorul accepta implicit ca serviciile publice sa se poata adresa si altor persoane decat cele impuse la plata taxei, totusi instanta constata ca este necesara indeplinirea conditiei ca serviciul public sa fie creat in interesul persoanelor supuse la plata taxei, sa existe deci un avantaj obtinut de aceste persoane platitoare ce nu ar fi existat in lipsa taxei speciale.
Din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta care este beneficiul oferit de autoritatea locala in schimbul perceperii taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in desfasurarea activitatilor economice pe raza orasului S.
Singura referire la un astfel de serviciu public se regaseste in anexa 1 la HCL S nr. 177/2011, in care se arata ca taxa perceputa in anul 2012 va fi utilizata pentru activitatea politiei locale in prevenirea actelor antisociale manifestate prin cersetorie, furturi, talharie, prostitutie, comert stradal, prevenirea depunerilor de gunoi menajer, moloz, lipirea de afise pe fata cladirilor, stalpi, garduri, copaci. Se observa totusi ca prevenirea unor astfel de acte antisociale ar fi benefica intregii comunitati locale si nu in mod special operatorilor economici supusi la plata taxei.
Instanta nu este competenta sa cenzureze oportunitatea instituirii taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in desfasurarea activitatilor economice pe raza orasului S, sa cerceteze deci in ce masura serviciu public pretins a fi fost oferit a corespuns sau nu asteptarilor, dar este tinuta sa cerceteze legalitatea, respectiv daca un astfel de serviciu public a fost creat si a functionat. Simpla existenta a politiei locale a orasului S nu constituie o dovada ca serviciul public exista, intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, taxa speciala nu a fost creata pentru asigurarea unor venituri la bugetul local, ci pentru a se finanta un serviciu anume creat, iar existenta unui compartiment functional (structuri) in cadrul autoritatii locale nu este definitorie in stabilirea existentei serviciului public prestat, ci activitatea efectiv prestata de o astfel de structura.
Faptul ca o astfel de taxa a fost instituita inca din anul 2007 ar fi putut constitui un argument in favoarea paratei, pornind de la faptul ca beneficiile unui serviciu public nou infiintat si a carui existenta reala este contestata nu sunt vizibile imediat. Asadar, desi formal paratul avea posibilitatea sa evidentieze efectul pozitiv al taxei percepute in desfasurarea unei activitati de interes public a carei tinta sa fie in principal persoanele fizice si juridice platitoare, nu s-a depus nici un inscris din care sa rezulte acest lucru.
In ceea ce priveste taxa speciala de promovare a turismului in orasul S, desi prin HCL contestata se mentioneaza ca aceasta serveste la  finantarea activitatilor de promovare si punere in valoare a patrimoniului turistic, nu rezulta cine ar desfasura aceste activitati si cum sunt organizate. Astfel, aceasta taxa nu este justificata, intrucat nu se poate identifica beneficiul obtinut de persoanele platitoare.
Tribunalul constata ca este intemeiat si argumentul invocat de catre reclamata  pentru prima oara in sedinta publica, acela ca aceasta taxa speciala se suprapune taxei hoteliere, a carei destinatie o constituie, conform art. 9 pct. 3, dezvoltarea turismului pe plan local, promovarea acestuia, finantarea proiectelor de reabilitare a infrastructurii turistice.
Astfel, pentru finantarea activitatii de promovare a turismului autoritatea locala percepe atat taxa hoteliera, cat si taxa speciala de promovare a turismului in orasul S, ceea ce este nelegal, intrucat se incalca dispozitiile imperative ale codului fiscal privind cuantumul maxim al taxei hoteliere, iar taxa speciala instituita nu este justificata de existenta unui serviciu public care sa asigure beneficii specifice operatorilor economici.