Pensie de intretinere.Conditia starii de nevoie a creditorului obligatiei.

Pensie de intretinere.Conditia starii de nevoie a creditorului obligatiei.

Principiul existentei obligatiei de intretinere numai daca creditorul se afla in nevoie, este functional chiar si in cazul in care creditor este copilul care cere intretinerea de la parintele sau. Aceasta concluzie se desprinde din interpretarea art.86 alin.2 si 3 din Codul familiei conform carora are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci iar descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care el se afla.

(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr.695/R/18 august 2010,dosar nr. 14601/55/2009)
Prin sentinta civila nr.1440/16 februarie 2010, pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr.14.601/55/2009 s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta B.B.M. in contradictoriu cu paratul B.V. si in consecinta a fost obligat paratul la plata a 1/6 din veniturile nete realizate lunar catre reclamanta, cu titlu de pensie de intretinere in favoarea reclamantei B. B. M. nascuta in data de 08.02.1990 in municipiul Arad, incepand cu data de 26.10.2009 si pana la terminarea studiilor de catre reclamanta dar nu mai tarziu de implinirea de catre aceasta a varstei de 26 ani, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamanta este fiica paratului, a devenit majora in data de 08.02.1990 si se afla in continuarea studiilor, fiind eleva in clasa a XIII-a la Colegiul Economic Arad, forma de invatamant la zi in timp ce paratul este angajat la Penitenciarul Arad, unde realizeaza venituri lunare.
Instanta a retinut ca, in temeiul art.86 Codul familiei, intre parti exista obligatia de intretinere, iar reclamanta este in nevoie, pentru ca desi este majora, nu poate realiza venituri din munca, fiind eleva in clasa a XIII-a la Colegiul Economic Arad, invatamant de zi. La stabilirea cuantumului obligatiei de intretinere, instanta a avut in vedere cuantumul veniturilor nete realizate de parat in calitate de angajat la Penitenciarul Arad, faptul ca paratul mai are in intretinere un copil minor, respectiv pe minora B. C. M.F., nascuta in data de 19.08.2000, tinand cont  si de dispozitiile art. 94, alin. 1 Codul familiei care prevad ca intretinerea este datorata in raport de nevoia aceluia care o cere si de mijloacele celui ce urmeaza a plati si dispozitiile art. 94, alin. 3 Codul Familiei conform carora: "cand intretinerea este datorata de parinte ... ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii."
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul B.V., solicitand admiterea recursului, in principal casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante; iar in subsidiar modificarea in tot a hotararii recurate in sensul respingerii cererii introductive de instanta avand ca obiect pensie de intretinere, fara cheltuieli de judecata.
In motivare arata ca la termenul de judecata din 16.02.2010 si care a coincis cu prima reprezentare in proces, prin avocat ales, a formulat o cerere complexa de probatiune - interogatoriul reclamantei, ancheta sociala, obligarea in temeiul art.172 Cod procedura civila, a se depune inscrisuri - cerere care ex officio a fost respinsa de catre instanta ca tardiv formulata acordandu-i-se imediat cuvantul pe fond, fara nici o alta  posibilitate de "opunere". In sprijinul sustinerilor sale, recurentul a invocat jurisprudenta Tribunalului Suprem care a statuat prin decizia nr.236/1956 ca instanta nu poate respinge ca tardiva o proba, din oficiu, daca partea adversa nu s-a opus la administrarea ei - subintelegandu-se daca partea adversa nu a invocat proprio nomine sanctiunea procesuala a tardivitatii. Pe fondul litigiului, recurentul a invederat ca intimata realizeaza venituri - pensia de urmas venita din partea mamei - are in proprietate deplina atat bunuri imobile cat si mobile, mai mult obtinand printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila daune morale in cuantum de 100.000 euro, ca urmare a decesului mamei sale, suma care a fost platita de societatea de asigurari. In atari conditii, recurentul a concluzionat ca principiile care carmuiesc institutia pensiei de intretinere au fost dezavuate de continut prin hotararea primei instante, reclamanta nefiind o persoana in nevoie pentru a beneficia de acest drept.
In drept s-a invocat art.129 alin.(5), art.138 alin.(1) pct.4, art.242 alin.(2), art.3021 art.3041, art.304 pct.7 si 9, art.312 Cod procedura civila.
Prin intampinare intimata B. B. M. a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii instantei de fiind, in temeiul art.312 Cod procedura civila. In motivare arata ca apararea paratului din recurs, respectiv motivele sale de recurs invocate, anume ca instanta a respins o cerere in probatiune formulata, nu poate fi luata in considere de catre instanta de control judiciar intrucat, asa cum bine s-a retinut de catre instanta de fond aceasta a fost tardiv formulata - la al patrulea termen de judecata, cand in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, aceste probe trebuiau solicitate prin intampinare  - art.115 pct.3 Cod procedura civila, sau propuse la prima zi de infatisare, atunci cand partile legal citate puteau pune concluzii. Cu privire la decizia nr.236 din anul 1956 a Tribunalului Suprem invocata, face precizarea ca aceasta eventual trebuie luata stricto sensu si nu trebuie interpretata dupa bunul plac al recurentului parat iar pe de lata parte hotararile instantelor de judecata nu constituie izvor de drept.
