Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 3614 din 18.09.2012 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 4577/108/2011, s-a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulata si precizata de reclamant, a fost anulata in parte hotararea privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2011, emisa de parat privind incadrarea in zona B a Municipiului Arad a imobilului cu datele de identificare indicate si a fost respinsa cererea reclamantului privind daunele materiale precizate.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public, in conditiile in care in intelesul actului normativ antementionat sintagma "drept vatamat" semnifica orice drept prevazut de Constitutie, de lege sau de alt act normativ, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ, iar cea de "interes legitim privat" posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.
Pe aceasta linie de idei, acelasi legiuitor a definit "persoana vatamata" la art. 2 alin. 1 lit. a din lege ca reprezentand in intelesul acesteia orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri; in sensul prezentei legi, fiind asimilate persoanei vatamate si grupul de persoane fizice, fara personalitate juridica, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum si organismele sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, stabilindu-se totodata intr-o maniera lipsita de orice echivoc la art. 2 alin. 2 din actul normativ enuntat ca se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal.
Nu in ultimul rand, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale, de asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
In fine, potrivit dispozitiilor art. 18 alin. 1 si 3 din lege, instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. (1), poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa, iar in cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
In contextul dispozitiilor legale in materia contenciosului administrativ susmentionate s-a precizat dintru-nceput ca raportat la prevederile aliniatului 1 de la art. 18 la care s-a facut referire in aliniatul precedent actul normativ care il cuprinde reglementeaza un contencios administrativ de plina jurisdictie (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4647din 19.12.2006, nepublicata), iar in cadrul unei actiuni in contencios administrativ recunoasterea sau realizarea unui drept/interes legitim vatamat sunt conditionate de existenta unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicata in "Jurisprudenta" 2007 I ).
Pe de alta parte, in cadrul unui proces exista situatii in care lamurirea faptelor ce formeaza obiectul acestuia sau a legaturilor dintre anumite imprejurari invocate de partile litigante si respectivele fapte reclama cunostinte stiintifice fara de care judecatorul nu ar putea asigura o solutionare justa a cauzei si nu ar putea descoperi intrutotul adevarul in speta si tocmai de aceea dispozitiile procedurale de la art. 201 Cod procedura civila prevad ca in asemenea cazuri instanta poate sa dispuna efectuarea unei expertize.
Cu alte cuvinte din dispozitiile normelor de drept procesual sus mentionate rezulta ca se poate recurge la proba stiintifica a expertizei ori de cate ori, pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, este necesar sa se cunoasca parerea unor specialisti, asadar lucrarea de specialitate poate fi admisa instanta dispunand efectuarea ei atunci cand aceasta este concludenta, precum in cauza, unde instanta de judecata sesizata in contencios administrativ a facut atare aprecieri si a incuviintat efectuarea expertizei tehnice judiciare topografice, intrucat astfel cum just s-a invederat de catre reclamant prin reprezentant in sedinta publica din 21 februarie 2012 nu valoarea imobilului ci utilitatile determina incadrarea zonala pentru imobilul in litigiu, avand drept obiective identificarea imobilului; daca imobilul are front stradal si daca retelele de utilitati trec pe strada din fata imobilului acestuia; care este distanta cea mai mica intre imobil si strada; cum se face accesul de pe strada la imobilul reclamantului si pe ce distanta (intelegand distanta dintre strada si cel mai apropiat punct al imobilului).
