Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 3615 din 18.09.2012 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 46/108/2012, s-a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanti, pentru anularea in parte a Deciziei emisa de Camera de Conturi, anularea in totalitate a Incheierii emisa de Curtea de Conturi a Romaniei si suspendarea executarii masurilor dispuse la pct. 3 din Decizie, pana la solutionarea irevocabila a cauzei, de asemenea a fost respinsa in fond cererea de interventie accesorie formulata de intervenient.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, referitor la drepturile de natura salariala acordate functionarilor publici si personalului incadrat cu contract de munca din aparatul propriu al Primariei, conform Contractului colectiv de munca incheiat la nivelul institutiei, instanta a retinut, pe de o parte ca art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de munca,  prevede posibilitatea incheierii contractelor colective de munca si pentru salariatii institutiilor bugetare, cu obligatia respectarii interdictiei negocierii de clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.  Pe de alta parte, art. 157 din Codul muncii stabileste ca salariile se determina prin negocieri individuale sau/si colective intre angajator si salariati sau reprezentanti ai acestora (alin. 1), dar conform alin. 2, "Sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative".
Coroborarea dispozitiilor art. 157 din Codul muncii cu cele ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicata conduce la concluzia ca drepturile salariale ale personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat se stabilesc prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale, ceea ce nu impiedica salariatii si sindicatul sa stabileasca prin negocieri colective, cu ocazia contractului colectiv de munca drepturi salariale suplimentare, a carora finantare se suporta exclusiv de catre autoritatea/institutia publica din alte venituri decat cele ale statutului.
Conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, veniturile bugetare locale se constituie din venituri proprii, formate din impozite, taxe, contributii, alte varsaminte si venituri, precum si cote defalcate din impozitul pe venit (lit. a); venituri ale bugetului de stat (lit. b); subventii de la bugetul de stat si de la alte bugete (lit. c); donatii si sponsorizari (lit. d), iar fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinatii se efectueaza in concordanta cu atributiile si prioritatile autoritatilor administratiei publice locale, in vederea functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale respective (potrivit alin. 3).
Cheltuielile bugetare sunt detaliate in bugetele ordonatorilor principali de credite pe surse de finantare, iar in cadrul acestora, pe capitole, subcapitole, titluri, paragrafe, articole si alineate de cheltuieli, potrivit art. 5 din aceeasi lege.
Contractul colectiv de munca reprezinta, intr-adevar, legea partilor, fiind opozabil partilor contractante, care au obligatia sa il respecte, dar, in acelasi timp, aplicarea contractului colectiv de munca se poate face doar cu respectarea celorlalte dispozitiile legale incidente in materia salarizarii, si anume ale Legii nr. 188/1999 in privinta functionarilor publici si a Legii nr. 273/2006, argument sustinut si de art. 9 al contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, ce prevede obligatia pentru sindicate si ministere de a purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente personalului institutiilor finantate de la bugetul de stat si pentru constituirea surselor, inainte de adoptarea bugetului de stat, precum si in vederea modificarii ulterioare a acestuia, in scopul salarizarii si acordarii celorlalte drepturi prevazute in prezentul contract.
De asemenea, alin. 2 al aceluiasi art. 9 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010 prevede obligatia partilor contractante de a purta negocieri in vederea includerii drepturilor respective in actele normative prin care se reglementeaza astfel de drepturi, cu incadrarea in prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare, urmand ca, potrivit art. 9 alin. 3, doar pe baza fondurilor aprobate in conditiile prevazute la alin. 1, partile sa negocieze utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor si a celorlalte drepturi de personal la institutiile publice.
In consecinta, nu se pune problema nulitatii unor clauze ale contractului colectiv de munca ce stabilesc alte drepturi salariale decat cele prevazute de legi, ci doar verificarea sursei de plata a acestora, in conditiile in care angajatorul - institutie finantata de la bugetul de stat poate acorda, in principiu, salariatilor sai si alte drepturi salariale decat cele prevazute de lege, cu conditia ca achitarea lor sa se faca din alte surse decat bugetul de stat.
In ceea ce priveste functionarii publici - ce constituie o parte a salariatilor Primariei - situatia difera fata de personalul contractual in ceea ce priveste salarizarea lor si limitele acordului colectiv de munca.