In ceea ce priveste solicitarea de modificare a hotararii recurate, solicita de asemenea respingerea acestui capat de cerere, intelegand sa arate faptul ca a mostenit in urma decesului mamei sale o garsoniera mobilata, avand o pensie de urmas modica, fiind in continuarea studiilor si avand obligatia de a achita taxele si impozitele aferente imobilului dobandit in proprietate prin mostenire, intretinere si alte cheltuieli, iar pe langa toate acestea, fiind nevoita sa isi asigure traiul zilnic. In drept, a invocat art.308 si art.312 Cod proc.civ.
Analizand sentinta atacata din prisma criticilor aduse prin motivele de recurs si ale dispozitiilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul A apreciaT ca solutia instantei de fond este consecinta unei gresite aplicari a legii, recursul fiind fondat in raport de prevederile art.304 pct.9 Cod proc.civ. rap. la art.86 Codul familiei.
Indiferent de calitatea pe care o are creditorul si respectiv debitorul obligatiei de intretinere, existenta unei asemenea obligatii in temeiul legii presupune existenta a doua premise esentiale care impreuna contureaza principiul general ce carmuieste obligatia legala de intretinere: starea de nevoie a creditorului si respectiv existenta unor mijloace indestulatoare ale debitorului.
Principiul existentei obligatiei de intretinere numai daca creditorul se afla in nevoie, este functional chiar si in cazul in care creditor este copilul care cere intretinerea de la parintele sau. Aceasta concluzie se desprinde din interpretarea art.86 alin.2 si 3 din Codul familiei conform carora are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci iar descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care el se afla. In acelasi sens sunt si prevederile art.94 alin.1 din Codul familiei conform carora intretinerea se datoreaza potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.
Prin urmare, indiferent de situatie, pentru nasterea obligatiei de intretinere, este necesar ca persoana creditorului sa se afle intr-o stare de nevoie, concretizata prin lipsa mijloacelor necesare asigurarii traiului zilnic. 
Obligatia parintelui de a contribui prin plata unei pensii de intretinere la desavarsirea invataturii si pregatirii profesionale a propriului sau copil, se deduce din interpretarea art.101 alin.2 Codul familiei, conform carora parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii.
Aceste prevederi legale nu intra insa in contradictie cu principiul general ce guverneaza obligatia de intretinere si care presupune ca premisa esentiala o stare de nevoie a celui ce pretinde intretinerea. Mai mult, se constata ca, in cazul copilului minor, obligatia de intretinere a parintilor este subsidiara, in acceptiunea art.107 Codul familiei, respectiv numai atunci cand minorul nu are venituri proprii indestulatoare.
In raport de aceste considerente pe marginea prevederilor legale aplicabile, tribunalul constata ca, in concret, reclamanta-intimata B. B. M. isi desfasoara viata privata intr-un apartament proprietate personala, mobilat, este beneficiara unei pensii de urmas in cuantum total de 370 de lei si a incasat de la asigurator  suma de 100.000 de Euro cu titlu de daune morale. In aceste conditii, reclamanta a solicitat primei instante obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in cuantumul maxim prevazut de lege si care, tinand cont de veniturile lunare ale paratului-recurent, reprezinta o suma de cca. 370 de lei lunar.
Or, prin raportare la principiul general care carmuieste institutia obligatiei legale de intretinere, tribunalul apreciaza ca, sub nicio forma si prin nicio  interpretare a legii, nu s-ar putea ajunge la concluzia ca reclamanta intimata B. B. M., ce are la dispozitie suma de 100.000 de euro,incasata de la societatea de asigurari, se afla intr-o asemenea stare de nevoie, incat, pentru asigurarea traiului zilnic, ar mai avea nevoie de o intretinere de aproximativ 90 euro lunar din partea paratului. Un calcul sumar releva ca numai dobanda ce ar putea fi incasata din depozite bancare la aceasta suma (aproximativ 4% pe an), i-ar putea aduce intimatei un venit lunar de 330 euro, adica de 4 ori mai mult decat pensia solicitata de la paratul-recurent. 
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul constata ca din ansamblul probatoriului administrat rezulta indubitabil ca reclamanta-intimata nu se afla in stare de nevoie, nefiind indeplinita astfel conditia impusa de art.86 alin.2 Codul familiei pentru nasterea obligatiei legale de intretinere, astfel incat, in temeiul art.312 alin.1 si 3 Cod proc.civ., tribunalul a admis recursul declarat de recurentul B. V. in contradictoriu cu intimata B. B. M. impotriva sentintei civile nr.1440/16 februarie 2010, pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr.14.601/55/2009, avand ca obiect stabilire obligatiei de intretinere pe care a modificat-o in totalitate in sensul ca a respins ca nefondata cererea de stabilire a pensiei de intretinere formulata de reclamanta B. B. M. in contradictoriu cu paratul B. V.