Suspendare executare hotarare

Prin sentinta civila nr. 2049 din 06.09.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosar nr. 3985/108/2011, s-a admis cererea formulata de reclamanta si s-a dispus suspendarea executarii hotararii emisa de parat pana la pronuntarea instantei de fond.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond."
De asemenea, art. 2 alin. (1) lit. s) din acelasi act normativ defineste paguba iminenta ca fiind "prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public", iar art. 2 alin. (1) lit. t) defineste cazurile bine justificate care constau in "imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ."
In cauza sunt indeplinite cerintele prevazute cumulativ pentru suspendarea executarii hotararii atacate, respectiv : cazul bine justificat si prevenirea producerii unei pagube iminente, astfel cum acestea sunt descrise in art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca din imprejurarile cauzei ar rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative (in care sens s-a pronuntat in mod constant aceeasi instanta suprema, spre exemplificare prin decizia nr. 507 din 26.01.2007, publicata in "Jurisprudenta" 2007 I).
Tribunalul a mai retinut, in raport cu dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004, Legea contenciosului administrativ si obligativitatea sesizarii autoritatii publice pentru revocarea sau modificarea actului administrativ conform dispozitiilor art.7, in prezenta pricina aceasta conditie fiind indeplinita, reclamanta depunand la dosar copia cererii adresate in acest sens paratei, astfel ca in consecinta, instanta constata ca reclamanta a indeplinit obligatia legala prevazuta de textul de lege.
Actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care la randul sau se bazeaza pe prezumtiile autenticitatii si veridicitatii fiind el insusi titlu executoriu.
Principiul legalitatii actelor administrative presupune insa atat ca autoritatile  administrative sa nu incalce legea, cat si ca toate deciziile lor sa se intemeieze pe lege. El impune, in egala masura, ca respectarea acestor exigente de catre autoritati sa fie in mod efectiv asigurata.
Prin urmare, in procesul executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si  anumite garantii de echitate pentru particulari, intrucat actiunile autoritatilor publice nu pot fi discretionare, iar legea trebuie sa furnizeze individului o protectie adecvata impotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executarii actelor administrative trebuie considerata ca fiind, in realitate, un eficient instrument procedural aflat la indemana autoritatii emitente sau a instantei de judecata pentru a sigura respectarea principiului legalitatii, iar in considerarea celor doua principii incidente in materie - al legalitatii actului si al executarii acestuia din oficiu - suspendarea executarii constituie insa o situatie de exceptie, aceasta putand fi dispusa numai in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.
Preocupari, in plan juridic, cu privire la suspendarea executarii actelor administrative au existat si la nivel european, astfel aceasta posibilitatea este consacrata si in documente emise de organisme internationale in conditii similare cu reglementarea cuprinsa in Legea nr. 554/2004, in concret Recomandarea nr. R/89/8 din 13.09.1989, a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, referitoare la  protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa, prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferita celui ce se considera vatamat de a solicita suspendarea executarii unui act administrativ, suspendare pe care instanta o poate acorda atunci cand, in raport cu ansamblul circumstantelor si intereselor prezente, se apreciaza ca executarea actului administrativ ar fi de natura a cauza pagube semnificative, dificil de reparat si cand exista si  argumente juridice  valabile fata de regularitatea actului emis (semnificativa in acest sens este si decizia nr. 4620 din 14.12.2006, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Contencios administrativ si fiscal, nepublicata).
Raportand cele expuse mai sus la situatia concreta din prezenta pricina, instanta retine ca este indeplinita conditia cazului bine justificat in contextul in care indoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ a carui suspendare se solicita este legata de imprejurarea ca in cauza reclamanta a dovedit intr-o masura suficienta, chiar cu titlu aparent, ca in vederea indeplinirii obligatiilor sale ce ii incumba ca urmare a adoptarii Hotararii a efectuat demersurile necesare in acest scop, fiind indeniabil, in sensul in care corect s-a subliniat in cererea introductiva de instanta, ca lucrarile de construire nu puteau fi executate fara parcurgerea etapelor de autorizare a acestora, rezultand din dosar ca asociatia reclamanta a obtinut autorizatia de construire si a comunicat primariei despre inceperea executiei lucrarilor, comunicare ce s-a realizat si fata de Inspectoratul Teritorial in Constructii, in contextul in care, anterior, in urma demersurilor facute, aceasta a fost beneficiara certificatului de urbanism, iar potrivit declaratiei autentice depusa la dosar primarul comunei a fost de acord ca reclamanta sa realizeze investitii asupra terenurilor, dar si asupra infrastructurii, pentru imobilele evidentiate in cartile funciare mentionate spre a fi realizat Centrul pentru persoanele varstnice, presupunand locuinte protejate si anexele aferente.
Mai este de precizat pe aceeasi linie de idei ca, potrivit sustinerilor reclamantei din cererea adresata instantei, a angajat deja cheltuieli in cuantum de 80.000 lei, pentru care ar trebui sa fie dezdaunata daca scopul pentru care a fost adoptata hotararea de dare in folosinta gratuita nu va mai fi atins, sustineri care nu au fost in niciun fel contestate de catre paratul consiliu care s-a limitat doar la a formula o cerere de amanare a judecatii prin scriptul depus la dosar la 22.08.2011, spre a se apara in cauza, cerere incuviintata de catre instanta, dar mai apoi a renuntat sa o faca, rastimp in care a inaintat asociatiei reclamanta adresa prin care a instiintat-o despre aceea ca plangerea prealabila ce i-a fost adresata va fi pusa in discutia consiliului local si cu toate acestea alte comunicari nu a mai facut catre instanta desi avea cunostinta de termenul de judecata acordat in cauza.
Mai mult decat atat, este necontestata si sustinerea reclamantei referitoare la absenta contrasemnarii hotararii in discutie de catre secretarul comunei care prin referat a expus consiliului local opinia sa motivata sub aspectul existentei unor motive de nelegalitate, ce a fost consemnata in procesul verbal al sedintei.
Se impune astfel a se concluziona ca exista o aparenta de nelegalitate a actului administrativ a caruia suspendare se cere, respectiv hotararea adoptata de catre parat, aspect care nu poate fi in nici un caz considerat ca o prejudecare a fondului ci doar o examinare sumara a imprejurarilor aratate mai sus.
Tribunalul constata ca si conditia impusa de dispozitiile legale incidente al art.14 cu privire la paguba iminenta este indeplinita ca fiind in sensul art.2 (1) lit. s) din Legea nr.554/2004, Legea contenciosului administrativ "prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public".
Astfel, actul administrativ in litigiu determina o situatie care nu are justificare obiectiva si rezonabila in sensul dispozitiilor in materie ale Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, situatia de fapt generata in urma emiterii hotararii a carei suspendare se cere fiind de natura sa creeze un dezechilibru intre interesul general si obligatia protejarii drepturilor fundamentale ale reclamantei, in conditiile date si evidentiate pe parcursul considerentelor hotararii de fata, respectiv al demersurilor si cheltuielilor realizate deja pana in prezent.