Astfel, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 Republicata privind Statutul functionarilor publici (forma in vigoare in anul 2008), salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici. In continuare, Legea nr. 188/1999 reglementeaza drepturile acestei categorii de salariati, iar la art. 72 alin. 1 stabileste limitativ masurile referitor la care autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici (restrangere reflectata de folosirea sintagmei "numai masuri"), si anume constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca; sanatatea si securitatea in munca; programul zilnic de lucru; perfectionarea profesionala; alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
Aceeasi idee este preluata de art. 22 alin. 1 din HG nr. 833/2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor paritare si incheierea acordurilor colective, ce defineste acordul colectiv ca fiind conventia incheiata in forma scrisa intre autoritatea sau institutia publica si functionarii publici din cadrul autoritatii sau institutiei publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora ori prin reprezentantii alesi, in care sunt stabilite anual masuri referitoare la: constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca; sanatatea si securitatea in munca; programul zilnic de lucru; perfectionarea profesionala; alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale sau desemnati ca reprezentanti ai functionarilor publici.
Asadar, acordurile colective ale functionarilor publici prezinta particularitatea fata de contractele colective de munca ale personalului contractual ca sunt limitate prin dispozitiile legale de mai sus la masurile prezentate in cele 2 alineate precedente, ceea ce nu impiedica autoritatea/institutia publica si reprezentantii functionarilor publici sa convina asupra unor drepturi salariale cu respectarea urmatoarelor conditii: sa fie alte drepturi decat cele reglementate prin dispozitii legale; sursa lor de finantare sa fie constituita din alte venituri decat cele de la bugetul de stat (aceste doua conditii fiind aplicabile atat functionarilor publici, cat si personalului contractual); drepturile salariale convenite sa vizeze doar masurile prevazute de art. 72 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicata si art. 22 alin. 1 din HG nr. 833/2007 (conditie specifica functionarilor publici).
In sprijinul acestei idei trebuie amintita si Decizia Curtii Constitutionale nr. 768/18.09.2007 prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca si ale art. 48 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu urmatoarele considerentele:
"Referitor la sustinerea ca art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 130/1996 contravine dispozitiilor art. 41 alin. (2) si (5) din Constitutie, Curtea constata ca este neintemeiata. Potrivit art. 41 alin. (2) din Constitutie, dreptul salariatilor la masuri de protectie sociala se exercita in conditiile legii. Alin. (5) al aceluiasi articol garanteaza dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective, dar negocierile si conventiile colective trebuie desfasurate, respectiv incheiate cu respectarea dispozitiilor legale.
Conform principiilor de baza ale contractelor colective de munca, astfel de contracte constituie legea partilor, iar in continutul lor nu pot fi stabilite drepturi sub nivelul minimal prevazut de lege si de contractul colectiv incheiat la nivel superior.
 Contractele colective de munca incheiate pentru salariatii institutiilor publice au un regim juridic special, determinat de situatia deosebita a partilor acestor contracte. Astfel, cheltuielile necesare pentru functionarea institutiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariatilor, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.
Art. 137 alin. (1) din Constitutie prevede ca: "(1) Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege". In aceste conditii se impune ca si drepturile salariale ale salariatilor institutiilor publice sa fie stabilite prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin conventii colective."
In consecinta, drepturile salariale prevazute de lege in favoarea salariatilor institutiilor publice nu pot fi modificate, sursa lor de finantare fiind bugetul de stat, buget ce nu poate fi utilizat pentru plata altor drepturi salariale decat cele prevazute de lege.
Tinand cont, insa, de faptul ca, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 273/2006, veniturile bugetare locale cuprind pe langa venituri ale bugetului de stat si subventii de la bugetul de stat si de la alte bugete, si venituri proprii (formate din impozite, taxe, contributii, alte varsaminte si venituri, precum si cote defalcate din impozitul pe venit), dar si donatii si sponsorizari, deci exista resurse pentru achitarea unor drepturi stabilite in favoarea salariatilor prin conventii colective incheiate cu angajatorul, iar dreptul la negocieri colectiva este recunoscut in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate prin Constitutie (art. 41 alin. 5), tribunalul retine ca drepturile salariale stabilite prin legi nu pot face obiectul negocierilor colective intre salariati si angajatorul - institutie publica, ceea ce nu impiedica convenirea unor drepturi de natura salariala suplimentare, diferite de cele stabilite prin legi, cu conditia ca sursa acestora de finantare, in conditiile in care partile contractului colectiv de munca nu au procedat in conformitate cu art. 9 alin. 2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, sa fie alte venituri decat cele asigurate de la bugetul de stat.
