Asigurari civile auto

Asigurari  civile auto obligatorii pe numele soferului vinovat de accident si a persoanei pe numele caruia autoturismul figura inmatriculat. Proba transferului  dreptului de proprietate.Conditii si consecinte.

Chiar daca art. 29 pct. 2 din Ordinul nr. CSA nr. 5/2010 privind valabilitatea asigurarii obligatorii RCA  se refera la  instrainari prin acte civile sub semnatura privata iar din probele administrate in cauza nu rezulta intocmirea de catre parati a unui inscris constatator al transmiterii dreptului de proprietate al autoturismului cu pricina, aceasta transmitere a operat  gratie principiului consensualismului care guverneaza raporturile civile  si  principiului stramutarii proprietatii bunului individual determinat vandut din chiar momentul incheierii acordului de vointe, ambele consacrate de Codul civil ce reprezinta dreptul comun in materie.
Referirea textului din cuprinsul actului normativ sus-citat la "acte civile sub semnatura privata" se explica prin aceea ca, de regula, in cazul incheierii unor conventii de instrainare a autovehiculelor, partile obisnuiesc sa incheie conventii constatate prin inscrisuri sub semnatura privata care sa serveasca drept dovada a contractului lor pana la finalizarea procedurii de inmatriculare a autoturismului pe numele noului proprietar. Inscrisul sub semnatura privata nu reprezinta insa o conditie de valabilitate a contractului de vanzare-cumparare a unui autoturism - bun mobil - deoarece, conform art.1674 din Codul civil vanzarea este o conventie consensuala. Potrivit acestui text de lege "cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca."
Asa fiind, lipsa unui inscris sub semnatura privata nu echivaleaza cu nevalabilitatea conventiei de vanzare-cumparare intervenita intre parti, singura problema juridica ce se poate ivi fiind cea legata de dovada existentei unui astfel de contract ,imprejurare ce rezulta  din coroborarea unor  elemente de fapt incontestabile.

(Tribunalul Arad, sectia civila, decizia civila  nr. 173 R /13 februarie 2013,dosar nr. 5933/55/2012) Prin sentinta civila nr. 9789 din 30 octombrie 2012, pronuntata in dosar nr.7831/55/2012 Judecatoria Arad a  admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.F. in contradictoriu cu paratii SC A. R. A. SA, SC C. A. SA, Centrul de afaceri S. si intervenientul fortat C. A. si a obligat parata SC A. R. A. SA sa plateasca reclamantei  suma de 10.000 de lei, cu titlu de despagubiri, precum si la plata catre reclamanta a unor daune moratorii in cuantum de 0, 1% din suma de 10.000 de lei, de la 25.05.2012, pana la plata acestei din urma sume. Prin aceeasi hotarare, instanta de fond a respins cererea pentru restul pretentiilor formulate, ca nefondata dar a obligat parata SC A. R. A. SA sa plateasca reclamantei suma de 1 414 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca la 05.11.2011 intre autoturismul proprietatea reclamantei, inmatriculat sub nr. AR 09 RNF si cel condus de numitul C. A., inmatriculat sub nr. AR 10 ABF, a avut loc o coliziune, cauzata de cel de-al doilea conducator, care nu a respectat semnificatia indicatorului "cedeaza trecerea". S-a mai constata ca la data producerii accidentului, pentru raspunderea civila pentru prejudicii rezultate din utilizarea autoturismului inmatriculat sub nr. AR 10 ABF s-au incheiat doua contracte de asigurarea, unul de catre intervenientul C. A., cu parata SC C. A. SA, si unul de catre numitul B.S., cu parata SC A. R. A. SA., incidentul fiind adus la cunostinta ambelor parate, judecatoria retinand ca potrivit estimarii prin programul Audatex, daunele cauzate autoturismului reclamantei s-au ridicat la suma de 39 255 lei.
Judecatoria a apreciat actiunea in parte intemeiata, in ceea ce o priveste pe parata SC A. R. A. SA. In aprecierea primei instante, nu este aplicabil spetei art. 52 din Legea nr. 136/1995, intrucat acest text prescrie solutia suportarii egale a despagubirii doar in ipoteza existentei mai multor asigurari valabile, incheiate insa de aceeasi persoana (�pentru acelasi proprietar de vehicul"), insa chiar si atunci, primul asigurator sesizat are obligatia de a achita despagubirea, neexistand vreun temei sa se prevaleze de acest text in raporturile cu persoana prejudiciata.
