Conflict negativ de competenta intre o curte de apel si o judecatorie.Sesizarea instantei superioare comune in vederea emiterii regulatorului de competenta.

Conflict negativ de competenta intre o curte de apel si o judecatorie.Sesizarea instantei superioare comune in vederea emiterii regulatorului de competenta.

Deoarece pana in anul 1993 sistemul judiciar romanesc nu cuprindea in structura sa si curtile de apel ca instante judecatoresti,problema unui conflict negativ ori pozitiv de competenta se putea pune numai in ce priveste solutionarea in prima instanta a unei pricini si numai intre judecatorii si tribunale, cata vreme instanta suprema nu judeca in prima instanta in materie civila, ci numai in recurs.
Infiintarea curtilor de apel nu a fost urmata de o corelare corespunzatoare a tuturor normelor procedurale, astfel incat in prezent continutul art.22 Cod proc.civ. referitor la instanta competenta sa pronunte regulatorul de competenta nu reglementeaza situatia unui conflict ivit intre o curte de apel si o alta instanta inferioara in grad. Aceasta necorelare legislativa nu este insa de natura a infrange principiul inscris in art.20 Cod proc.civ. conform caruia exista conflict de competenta intre doua instante daca ambele s-au declarat competenta sa judece o pricina ori ambele s-au declarat prin hotarari irevocabile necompetente a judeca pricina respectiva. (Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 553/R /23 iunie 2010,dosar nr. 5763.1/55/2009) Prin sentinta civila nr. 3014/29 martie 2010, pronuntata in dosar nr.5763/55/2009, Judecatoria Arad a constatat ivit conflictul negativ de competenta intre Judecatoria Arad si Curtea de Apel Timisoara in ceea ce priveste solutionarea litigiului privind pe reclamantul C. I. in contradictoriu cu paratii: Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala a judetului Arad; Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale; Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor a jud.Arad si Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor si a  sesizat I.C.C.J. in vederea emiterii regulatorului de competenta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 11073/30.11.2009 pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr. 5763/55/2009, irevocabila prin nerecurare, s-a declinat competenta in favoarea Curtii de Apel Timisoara. Prin sentinta civila nr. 116/17.02.2010 pronuntata de C.A. Timisoara in dosar nr. 5763/55/2009, irevocabila prin nerecurare, s-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Arad, retinandu-se in motivare ca nu este necesara emiterea regulatorului de competenta deoarece, potrivit art. 22 Cod procedura civila, nu se reglementeaza ipoteza unui eventual conflict de competenta intre o Curte de Apel si o Judecatorie din raza acesteia de competenta teritoriala. S-a retinut ca potrivit art. 20 Cod procedura civila, exista conflict de competenta: cand doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece aceeasi pricina; cand doua sau mai multe instante, prin hotarari irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina.
Potrivit art. 21 Cod procedura civila, instanta inaintea careia s-a ivit conflictul de competenta a suspendat din oficiu orice alta procedura si a inaintat dosarul instantei in drept sa hotarasca asupra conflictului. Potrivit art. 22 Cod procedura civila, conflictul ivit intre doua judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal. Daca cele doua judecatorii nu tin de acelasi tribunal sau daca conflictul s-a nascut intre o judecatorie si un tribunal, sau intre doua tribunale, competenta este curtea de apel respectiva. Daca cele doua instante in conflict nu se gasesc in circumscriptia aceleiasi curti de apel, precum si conflictul intre doua curti de apel, se judeca de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Exista conflict de competenta, in sensul art. 20, si in cazul in care el se iveste intre instante judecatoresti si alte organe cu activitate jurisdictionala. In acest caz, conflictul de competenta se rezolva de instanta judecatoreasca ierarhic superioara instantei in conflict, dispozitiile art. 21 fiind aplicabile. Instanta competenta sa judece conflictul va hotari in camera de consiliu, fara citarea partilor. Hotararea este supusa recursului in termen de 5 zile de la comunicare, cu exceptia celei pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care este irevocabila.