Pe de alta parte, analizarea de catre instanta de contencios administrativ a drepturilor de natura salariala ale functionarilor publici si deci a clauzelor contractului colectiv de munca in raport de prevederile legilor de salarizare nu reprezinta o incalcare a competentei functionale, avand in vedere ca Legea nr. 188/1999 atribuie in mod expres in competenta materiala a instantei de contencios administrativ o serie de litigii ce vizeaza raporturile de munca ale functionarilor publici, prevederi speciale ce nu intra in conflict cu dispozitiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 republicata ("Nulitatea clauzelor contractuale se constata de catre instanta judecatoreasca competenta, la cererea partii interesate") cu atat mai mult cu cat, asa cum am aratat deja, nu se pune problema nulitatii clauzelor acordului - Contract colectiv de munca incheiat.  
Pe de alta parte, drepturile functionarilor publici sunt prevazute de Legea nr. 188/1999 republicata si de OG nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007, modificata prin OG nr. 9/2008.
Drepturile de natura salariala prevazute de Legea nr. 188/1999 republicata erau in anul 2008: salariul de baza (art. 31 lit. a); sporul pentru vechime in munca (art. 31 lit. b); suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare (art. 31 lit. c si d); sporul pentru munca peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare (art. 33 alin. 2); indemnizatia de concediu si prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu (art. 35).
In plus, art. 32 din aceeasi lege prevede gratuitatea uniformei pentru functionarii publici care, potrivit legii, sunt obligati sa poarte uniforma in timpul serviciului. Art. 37 din Legea nr. 188/1999 prevede obligatia autoritatilor si a institutiilor publice de a asigura functionarilor publici conditii normale de munca si igiena, de natura sa le ocroteasca sanatatea si integritatea fizica si psihica.
Drepturile prevazute de OG nr. 6/2007 modificata prin OG nr. 9/2008 erau: salariul de baza (art. 4); indemnizatia de conducere (art. 5); in limita a 20% din numarul de posturi corespunzatoare functiilor publice, se poate acorda un salariu de merit lunar de pana la 15% din salariul de baza (art. 8); spor de vechime in munca (art. 11); spor pentru munca prestata in timpul noptii (art. 12); pentru orele prestate peste durata normala a timpului de lucru functionari publici au dreptul la recuperare sau la plata unui spor din salariul de baza (art. 13); functionarii publici care poseda titlul stiintific de "doctor" beneficiaza de un spor pentru titlul stiintific de 15% din salariul de baza (art. 14); sporul de confidentialitate (art. 15); sporul pentru conditii vatamatoare, de pana la 10% din salariul de baza, pentru functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul autoritatilor si institutiilor publice in care functioneaza instalatii care genereaza campuri electromagnetice de radiofrecventa produse de emitatori pentru comunicatii, instalatii de microunde, instalatii de curenti de inalta frecventa sau statii de bruiaj (art. 16); spor de pana la 5% din salariul de baza pentru functionarii publici din cadrul Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca, care participa la selectia si recrutarea fortei de munca pentru lucrul in strainatate; pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un premiu anual, egal cu salariul mediu lunar de baza (art. 18); alte premii si stimulente acordate in conditiile art. 19 si 20; indemnizatia pentru concediul de odihna si o prima egala cu salariul de baza brut din luna anterioara plecarii in concediu (art. 22 si art. 23); indemnizatie de instalare la incadrarea intr-o autoritate sau institutie publica din alta localitate decat cea de domiciliu, in primul an de activitate dupa absolvirea studiilor (art. 29). 
Drepturile salariale ale personalului contractual din institutiile publice sunt reglementate de OG nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale: salariul de baza; salariu de merit lunar de pana la 15% din salariul de baza pentru 15% din personal (art. 10); premii lunare in limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual (art. 11); spor de confidentialitate (art. 13); spor pentru conditii vatamatoare, de pana la 10% din salariul de baza, personalului contractual care desfasoara activitate in cadrul autoritatilor si institutiilor publice, inclusiv personalului incadrat in centrala Ministerului Afacerilor Externe, in care functioneaza instalatii care genereaza campuri electromagnetice de radiofrecventa produse de emitatori pentru comunicatii, instalatii de microunde, instalatii de curenti de inalta frecventa si statii de bruiaj (art. 14); spor pentru conditii periculoase pentru personalul contractual din Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, care participa efectiv in campaniile de prevenire si combatere a zoonozelor (art. 15); sporurile prevazute de art. 16 pentru personalul din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania; alte drepturi de natura salariala care se acorda potrivit dispozitiilor legale in vigoare (art. 17); compensarea cu timp liber sau spor pentru munca suplimentara (art. 18); spor de vechime in munca (art. 22); indemnizatiei de concediu de odihna (art. 23).