Or, prin concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara intocmit de catre expertul desemnat in cauza prin acordul partilor in temeiul art. 202 alin. 1 ipoteza 1 Cod procedura civila, s-a stabilit fara niciun echivoc, dupa identificarea si amplasarea imobilului in discutie potrivit planului de situatie ce reprezinta anexa la raport, ca acesta are front stradal la drum de pamant, ca pe drumul din fata imobilului expertizat format dintr-un numar de 36 parcele rezultate in urma parcelarilor nu trec niciun fel de utilitati publice, iar distanta rezultata in urma efectuarii masuratorilor in teren intre acesta si strada este de 138,91 m, alimentarea cu apa este facuta printr-o fantana forata, iar constructia edificata, in fapt o constructie tip anexa pentru cresterea animalelor, se alimenteaza cu energie electrica printr-un fir subteran tras de catre proprietari de pe stalpul de curent situat la coltul strazilor, si ca parcelele vecine cu tarlaua 148 din parcela de teren arabil 1506 pe care este amplasat imobilul expertizat sunt folosite ca terenuri agricole in contextul in care tarlaua mentionata se invecineaza la nord cu A 1506/2, la est cu drumul de exploatare susmentionat, la sud cu drumul de exploatare De 1516 si la vest cu canalul Cn 1515, statuandu-se finalmente ca tinand seama de cele prezentate in concluziile lucrarii de specialitate, imobilul nu poate fi incadrat in zona B a municipiului Arad, intrucat nu sunt respectate conditiile cu privire la reteaua de apa stradala, drum asfaltat, iluminat stradal public, reteaua de termoficare si/sau retea gaz pe strada, precum si canalizare menajera.
Concluziile probei stiintifice administrata in cauza sunt pe deplin lamuritoare in sensul dispozitiilor art. 201 alin.1  Cod procedura civila si au fost insusite de catre instanta urmand sa stea la baza hotararii judecatoresti pronuntate in conditiile in care se coroboreaza cu ansamblul probator din speta de fata.
De altfel, s-a mai observat ca, desi in sedinta publica cand s-a amanat judecata pentru studierea raportului de expertiza comunicat partilor, reprezentantul paratilor a anticipat ca va formula obiectiuni la acesta, atare obiectiuni nu s-au depus de catre partile parate nici pana in ziua judecatii si nici nu s-a cerut expertiza contrarie in conditiile si termenele stipulate la art. 212 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, in conditiile in care concluziile expertului tehnic judiciar infrang intrutotul apararile in fond formulate in cauza de catre partile parate la motivele actiunii reclamantului, fiind evident, pe de alta parte, ca numai scriptul depus la dosar in sedinta publica de astazi, si care emana de la Serviciul constructii si urbanism, nu poate fi primit de catre instanta in sensul preconizat de catre partile parate, nu poate suplini lipsa diligentei partilor parate in a formula eventuale critici la raportul mentionat in conditiile precis stabilite de dispozitiile legii de procedura si finalmente in niciun caz nu poate sa infranga concluziile probei stiintifice administrata in fata instantei de contencios administrativ.
Cat priveste capatul de cerere al actiunii precizate, privind daunele materiale solicitate de catre partea reclamanta, intrucat este stiut, dar ignorat in cauza de catre aceasta, ca daunele materiale nu se acorda in mod automat ca efect al admiterii actiunii in anularea actului ci trebuie sa fie obligatoriu avute in vedere anumite criterii obiective rezultand din gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, aspecte pe baza carora sa fie apreciate intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 1115 din 21 februarie 2007, publicata in Jurisprudenta 2007 I), tinand seama de faptul ca existenta prejudiciului material a fost doar invocat de catre reclamant in cauza, iar nu si dovedit in mod corespunzator, simpla operatiune aritmetica din scriptul de la dosar nefiind lamuritoare sub acest aspect, cata vreme nu s-a evidentiat modul de calcul al partilor componente ale acesteia, nu s-au indicat si nu s-au depus la dosar inscrisuri lamuritoare raportat la acestea, si nu s-au facut probe nici cu privire la cele precizate inca o data in sedinta publica de astazi, cand reclamantul, prin reprezentant, s-a limitat doar la a face afirmatii privind existenta unui cuantum majorat al daunelor materiale pretinse, considerand asadar ca petitul in discutie apare ca fiind neintemeiat, cu atat mai mult cu cat, acesta a fost si contestat potrivit apararilor sub acest aspect din intampinarea de la dosar, instanta l-a respins in consecinta.