Potrivit art. 23, al.1, lit. b din Legea nr. 304/2004, Sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in raport cu competenta fiecareia, solutioneaza: b) conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege iar potrivit art. 4, pct. 4 Cod procedura civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in orice alte materii date prin lege in competenta sa. Conform art. 23, al. 1, lit. b din Legea nr. 56/2003, republicata, Sectiile Curtii Supreme de Justitie, in raport cu competenta fiecareia, solutioneaza:b) conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege;
Fata de dispozitiile legale expuse anterior si care trebuiesc interpretate in mod coroborat, judecatoria a apreciat ca poate subzista un conflict de competenta intre o judecatorie sau un tribunal si curtea de apel in a carei raza teritoriala se gaseste una dintre cele doua instante inferioare ierarhic, iar competenta de emitere a regulatorului de competenta in acest caz revine I.C.C.J., in acord inclusiv cu practica recenta a Inaltei Curti, astfel cum s-a retinut de exemplu in decizia civila nr. 4355/2009, pronuntata de Sectia de Contencios a Inaltei Curti in dosarul nr. 48093/3/2008, in care s-a constatat existenta unui conflict negativ de competenta intre Curtea de Apel Bucuresti si Tribunalul Bucuresti. De asemenea, prin decizia civila nr. 4356/2009, pronuntata de aceeasi Sectie a I.C.C.J. in dosar nr. 5083/1/2009, s-a retinut existenta unui conflict negativ de competenta intre Tribunalul Timis si C.A. Timisoara, iar prin regulator, competenta a fost determinata in favoarea C.A. Timisoara, cu mentiunea ca ambele hotarari pot fi consultate pe site-ul Inaltei Curti.
In acest sens, judecatoria a apreciat ca instanta suprema are, prin prisma prevederilor art.4 pct.4 Cod procedura civila, competenta de a solutiona conflictele de competenta dintre un tribunal si o curte de apel sau dintre o judecatorie si o curte de apel, chiar daca instantele ierarhic inferioare se afla in raza teritoriala a curtii de apel fata de care subzista declinarea de competenta, intrucat dispozitia cuprinsa la al. 3 al art. 22 Cod procedura civila a fost interpretata de I.C.C.J., prin decizii  de speta, in sensul ca nu exclud un astfel de conflict de competenta. Fata de caracterul constant si predictibil al practicii judiciare a I.C.C.J., Sectia de Contencios Administrativ, in aceasta materie si in acord cu cerintele constitutionale si conventionale privitoare la asigurarea unui  tratament juridic egal, Judecatoria a constatat ivit conflictul negativ de competenta intre Judecatoria Arad si Curtea de Apel Timisoara in ceea ce priveste solutionarea cauzei de fata si a procedat la sesizarea I.C.C.J. in vederea emiterii regulatorului de competenta.
Impotriva acestei sentinte  a declarat recurs  reclamantul C. I., solicitand instantei de control judiciar, in urma admiterii caii de atac, modificarea in totalitate a sentintei recurate, constatarea faptului ca nu exista conflict negativ de competenta intre Judecatoria Arad si Curtea de Apel Timisoara si  trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei Arad, iar in subsidiar, solicita casarea sentintei recurate, cu cheltuieli de judecata.
In motivele de recurs, a sustinut ca hotararea primei instante este lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a Codului de procedura civila. A aratat ca, prin pronuntarea sentintei recurate, instanta fondului a incalcat prevederile art. 22 Cod procedura civila, care nu este o norma dispozitiva de la care se poate deroga, ci una imperativa.
Mai mult, instanta a incalcat si competenta altei instante, respectiv a Curtii de Apel Timisoara, inaintea Judecatoriei Arad neivindu-se nici un conflict de competenta, intrucat aspectele privind competenta materiala au fost solutionate in mod irevocabil de catre Curtea de Apel Timisoara prin sentinta civila nr. 116 din 17.02.2010 pronuntata in dosar nr.5763/55/2009 si obligatorie pentru Judecatoria Arad. S-a mai sustinut ca judecatoria nu putea sesiza regulatorul de competenta deoarece nu era instanta in fata careia s-a ivit pretinsul conflict de competenta.
