Ordonanta presedintiala. Conditii de admisibilitate

Ordonanta presedintiala. Conditii de admisibilitate

Avand in vedere obiectul cererii de ordonanta presedintiala si care este identic cu cel al actiunii pe fond promovata de reclamante si inregistrata sub nr.3647/108/2010, tribunalul constata ca solicitarea de despagubiri banesti implica in mod necesar o antamare a fondului cauzei, cata vreme nu se poate dispune  plata unei sume de bani cu dobanda legala in temeiul unei aparente de drept. O astfel de solicitare excede notiunii de "masura vremelnica" ce este permisa de art.581 Cod proc.civ., si reprezinta realmente o dispozitie ce are ca efect rezolvarea litigiului pe fond in sensul dorit de reclamante, astfel incat, in cazul pierderii procesului pe fond, inlaturarea asa-zisei masuri ce s-a solicitat prin prezenta cerere, ar implica un nou proces intre parti. (Tribunalul Arad ,sectia civila,sentinta civila  nr. 517  /07 iulie 2010,dosar nr. 3648/108/2010) Prin cererea de ordonanta presedintiala inregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.06.2010, reclamantele O. R. si G. L., in contradictoriu cu Statul Roman reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale Romania S.A, au solicitat instantei obligarea paratilor la plata despagubirilor in suma de 16.799 euro stabilite prin hotararea nr. 231/09.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 si a despagubirilor  in suma de 2295 euro, stabilite prin Hotararea nr. 232/09.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, obligarea paratei la plata dobanzii legale a BNR, aferente acestei sume, incepand cu data de 22.04.2010 si pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii lor, au sustinut ca prin hotararile nr.231 si 232 ambele din data de 09.04.2009 emise de catre Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A., au fost expropriate parcelele de teren in suprafata de 2.196 mp. avand numar cadastral 3178 si in suprafata de 300 mp. avand numar cadastral 3192. Cu toate ca reclamantele au adus la cunostinta paratei faptul ca sunt titularii dreptului de proprietate asupra acestor parcele, ele fiind inscrise in titlul de proprietate nr.40851/1994 pe numele lui D. M., antecesoarea lor si ca exista un proces pe rolul Judecatoriei Arad, in ceea ce priveste constatarea nulitatii partiale a titlului de proprietate nr.40848/1994, unde aceste doua parcele au fost inscrise in mod gresit, parata a intabulat in cartea funciara titlul de proprietate nr.40848/1994, titlu in care sunt inscrisi si alti proprietari in afara de ei. Prin sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata in dosar nr.4795/5 5/2009 de Judecatoria Arad, ramasa definitiva si irevocabila la data de 22.04.2010 s-a constatat nulitatea partiala a titlului de proprietate nr.40848/25.11.1994 in ceea ce priveste parcelele nr.117.795/11 in suprafata de 2.500 mp. si nr.117.795/11/1 in suprafata de 300 mp. care au fost inlocuite cu parcela 117/A/880/13 in suprafata de 2.800 mp., aflata intr-o cu totul alta locatie decat cele doua parcele care au fost expropriate, deoarece aceste parcele nr.117.795/11 si nr. 117.795/11/1, sunt inscrise in mod corect in titlul de proprietate nr.40851/25.11.1994, care este emis pe numele lui D. M., antecesoarea lor.
Reclamantele au invocat disp. art.5 al.5 din Legea nr.198/2004, aratand ca potrivit acestui text de lege a fost amanata acordarea despagubirilor, dar nu a fost suspendat transferul dreptului de proprietate catre expropriator, deci catre parat, el fiind in prezent proprietar, cu toate ca dreptul lui de proprietate a fost intabulat gresit in cartea funciara, mentionandu-se in acesta titlul de proprietate nr.40848/1994 care a fost anulat partial tocmai in ceea ce priveste terenul expropriat.
