Admisibilitatea stingerii, pe calea medierii, a litigiului avand ca obiect constatarea incadrarii in grupa superioara de munca

            Prin  cererea inregistrata cu nr.13319/281/30.04.2014 la Judecatoria Ploiesti, petentii R.D., D.V., D.G., B.G., T.A.P., N.N., A.G., SC U.SA, au  solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se ia act de acordul de mediere nr.43/16.04.2014 incheiat intre parti si sa se pronunte o hotarare de expedient in acest sens.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca partile de comun acord au incheiat un acord de mediere prin intermediul caruia au inteles sa stinga pe cale amiabila litigiul, acord care indeplineste conditiile prevazute de dispozitiile legale in materie.
Dupa administrarea probelor cu acte, prin sentinta civila nr.7646/28.05.2014 a judecatoriei Ploiesti a fost respinsa ca neintemeiata cererea formulata de catre petenti privind recunoasterea grupelor I/a II-a de munca, conform Acordului de mediere nr.43/16.04.2014.
Pentru a se pronunta o asemenea solutie,  s-a retinut ca instanta de judecata nu are rolul de a lua act de Acordul de Mediere, ci are obligatia sa verifice daca acesta reflecta in continutul sau rezolvarea reala, in conditii de legalitate, a fondului dreptului suspus medierii, astfel incat analizandu-se dispozitiile HG nr.261/2001 s-a constatat ca recunoasterea incadrarii locurilor de  munca in anumite grupe superioare se realizeaza numai prin conlucrarea dintre angajator si sindicate sau reprezentantii salariatilor cu acordul inspectorilor de stat teritoriali pentru protectia muncii care nu au incheiat acorduri de mediere, mai ales ca raportul de expertiza are un caracter generic, nu reflecta concret perioadele lucrate efectiv, conditiile speciale de munca, iar efectele acordului de mediere nu se rasfrang doar asupra partilor, ci si asupra bugetului de stat, fondului de pensii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta SC U.SA, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei, rejudecarea cauzei si admiterea cererii, motivandu-se ca in cuprinsul considerentelor au fost invocate imprejurari straine de natura cauzei, fiind reproduse  texte de lege  fara o interpretare a acestora in raport de cauza dedusa judecatii, inlaturandu-se eronat raportul de expertiza fara nicio justificare, fara sa se solicite informatii expertului, partilor si ca potrivit disp.art.59 alin.2 din Legea nr.192/2006 modificata partile au dreptul sa se infatiseze la instanta judecatoreasca pentru a solicita pronuntarea unei hotarari care sa consfinteasca intelegerea lor, apeland  in prealabil la procedura medierii, ocazie cu care in baza disp.art.59 din Legea nr.192/2006, art.438-441 c.pr.civ. judecatorul verifica daca la momentul incheierii acordului de mediere au fost respectate conditiile prevazute de lege pentru intocmirea acordului, dispozitii aplicabile si in cazul litigiilor de munca izvorate din modalitatea de derulare a raporturilor de munca.
In continuare, recurenta a aratat ca in baza disp.art.59 din Legea nr.192/2006 acordul de mediere constituie un inscris sub semnatura privata care trebuie sa indeplineasca doar conditiile generale de fond ale oricarui alt contract, respectiv capacitatea partilor, obiectul, consimtamantul, cauza, datele de identificare ale partilor, clauzele asupra carora acestea au convenit, stingerea conflictului, intinderea obligatiilor asumate de parti, termenele in care acestea se obliga, motiv pentru care judecatorul  are dreptul  sa verifice indeplinirea cumulativa a acestor conditii.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata cu nr.13319/281/2014, la data de 08.10.2014.
La data de 23.10.2014, intimatii petenti au formulat o intampinare prin care au aratat ca sunt de acord cu admiterea recursului.
Tribunalul, examinand cauza in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate si tinand seama de dispozitiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este fondat  pentru urmatoarele considerente:
Conform Acordului de Mediere nr.4316.04.2014 incheiat intre parti   s-a procedat la stingerea litigiului pe cale amiabila in urma negocierilor care au avut loc intre parti in cadrul procedurii de mediere, acord in temeiul caruia recurenta petenta a recunoscut ca intimatii petenti beneficiaza in anumite perioade de timp de grupele I/ a II-a de munca, de conditii speciale, deosebite de munca, in procentele stabilite de comun acord de catre parti, acord de mediere care a avut la baza raportul de expertiza extrajudiciara expert Negulescu Camelia, actele invocate de catre parti.