In drept, a invocat disp. art. 22, art. 158 alin.3, art. 304 pct. 9 si art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 3 Cod procedura civila.
Prin intampinare, intimatul Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, intrucat hotararea pronuntata este definitiva, nefiind supusa niciunei cai de atac.
 In drept, a invocat disp. art. 20 si urmatoarele Cod procedura civila.
Intimatii Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala a Judetului Arad, Directia Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor Judetului Arad si Autoritatea Nationala Sanitara si pentru Siguranta Alimentelor, nu au formulat intampinari si nu au avut reprezentanti in instanta.
 Analizand sentinta atacata din prisma criticilor aduse prin motivele de recurs si ale prevederilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul A apreciat ca solutia instantei de fond este legala si temeinica iar recursul declarat  este nefondat pentru urmatoarele considerente. 
Sintetizand, criticile din recurs pot fi grupate in jurul a doua problematici esentiale pe care se sprijina de fapt calea de atac si care tin de legalitatea aplicarii normelor de procedura, respectiv:
- nu poate exista un conflict de competenta intre o judecatorie sau un tribunal pe de o parte si o curte de apel, pe de alta parte, ci numai intre doua judecatorii, doua tribunale ori dintre o judecatorie si un tribunal, conform dispozitiilor art.22 Cod proc.civ.
- instanta de fond nu avea posibilitatea legala de a sesiza regulatorul de competenta deoarece presupusul conflict nu s-a ivit inaintea ei, in raport de  prevederile art.21 Cod proc.civ.
In ceea ce priveste prima critica, legata de inadmisibilitatea admiterii existentei unui conflict de competenta intre o judecatori si o curte de apel, tribunalul a apreciat sustinerea recurentului ca fiind in afara principiului consacrat de art.20 Cod proc.civ. si care statueaza asupra existentei unui conflict negativ de competenta atunci cand doua sau mai multe instante s-au declarat prin hotarari irevocabile necompetente sa judece aceeasi pricina. Textul de lege utilizeaza termenul instante a carui continut poate fi identificat cu ajutorul principiului constitutional inscris in art.126 alin.1 din Constitutie rap. la art.2 alin.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara conform carora prin instante judecatoresti se intelege Inalta Curte de Casatie si Justitie, curtile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, judecatoriile si instantele militare.
Lectura art.22 Cod proc.civ. evidentiaza un alt principiu privind institutia conflictului de competenta, respectiv acela potrivit caruia un conflict de competenta dintre doua instante se solutioneaza de instanta superioara comuna. Imprejurarea ca in cuprinsul art.22 sunt enumerate ca instante posibile aflate in conflict numai judecatoriile si tribunalele, este consecinta unor necorelari in timp a normelor de procedura.
Este de amintit ca pana in anul 1993, sistemul judiciar romanesc nu cuprindea in structura sa si curtile de apel ca instante judecatoresti, astfel ca in prima instanta aveau competenta de solutionare in materie civila numai judecatoriile si tribunalele. Cum in acceptiunea codului calea de atac era intotdeauna de competenta instantei imediat superioara in grad, problema unui conflict negativ ori pozitiv de competenta se putea pune numai in ce priveste solutionarea in prima instanta a unei pricini si numai intre judecatorii si tribunale, cata vreme instanta suprema nu judeca in prima instanta in materie civila, ci numai in recurs.
