Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 2509 din 14.12.2010 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 3506/108/2010, a fost respinsa ca inadmisibila actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant si s-a respins in principiu cererea de interventie in interes propriu, pentru anularea Notei emisa de directorul adjunct al penitenciarului, deoarece este defectuos intocmita si ii incalca drepturile stabilite prin Legea nr. 275/2006 si reglementate prin HG nr. 1897/2006, precum si prin OMJ 2714/2008.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, potrivit prevederilor imperative, dar in egala masura si exprese si lipsite de orice echivoc, ale art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.
Este de reamintit de catre tribunal ca in conformitate cu dispozitiile art. 73 pct. 3 lit. h din Constitutia Romaniei infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se stabilesc prin lege organica.
Prin cererea introductiva de instanta reclamantul a criticat nota mentionata prin care s-a stabilit ca din motive legate de riscul epidemiologic si datorita conditiilor improprii de pastrare, persoanelor private de libertate li se interzice sa primeasca prin pachete aduse de apartinatori, alimente usor perisabile, cum ar fi mancarea gatita, salatele cu maioneza, prajituri sau alte dulciuri de casa sau altele asemenea, facand exceptie alimentele produse in regim de gospodarie, expres evidentiate in nota respectiva, stabilindu-se totodata ca toate celelalte bunuri alimentare pot fi primite de persoanele private de libertate in conditiile prevazute de OMJ 2714/20.10.2008 si daca au aplicate sigiliul producatorului.
Prin urmare, este dincolo de orice indoiala ca prin actiunea introductiva, dar si prin cererea de interventie in interes propriu, este vizat de catre parti dreptul acestora de a primi bunuri in situatia de detentie in care se afla, drept consfintit prin art. 49 alin. 1 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, drept care este cuprins in articolul mentionat deja si care este asezat in Capitolul 4 din lege, privitor la drepturile si obligatiile persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate, din care capitol art. 38 alin. 2 stabileste in aceeasi masura imperativa ca impotriva masurii privitoare la exercitarea drepturilor prevazute in acest capitol persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plangere la judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Este stiut ca legea mai inainte mentionata este o lege organica asa incat procedura speciala reglementata la art. 38 mai sus mentionat se circumscrie celor la care face referire art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, privind actele nesupuse controlului si limitele controlului exercitat de catre instanta de contencios administrativ.
In continuare s-a stabilit, prin vointa suverana a legiuitorului, ca judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricarei alte persoane in vederea aflarii adevarului, acesta solutioneaza plangerea, prin incheiere motivata, in termen de 10 zile de la primirea acesteia si pronunta una dintre urmatoarele solutii, respectiv admite plangerea si dispune anularea, revocarea sau modificarea masurii luate de catre administratia penitenciarului sau respinge plangerea, daca aceasta este nefondata, iar incheierea judecatorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunica persoanei condamnate si administratiei penitenciarului in termen de doua zile de la data pronuntarii acesteia, in fine impotriva incheierii judecatorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnata si administratia penitenciarului pot introduce contestatie la judecatoria in a carei circumscriptie se afla penitenciarul, in termen de 5 zile de la comunicarea incheierii, iar contestatia se judeca potrivit dispozitiilor art. 460 alin. 2 - 5 din Codul de procedura penala, care se aplica in mod corespunzator.
Astfel fiind, se impune cu necesitate concluzia in raport cu cele evidentiate in considerentele de fata ca demersul judiciar initiat de catre reclamant nu este admisibil pe calea contenciosului administrativ, cu atat mai mult cu cat acesta s-a limitat la a arata in precizarea cererii sale introductive, cu inalt grad de generalitate, dar totodata intr-un mod inadecvat, ca se constituie parte civila impotriva medicului sef si a Penitenciarului Arad, fara insa a cere, pe langa anularea masurii contestate si recunoasterea pretinsului drept, si repararea unei eventuale pagube, sustinand numai ca familia sa a fost pagubita material prin faptul ca alimentele pe care i le-a adus au fost respinse, iar printr-o precizare ulterioara depusa la dosar la 14 septembrie 2010 a invederat ca a "suferit daune materiale si morale".