Pentru ipoteza invocata in cauza, aceea a transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului, fara efectuarea inscrierilor in registrele publice, este aplicabil art. 29 ultima teza din Ordinul CSA nr. 5 /2012, care pune despagubirea in sarcina asiguratorului ce a contractat cu noul proprietar, chiar daca nu s-a efectuat procedura de inmatriculare pe numele sau. Asa cum s-a relevant insa de catre parata SC C. A. SA, nu se poate identifica din vreun inscris ori din vreo alta dovada intervenirea unui contract de vanzare-cumparare intre intervenientul C. A. si numitul B. S.
Impotriva  acestei sentinte a declarat recurs .A.R.A.  S.A. Bucuresti, prin Sucursala Arad solicitand admiterea recursului si pe fond respingerea actiunii formulata de reclamanta S. F. fata de societatea de asigurare .
In motivarea recursului arata ca instanta de fond a dat o interpretare eronata probelor administrate, hotararea cuprinzand motive straine de natura pricinii.
In aprecierea recurentei, instanta de fond s-a limitat la interpretarea sumara a art. 29, ultima teza din Ordinul CSA nr. 5/2010 strict sub aspectul transmiterii dreptului de proprietate asupra autovehiculului dar fara a cerceta fondul evenimentului rutier care l-a avut autor pe intervenientul C. A. Reiterand starea de fapt, recurenta a sustinut ca din documentele depuse la dosarul cauzei se observa cu claritate ca in sarcina intervenientului C. A. se retin toate elementele raspunderii civile delictuale: fapta, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatia iar la data accidentului 04.11.2011 exista incheiata o asigurare RCA pe numele vinovatului C. A. valabila pentru autoturismul condus in momentul accidentului, polita 02660566 la C.A., cu valabilitate 04.11.2011-03.05.2012.
Recurenta a invederat ca in cazul de fata accidentul de circulatie a avut loc in data de 05.11.2011 iar la data de 14.11.2011 a fost intocmit dosar de dauna la S.C. C. A. S.A.  comunicandu-se pagubitului S. N. (sotul reclamantei) lista documentelor necesare in vederea platii despagubirii. In aprecierea recurentei, corespunde realitatii ca autoturismul in discutie l-a avut drept proprietar pe numitul B.S., asigurat valabil la societate cu polita RCA 005967283 - valabilitate 04.04.2011 - 03.04.2012, transferul de proprietate fiind evidentiat in documentele autoturismului in data de 07.11.2011.
In acest context, recurenta a sustinut ca este incidenta reglementarea stipulata prin pct. 2 din art. 29 - ORD CSA nr. 5/2010, respectiv:
"In cazul instrainarii unui vehicul in baza unor acte sub semnatura privata pentru care exista o asigurare obligatorie RCA valabila, aceasta asigurare ramane in vigoare pana la dobandirea calitatii de titular al inmatricularii/ inregistrarii vehiculului de catre noul proprietar. In cazul in care noul proprietar detine o asigurare obligatorie RCA pe numele sau aceasta va fi considerata valabila chiar daca nu s-a efectuat procedura de inmatriculare/ inregistrare pe numele sau".
In acest sens, recurenta a concluzionat ca nu poate fi primita ipoteza valorificarii pretentiilor fata de un asigurat care nu s-a facut vinovat de producerea unui eveniment, respectiv fata de B.S., asigurat A.R.A., considerand ca pretentiile reclamantei se impun a fi valorificate fata de parata S.C. C. A. S.A.
In drept a invocat art. 304 pct.7, 9,  art.3041 Cod procedura civila, Legea nr. 136/1995 privind asigurarile in Romania, OUG nr. 61/2005 de modificare a Legii nr. 136/1995, Ordinul 5/2010 privitor la asigurarea de raspundere civila auto pentru accidentele din anul 2011.
Intimata S. F. a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat in cauza si mentinerea ca temeinica si legala a hotararii primei instante.
In motivarea intampinarii arata ca prima instanta a facut o judicioasa apreciere a starii de fapt si o corecta aplicare a normelor de drept incidente in speta apreciind critica adusa prin recurs ca fiind neintemeiata, promovarea acestui recurs avand ca singur scop tergiversarea achitarii indemnizatiei de despagubire datorata ei de catre recurenta.
Intimata S.C. C. A. S.A. a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, mentinerea sentintei recurate ca fiind legala si temeinica pronuntata de catre Judecatoria Arad.
Reiterand starea de fapt, intimata a subliniat ca paratul C. A. avea incheiata polita de asigurare HR cu nr.02660566 cu valabilitate din data de 04.11.2011 pana la data de 03.05.2012 pe acelasi autoturism, dar proprietar la data producerii evenimentului era domnul B. S. Fata de acest aspect, a invederat ca ca autoturismul marca WV Golf a devenit proprietatea domnului C. A. in data de 07.11.2011 la doua zile dupa producerea evenimentului polita valabila la momentul producerii evenimentului rutier este cea incheiata de A.R.A.