Introducerea art.3 pct.1 Cod proc.civ. privind competenta curtilor de apel in prima instanta in materia contenciosului administrativ si fiscal, prin Legea nr.59/1993, a constituit o modificare legislativa ulterioara, care nu a fost urmata de o corelare corespunzatoare a tuturor normelor procedurale, astfel incat, in prezent continutul art.22 Cod proc.civ. referitoare la instanta competenta sa pronunte regulatorul de competenta nu cuprinde referiri la situatia unui conflict ivit intre o curte de apel si o alta instanta inferioara in grad. Aceasta necorelare legislativa nu este insa de natura a infrange principiul inscris in art.20 Cod proc.civ. conform caruia exista conflict de competenta intre doua instante daca ambele s-au declarat competenta sa judece o pricina ori ambele s-au declarat prin hotarari irevocabile necompetente a judeca pricina respectiva. Inexactitatea textului de lege nu poate conduce prin urmare la infrangerea acestui principiu, ci mai degraba la aplicarea celuilalt principiu ce se degaja din cuprinsul art.22 Cod proc.civ., conform caruia regulatorul de competenta este instanta superioara comuna. Asa fiind, in mod legal si temeinic si printr-o interpretare judicioasa si logica a normelor de procedura, Judecatoria Arad a concluzionat asupra competentei instantei supreme de a pronunta regulatorul de competenta asupra conflictului negativ de competenta ivit.
In ceea ce priveste cea de-a doua critica, legata de instanta competenta a sesiza regulatorul de competenta, tribunalul a apreciat ca nici aceasta sustinere nu poate fi primita, cata vreme norma juridica in cauza nu este o norma de competenta in sensul legii. Este adevarat ca normele de competenta materiala sunt norme imperative, absolute de la care nici partile si nici instantele nu pot deroga. Norma inscrisa la art.21 Cod proc.civ. nu este o norma de competenta ci o norma de organizare, cata vreme ori de cate ori legea se refera la competenta materiala a unei instante, norma utilizeaza cuvantul "judeca" (in acest sens art.1, art.2, art.3 si art.4 Cod proc.civ.). Ori, obligatia instantei in fata careia s-a ivit conflictul de competenta de a trimite dosarul instantei competente a pronunta regulatorul de competenta, nu este o norma atributiva de competenta materiala ori functionala in sensul legii, ci o norma de organizare care are ca scop scurtarea la maxim a perioadei de timp necesara pana la stabilirea instantei competente a solutiona conflictul.
Pe de alta parte, nu se poate aprecia ca acest conflict s-a ivit cu necesitate in fata Curtii de apel Timisoara, adica la momentul pronuntarii sentintei de declinare a competentei. Asa cum se poate observa, pentru existenta conflictului negativ de competenta, este necesar ca instantele sa se declare necompetente prin hotarari irevocabile. Or, sentinta civila nr.116/17 februarie 2010 a Curtii de Apel Timisoara a devenit irevocabila ulterior desesizarii curtii prin pronuntarea hotararii, respectiv dupa implinirea termenului de recurs de 5 zile de la pronuntare.
In conditiile in care hotararea curtii de apel a devenit irevocabila la 5 zile dupa desesizarea acestei instante de judecarea pricinii, nu se mai poate sustine ca acest conflict negativ de competenta s-a ivit in fata curtii, ci in fata Judecatoriei Arad care, sesizata fiind complementar, in temeiul hotararii curtii de apel de declinare a competentei, a constatat pe buna dreptate, ca in dosar exista doua hotarari irevocabile de declinare reciproca a competentei intre doua instante, fiind asadar intrunite conditiile existenta unui conflict negativ de competenta in sensul principiului inscris in art.20 Cod proc.civ.
Prin urmare, concluzionand ca prezentul conflict negativ de competenta a putut fi constatat pentru prima data intr-un cadru procesual in fata Judecatoriei Arad deoarece numai in acel moment existau doua hotarari irevocabile de declinare reciproca a competentei materiale de solutionare a uneia si aceleasi pricini, tribunalul arata ca instanta de fond avea posibilitatea si chiar obligatia in virtutea art.21 Cod proc.civ. de a constata conflictul si a sesiza de indata regulatorul de competenta, respectiv instanta superioara comuna, ceea ce de fapt a si facut. 
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. tribunalul a respins ca nefondat recursul.