Pe de alta parte, au apreciat ca, datorita faptului ca prin sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata in dosar nr.4795/55/2009 de Judecatoria Arad, ramasa definitiva si irevocabila la data de 22.04.2010, s-a dovedit ca terenul expropriat se afla de fapt inscris in titlul de proprietate nr.40851/1994 si este proprietatea lor, despagubirile consemnate vor trebui sa fie eliberate catre ei, dar cu toate acestea paratul refuza cu rea-credinta sa  elibereze despagubirile la care sunt indreptatiti.
Reclamantele au considerat ca dreptul lor de proprietate asupra celor doua parcele de teren expropriate de parat a fost dovedit in conditiile art.5 al.3 din Legea nr.l98/2004 care prevede ca se poate dovedi prin orice mijloc de proba, inclusiv in zonele in care se aplica Decretul-lege nr.115/1938, cu titlul de proprietate nr.40851/1994 si prin sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata in dosar nr.4795/55/2009 de Judecatoria Arad, ramasa definitiva si irevocabila, iar in ceea ce priveste documentatia cadastrala privind imobilul expropriat precum si eventualele rectificari de carte funciara, au apreciat ca acestea sunt in sarcina paratului si se executa pe cheltuiala acestuia, potrivit art.4 al.2 din Legea nr.l98/2004.
Reclamantele au mai considerat ca plata despagubirilor asa cum au fost stabilite prin cele doua hotarari emise de parat, li se cuvine de la data de la care hotararea de anulare partiala a titlului de proprietate nr.40848/1994 a ramas definitiva si irevocabila, respectiv de la data de 22.04.2010, dar cu toate ca l-au notificat pe parat sa plateasca aceste despagubiri, paratul refuza in mod nejustificat. De la data la care sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata in dosar nr.4795/55/2009 de Judecatoria Arad a ramas definitiva si irevocabila, au apreciat ca li se cuvine si plata dobanzii legale la nivelul dobanzii Bancii Nationale a Romaniei, deoarece ei nu se pot folosi de aceste sume de bani, fiind prejudiciati.
La finalul cererii formulate, reclamantele au apreciat ca au fost indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale prevazute de art.581 c.pr.civila:    conditia urgentei - deoarece mai mult de un an nu au primit nici o despagubire pentru acest teren pe care s-au inceput lucrarile de constructie a autostrazii; conditia vremelniciei - deoarece masurile luate de instanta sunt limitate in timp pana la rezolvarea in fond a litigiului, ei avand si o actiune prin care urmeaza sa fie rezolvat fondul litigiului dintre parti; neprejudecarea fondului - decurge din conditia anterioara, instanta necercetand fondul dreptului, ci doar aparenta acestui drept.
In drept au invocat dispozitiile art.581-582 Cod proc. civila, iar in probatiune au depus la dosar sentinta civila nr.2386/11.03.2010 pronuntata in dosar nr.4795/55/2009 de Judecatoria Arad, titlurile de proprietate nr.40851/1994 si 40848/1994, certificatul de mostenitor nr.219/2004, hotararile nr.231 si 232 ambele din data de 09.04.2009 emise de catre Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A. si incheierile de intabulare in C.F. nr.72696/12.11.2009 si nr.72700/12.11.2009.
Paratul nu a formulat intampinare si nu a avut reprezentant in instanta.
Analizand solicitarea reclamantelor din prisma conditiilor de admisibilitate ale ordonantei presedintiale asa cum recurg ele din prevederile art.581 alin.1 Cod proc. civ., tribunalul apreciaza ca cererea nu este intemeiata pentru urmatoarele considerente.
Trei sunt conditiile de admisibilitate ale oricarei cereri de ordonanta presedintiala: urgenta masurii solicitate, vremelnicia ei, precum si neprejudecarea fondului litigiului dintre parti. Pentru a avea castig de cauza, reclamantul trebuie sa dovedeasca intrunirea acestor trei conditii iar aparenta dreptului sa fie de partea sa.