   Disp. art. 63 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 modificata  stipuleaza  ca  in cazul in care litigiul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea partilor, o hotarare, devenind aplicabile  dispozitiile art. 432-434 din codul de procedura civila. 
           De asemenea, disp. art. 438 NCPC  prevad ca partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate, pentru a  solicita sa se dea o hotarare care sa consfinteasca tranzactia lor. 
            Asadar, din analiza probelor administrate in cauza, rezulta ca partile au recurs, in prealabil,  la procedura medierii in vederea solutionarii pe cale amiabila a pretentiilor formulate de catre intimatii petenti privind recunoasterea in favoarea acestora de catre parata a unor grupe superioare de munca in diferite perioade de timp, procedura in urma careia partile de comun acord au incheiat Acordul de Mediere nr.43/16.04.2014 in urma negocierilor care au avut loc in cadrul acestei proceduri, acord insusit de catre toate partile contractante in temeiul caruia recurenta a recunoscut ca intimatii petenti beneficiaza de grupele I/ a II-a de munca in procent de 100% din programul de lucru, respectiv conditii speciale, deosebite de munca in perioadele mentionate expres  in cuprinsul acestui acord, acord la baza caruia au stat diferite acte si un raport de expertiza extrajudiciara.
Ca atare, atat timp cat partile au inteles sa stinga litigiul pe cale amiabila, apeland in prealabil la procedura medierii, constand in derularea unor negocieri care au avut loc intre parti in raport  de pretentiile formulate de catre intimatii petenti, iar in urma derularii procedurii de mediere a fost incheiat acordul de mediere nr.43/16.04.2014 semnat de catre toate  partile inseamna ca in realitate un asemenea acord constituie prin insasi natura sa un inscris care atesta manifestarea de vointa a partilor contractante de a-si recunoaste reciproc anumite drepturi si obligatii, acord incheiat pe baza unor acte, a unui raport de expertiza extrajudiciara si in cuprinsul caruia nu exista niciun element  de natura  sa aduca atingere legii si ordinii publice.
De altfel, in conditiile in care partile au incheiat un acord de mediere in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului, a neintelegerilor care au existat cu privire la recunoasterea in favoarea intimatilor a unor grupe superioare de munca, iar acest acord de mediere a fost semnat deopotriva de toate partile contractante, demonstrand manifestarea de vointa a acestora, avand capacitate de dispozitie, obiectul supus intelegerii fiind clar determinat,  stabilindu-se scopul pentru care a fost incheiat acordul, clauzele contractuale convenite de catre parti, inseamna ca nu exista niciun impediment legal de a se pronunta o hotarare judecatoreasca care sa consfinteasca o asemenea intelegere a partilor, mai ales ca instantele judecatoresti nu au dreptul sa analizeze fondul dreptului care a facut obiectul intelegerii dintre parti, materializat prin incheierea acordului de mediere, sa stabileasca daca petentii persoane fizice au dreptul sau nu la recunoasterea anumitor grupe superioare de munca, daca sunt indeplinite sau nu conditiile stabilite de HG nr.261/2001, de late acte normative care reglementeaza  incadrarea  salariatilor in anumite  grupe superioare de munca.
Mai mult chiar, din cuprinsul considerentelor sentintei reiese ca in prima instanta a avut loc o verificare a dreptului dedus judecatii care a facut obiectul  incadrarii  petentilor- persoane fizice in anumite  grupe superioare de munca, in baza Acordului de Mediere, fara sa se tina seama ca instanta de fond nu era competenta din punct de vedere material sa verifice in ce masura devin aplicabile HG nr.261/2001, alte acte normative aplicabile in domeniul dreptului muncii, continutul propriu zis al raportului de expertiza,  actele  care au stat la baza efectuarii acestuia, daca petentii persoane fizice pot pretinde sau nu  incadrarea in anumite  grupe superioare de munca pe cale judecatoreasca, depasindu-si evident competenta, limitele cererii   cu care a fost investita constand in pronuntarea unei hotarari de expedient care sa consfinteasca intelegerea partilor, mai ales ca instanta de fond nu a  stabilit in cuprinsul considerentelor  existenta unor clauze  de natura  sa aduca atingere legii si ordinii publice in ceea ce priveste Acordul de Mediere, ci, dimpotriva,  a constatat ca petentii intimati nu ar avea  dreptul la  incadrarea  de catre  recurenta in anumite  grupe  superioare de munca mentionate in Acordul de Mediere, incalcand dispozitiile legale in materie, limitele cererii cu care a fost investita si implicit competenta  materiala.