Intimata a mai sustinut ca in urma verificarilor efectuate in momentul primirii invitatiei la conciliere,  s-a constatat faptul ca atat pe site-ul oficial al CSA-ului cat si din documentele existente, vinovatia cade in vina asiguratului RCA al SC A.R.A. In ceea ce priveste avizarea daunei, intimata a aratat ca reclamanta nu a instiintat societatea de producerea unei daune asa cum prevede Ordinul CSA 5/2010 art. 33, singura adresa primita de la reclamant este invitatia la conciliere cu numarul 1650 din data de 13.04.2012 reprezentand invitatia la conciliere prin care se solicita achitarea sumei de 10.000 lei de catre societate, adresa care nu poate fi nici pe departe o avizare de dauna.
In alta ordine de idei, intimata a sustinut ca reclamantul avea obligatia de a instiinta in scris SC C. A. SA de producerea unei daune conform  art. 38 insa singura cerere de despagubire depusa de reclamant este la A.R.A, societatea aflandu-se in imposibilitatea de a efectua cercetari amanuntite cu privire la evenimentul rutier.
In ce priveste incidenta dispozitiilor art.29 din Ordinul CSA in vigoare 5/2010 intimata a sustinut ca nu exista nici un document sub semnatura privata care sa poata obliga societatea la plata vreunei sume de bani in baza politei de asigurare incheiata la societate, singurul act care le-a aratat cu exactitate cine este proprietarul autoturismului este chiar cartea de identitate a autoturismului neexistand un alt document in acest sens si ca la data producerii evenimentului rutier polita valabila este cea incheiata la societatea de asigurare SC A.R.A  SA, pe numele domnului B.S.
Astfel nu se poate pune problema raspunderii civile a asiguratului societatii asa cum reiese si din art.29 din ordinul CSA in vigoare la data producerii evenimentului rutier cat si cu respectarea prevederilor legii 136/1995.
In ceea ce priveste petitul doi al actiunii referitor la penalitatile de intarziere solicita respingerea acestora deoarece sunt nejustificate tinand cont de faptul ca reclamanta nu poate solicita penalitatii de intarziere atata timp cat nu a instiintat societatea de producerea evenimentului rutier mai sus mentionat, tinand cont si de gradul de vinovatie al asiguratului societatii.
Analizand sentinta atacata din prisma criticilor formulate prin cererea de recurs si ale prevederilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca solutia judecatoriei este nelegala, fiind consecinta unei gresite interpretari si aplicari a legii - art.304 pct.9 Cod proc.civ., cauzata la randul sau de o gresita apreciere a starii de fapt.
Judecatoria a retinut in mod corect un aspect necontestat de niciuna din partile din proces: la data producerii evenimentului rutier - 5 noiembrie 2011 - cu privire la unul si acelasi autoturism inmatriculat sub nr. AR-10-ABF existau doua asigurari de raspundere civila delictuala valabile. Prima asigurare fusese incheiata anterior de catre paratul B. S., cu parata S.C. A. R. A. S.A., in timp ce a doua a fost incheiata de catre autorul accidentului C. A.la societatea de asigurare S.C. C. A. S.A. O alta imprejurare invocata in fata instantei de fond si necontestata decat de catre parata C. A.S.A. a fost aceea ca, anterior producerii evenimentului rutier a avut loc o instrainare a autoturismului cu nr. de inmatriculare AR - 10 - ABF de la paratul B.S. la paratul C. A.
Prima instanta a invocat prevederile Ordinului CSA nr.5/2012, desi in mod evident acesta nu putea sa se aplice retroactiv la un eveniment rutier petrecut la finele anului 2011. Totusi, norma de drept invocata de catre instanta de fond se regasea si in cuprinsul Ordinului nr.5/2010 la art.29 alin.2 conform caruia "In cazul instrainarii unui vehicul in baza unor acte civile sub semnatura privata, pentru care exista o asigurare obligatorie RCA valabila, aceasta asigurare ramane in vigoare pana la data dobandirii calitatii de titular al inmatricularii/inregistrarii vehiculului de catre noul proprietar. In cazul in care noul proprietar detine o asigurare obligatorie RCA pe numele sau, aceasta va fi considerata valabila chiar daca nu s-a efectuat procedura de inmatriculare/inregistrare pe numele sau".
Este adevarat ca textul de lege se refera instrainari prin acte civile sub semnatura privata iar din probele administrate in cauza nu rezulta intocmirea de catre paratii B.S. si C. A. a unui inscris constatator al transmiterii dreptului de proprietate al autoturismului cu pricina. Sensul legii este insa in a da eficienta contractului de asigurare incheiat de cel ce a devenit proprietar gratie principiului consensualismului care guverneaza raporturile civile si a principiului stramutarii proprietatii bunului individual determinat vandut din chiar momentul incheierii acordului de vointe, ambele consacrate de Codul civil ce reprezinta dreptul comun in materie.