Reclamantele au solicitat insa transarea fondului litigiului cata vreme nu a fost solicitata o masura vremelnica ci o dispozitie de obligare a paratei la plata unei sume de bani, inclusiv cu dobanda legala, ceea ce presupune analiza pe fond a raportului juridic dintre parti si stabilirea unei culpe  contractuale. In alte conditii, acordarea de dobanzi, ce reprezinta daune interese moratorii, in cauza de fata, nu este de conceput.
Prin urmare, avand in vedere obiectul cererii de ordonanta presedintiala si care este identic cu cel al actiunii pe fond promovata de reclamante si inregistrata sub nr.3647/108/2010, tribunalul constata ca solicitarea acestora implica in mod necesar o antamare a fondului cauzei, cata vreme nu se poate dispune  plata unei sume de bani cu dobanda legala in temeiul unei aparente de drept. O astfel de solicitare excede notiunii de "masura vremelnica" ce este permisa de art.581 Cod proc.civ., si reprezinta realmente o dispozitie ce are ca efect rezolvarea litigiului pe fond in sensul dorit de reclamante, astfel incat, in cazul pierderii procesului pe fond, inlaturarea asa-zisei masuri ce s-a solicitat prin prezenta cerere, ar implica un nou proces intre parti.
Solicitarea reclamantelor nu satisface nici conditia urgentei. In mod indiscutabil, oricare resortisant isi doreste ca drepturile sale sa fie recunoscute si satisfacute cat mai urgent posibil. Cu toate acestea, simpla imprejurare ca o suma de bani este datorata de aproape un an de zile, nu constituie prin ea insasi un fundament al urgentei in sensul art.581 Cod proc.civ. care creioneaza in linii mari situatiile in care o astfel de masura se poate dispune prin ordonanta presedintiala:
- pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere;
- pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Nu este cazul in speta de fata, cata vreme obiect al litigiului dintre parti este plata unei sume de bani. Nu rezulta din intreg probatoriul administrat care este dreptul ce s-ar pagubi prin intarziere, mai ales ca trecerea timpului presupune acordarea de dobanzi legale in acceptiunea reclamantelor si nici care este paguba ce nu va mai putea fi reparata.
Nici conditia vremelniciei nu este indeplinita in cauza,simpla formulare si a unei cereri pe fond privind recunoasterea drepturi nefiind prin ea insasi un fundament care sa justifice vremelnicia. Exista nenumarate situatii in care instanta este chemata sa ia masuri vremelnice pana la solutionarea unui proces pendinte asupra fondului litigiului dintre parti. Aceste situatii se refera insa la litigii privind proprietatea, posesia sau folosinta unui bun individual determinat, modul de partajare a unui bun aflat in stare de coproprietate, incredintarea unui copil minor etc. In toate aceste situatii, hotararea data pe fondul cauzei cuprinde dispozitii care, o data aduse la indeplinire pe calea executarii silite determina incetarea masurii vremelnice dispusa de instanta pe calea ordonantei presedintiale, pe parcursul procesului pe fond. Or, in cazul de fata, masura solicitata de catre reclamante este prin natura ei o dispozitie asupra fondului litigiului. Reclamantele nu se rezuma a solicita o interdictie a paratei de plati celorlalte persoane care au figurat  in titlul de proprietate la momentul exproprierii, si care ar fi putut fi apreciata drept o masura vremelnica, ci solicita efectiv transarea raportului juridic dintre parti prin executarea in intregime a obligatiei asa cum figureaza ea in continutul raportului juridic nascut ca efect al exproprieri. Or, in afara faptului ca o asemenea solicitare impune in mod necesar antamarea fondului cauzei, se mai constata ca o astfel de masura, prin natura ei nu este vremelnica deoarece, fie solutioneaza procesul pe fond inainte de finalizarea lui in caz de admitere a actiunii, fie va constitui temei pentru un alt proces, in cazul in care actiunea pe fond va fi respinsa ca neintemeiata.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul a concluzionat ca cererea reclamantelor nu intruneste exigentele ordonantei presedintiale, asa cum sunt ele reglementate de art.581 Cod proc.civ., motiv pentru care va respinge cererea de ordonanta presedintiala .