Astfel, in mod nelegal instanta de fond a retinut situatia de fapt si a respins cererea privind recunoasterea grupelor I/a II-a de munca in raport de Acordul de Mediere nr.43/16.04.2014 fara sa tina seama ca in realitate nu avea dreptul sa cenzureze continutul propriu zis al acordului de mediere incheiat intre parti  in ceea ce priveste dreptul in sine al intimatilor la  incadrarea in anumite  grupe  superioare de munca, ci, pur si simplu, sa verifice daca acordul de mediere indeplineste conditiile de fond si de forma specifice unui act juridic incheiat de partile contractante, respectiv capacitatea de a contracta, obiectul acordului, consimtamantul partilor, cauza, inexistenta unor  elemente de natura sa nu aduca atingere ordinii si linistii publice, tinandu-se seama de disp.art.63 din Legea nr.192/2006 modificata, art.438 si urm. c.pr.civ.
Sustinerile recurentei in sensul ca in cuprinsul considerentelor au fost invocate imprejurari straine de natura cauzei,  fiind reproduse texte de lege  fara o interpretare a acestora in raport de cauza dedusa judecatii, inlaturandu-se eronat raportul de expertiza fara sa se solicite informatii expertului, partilor si ca potrivit disp.art.59 alin.2 din Legea nr.192/2006 partile au dreptul sa se infatiseze la instanta judecatoreasca pentru a solicita pronuntarea unei hotarari care sa consfinteasca intelegerea lor, avand dreptul sa apeleze in prealabil la procedura medierii, sunt justificate intrucat,         intr-adevar, instanta de fond si-a depasit competentele, limitele cererii cu care a fost investita, analizand dispozitiile legale care  reglementeaza incadrarea salariatilor in anumite grupe superioare de munca, iar, in speta era obligatoriu  sa se tina seama in prima instanta  de dispozitiile sus mentionate care confera partilor dreptul de a solicita instantelor judecatoresti consfintirea pe cale judecatoreasca a intelegerii in temeiul careia au fost clarificate neintelegerile dintre parti si nicidecum sa se procedeze la analizarea in sine a fondului dreptului care a facut obiectul acordului de mediere.
Motivele invocate de catre recurenta, conform carora in baza disp.art.59 din Legea nr.192/2006, art.438-441 c.pr.civ. judecatorul verifica daca la momentul incheierii acordului de mediere au fost respectate conditiile prevazute de lege pentru intocmirea acordului, dispozitii aplicabile si in cazul litigiilor de munca izvorate din modalitatea de derulare a raporturilor de munca, sunt intemeiate  deoarece  instanta de fond avea obligatia sa verifice daca acordul de mediere indeplineste conditiile cumulative specifice unui contract si nicidecum sa analizeze in ce masura intimatii au dreptul sau nu la acordarea unor grupe superioare de munca, dispozitiile legale  aplicabile  raporturilor  juridice derivand din contractele de munca  incheiate la un moment dat intre parti.
Criticile recurentei  in sensul ca in baza disp.art.59 din Legea nr.192/2006 acordul de mediere constituie un inscris sub semnatura privata care trebuie sa indeplineasca doar conditiile generale de fond ale unui  contract, respectiv capacitatea partilor, obiectul, consimtamantul, cauza, datele de identificare ale partilor, clauzele inserate in contract, stingerea conflictului, intinderea obligatiilor asumate de parti, termenele in care acestea se obliga, judecatorul avand  doar dreptul sa verifice indeplinirea cumulativa a acestor conditii,  sunt fondate  intrucat in conditiile in care Acordul de Mediere constituie prin insasi natura sa un contract, instantele judecatoresti au obligatia sa verifice pe cale judecatoreasca daca acesta indeplineste cumulativ conditiile prevazute de dispozitiile codului civil, ale codului de procedura civila, referitoare la valabilitatea unui contract sinalagmatic si nicidecum sa procedeze la verificarea in sine a fondului dreptului dedus judecatii, daca intimatii au dreptul sa  fie  incadrati in grupele superioare de munca recunoscute  de catre recurenta.
In raport de aceste considerente, tribunalul, constatand ca sentinta este nelegala, fiind data cu incalcarea, aplicarea gresita a normelor de drept material, cuprinzand motive straine de natura cauzei prev de disp.art.488 pct.6,8 c.pr.civ. , in baza disp.art.496, 498  c.pr.civ., va admite recursul si va casa in tot sentinta recurata si retinand cauza spre solutionare cu evocarea fondului, va lua act in baza disp.art.59, art.61 din Legea nr.192/2006 modificata, art.438-441 c.pr.civ. de Acordul de Mediere nr.43/16.04.2014 incheiat de Biroul Mediator Soare Maria intre petenti.