Referirea textului din cuprinsul actului normativ sus-citat la "acte civile sub semnatura privata" se explica prin aceea ca, de regula, in cazul incheierii unor conventii de instrainare a autovehiculelor, partile obisnuiesc sa incheie conventii constatate prin inscrisuri sub semnatura privata care sa serveasca drept dovada a contractului lor pana la finalizarea procedurii de inmatriculare a autoturismului pe numele noului proprietar. Inscrisul sub semnatura privata nu reprezinta insa o conditie de valabilitate a contractului de vanzare-cumparare a unui autoturism - bun mobil - deoarece, conform art.1674 din Codul civil vanzarea este o conventie consensuala. Potrivit acestui text de lege "cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca."
Asa fiind, lipsa unui inscris sub semnatura privata nu echivaleaza cu nevalabilitatea conventiei de vanzare-cumparare intervenita intre parti, singura problema juridica ce se poate ivi fiind cea legata de dovada existentei unui astfel de contract. Or, in aprecierea tribunalului, in afara faptului ca partile insasi nu au contestat intervenirea intre ele a unui act juridic de instrainare cu titlu oneros, translativ de proprietate, existenta unei conventii de vanzare-cumparare a autoturismului AR-10-ABF, intervenita anterior producerii evenimentului rutier intre paratii B.S. si C. A. rezulta din coroborarea urmatoarelor elemente de fapt incontestabile:
- la data accidentului autoturismul se afla deja in posesia paratului C. A. care s-a facut vinovat de producerii evenimentului rutier; 
- noul proprietar a incheiat o asigurare de raspundere civila autor cu S.C.  C. A. S.A., contract a carui incheiere se explica tocmai prin dobandirea de catre C. A. a calitatii de proprietar asupra autoturismului si a dobandirii posesiei si folosintei asupra acestuia;
- autoturismul a fost inmatriculat pe numele noului proprietar la data de 7 noiembrie 2011, adica la doua zile dupa producerea evenimentului rutier, in conditiile in care procedura de inmatriculare dureaza cateva zile de la data depunerii dosarului la organul de politie competent a realiza radierea vechiului proprietar si inmatricularea celui subsecvent.
Or, in raport de aceste elemente de fapt incontestabile, imprejurarea ca la dosarul cauzei nu s-a depus un inscris sub semnatura privata intocmit de catre partile contractului de vanzare-cumparare este lipsita de orice relevanta juridica, cata vreme celelalte elemente probatorii converg toate inspre o singura concluzie, aceea ca, la data accidentului, proprietarul autoturismului AR-10-ABF era paratul C. A., adica persoana vinovata de producerea evenimentului rutier si care, la acea data, avea incheiata pe numele sau si cu privire la acest autoturism o asigurare de raspundere civila auto cu parata S.C. C. A. S.A.
Constatand asadar ca noul proprietar al autoturismului - paratul C. A. - a respectat dispozitiile art.48 din Legea nr.136/1995, incheind o asigurare de raspundere civila auto si ca el se face totodata vinovat de producerea evenimentului rutiere si de prejudiciul cauzat reclamantei S. F., tribunalul apreciaza ca in virtutea contractului de asigurare incheiat de persoana vinovata de accident si a dispozitiilor art.49 din Legea nr.136/1995, parata C. A. S.A. este asiguratorul ce este obligat potrivit legii sa repare prejudiciul astfel cauzat, solutia judecatoriei fiind din aceasta perspectiva nelegala.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.312 alin.1 si 3 Cod proc.civ. tribunalul a admis recursul declarat de recurenta A. R. A. S.A., prin Sucursala Arad, in contradictoriu cu intimatii S. F., C.A. si C. A. S A prin Sucursala zonala Timisoara, impotriva sentintei civile nr.9789/30 octombrie 2012, pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr.7831/55/2012, avand ca obiect despagubiri si a modificat in parte hotararea primei instante in sensul ca:
- a respins cererea reclamantei S. F. formulata impotriva paratei A. R. A. S.A. ca nefondata;
- a admis cererea reclamantei S. F. formulata in contradictoriu cu  parata C.A. S.A. si a obligat aceasta parata la plata catre reclamanta a sumei de 10.000 de lei cu titlu de despagubiri, precum si la plata daunelor moratorii in cuantum de 0,1% pe zi de intarziere, calculate la creanta de 10.000 de lei, incepand cu data de 25 mai 2012 si pana la achitarea efectiva si integrala a debitului,mentinand restul dispozitiilor instantei de fond privind respingerea celorlalte pretentii ale reclamantei.