In concret, in contextul celor deja evidentiate mai sus cu valoare de principiu si fata de dispozitiile legale aplicabile in cauza, de asemenea redate detaliat se impune cu necesitate concluzia ca organul de control al Camerei de Conturi Arad ca si Departamentul de coordonare a verificarii bugetelor unitatilor administrativ teritoriale a Curtii de Conturi a Romaniei in solutionarea contestatiei reclamantei formulata impotriva masurilor dispuse in urma actiunii de audit financiar, au stabilit cu temei privitor la sumele acordate functionarilor publici si personalului contractual din cadrul Primariei ca in primul rand ajutoarele de sarbatori (Pasti si Craciun) nu se incadreaza in prevederile art. 17 alin. 3 din Legea nr. 47/2006, privind sistemul national de asistenta sociala unde se stabilesc ajutoarele sociale ce se acorda persoanelor sau familiilor aflate in dificultate si ale caror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de viata evaluate prin ancheta sociala si respectiv in prevederile art. 19 alin. 2 din acelasi act normativ potrivit carora prestatiile sociale ce pot fi acordate in bani si in natura din bugetul local trebuie sa fie reglementate prin legi speciale, iar pe de alta parte, premiile ce pot fi acordate functionarilor publici/personalului contractual din institutiile publice sunt reglementate expres si limitativ prin art. 19 din OG nr. 6/2007 si art. 11 din OG nr. 10/2008.
Sub un alt aspect, trebuie sa se concluzioneze si referitor la aceea ca in sensul in care judicios s-a statuat prin decizia si respectiv incheierea atacate, sporul de fidelitate si loialitate acordat nu se regaseste printre sporurile ce se pot acorda functionarilor publici conform art. 11 - 17 din OG nr. 6/2007 si nici conform celor reglementate prin actul normativ enuntat privind salarizarea personalului contractual din cadrul institutiilor bugetare.
Pe de alta parte, referitor la sporul pentru conditii nocive si periculoase s-a stabilit judicios ca atare drepturi salariale trebuie stabilite doar cu raportare la art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993 si la Regulamentul comun al M.M.P.S. si M.S. nr. 1132/6366/1993 care nominalizeaza expres, in aplicarea textului legal anteenuntat, locurile de munca si categoriile de personal ce beneficiaza de atare sporuri, ori lucrarile dosarului si probatiunea administrata demonstreaza ca salariatii din primarii nu se regasesc printre categoriile de personal stabilite in anexele 1 - 5 din regulamentul mentionat si prin urmare s-a conchis just in actele de control ca sporul de calculator nu se regaseste printre cele ce se acorda functionarilor publici/personalului contractual prin prisma ordonantelor de guvern la care deja s-a facut referire mai sus.
In fine, cu referire la prima de vacanta ce a fost acordata personalului contractual s-a statuat intemeiat ca potrivit art. 23 din OG nr. 10/2008 personalul contractual are dreptul la indemnizatie de concediu fara a fi reglementata si o alta indemnizatie de vacanta pentru aceasta categorie, iar in conformitate cu textul deja antementionat raportat la art. 35 din Legea nr. 188/1999, republicata, doar functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, si la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu.
Cat priveste drepturile banesti acordate persoanelor ce ocupa functii de demnitate publica sunt aplicabile acestor categorii de persoane dispozitiile in materie ale art. 2 alin. 2 din Legea nr. 393/2004, coroborat cu art. 99 alin. 5 din Legea nr. 67/2004, art. 3 alin. 4 din OG nr. 10/2008 si art. 3 alin. 5 din acelasi act normativ, art. 2 din OUG nr. 108/2005 si art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, in lumina carora persoanele cu functii de demnitate publica si anume primarul si viceprimarul nu beneficiaza de ajutoare de sarbatori (de prime de vacanta si de premii lunare de 2%, insa potrivit prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 40/1991, pentru activitatea desfasurata personalul salarizat potrivit acestei legi beneficiaza la sfarsitul anului calendaristic de un premiu anual de pana la un salariu mediu lunar de baza realizat in anul pentru care se face plata, dispozitie care nu a fost abrogata prin Legea nr. 154/1998, motiv pentru care prin incheierea atacata, emisa de Curtea de Conturi a Romaniei, s-a admis partial contestatia reclamantei impotriva masurii dispuse la pct. 3 din decizie in privinta acordarii premiului anual pentru persoanele enuntate.
In fine, cat priveste indemnizatia de dispozitiv acordata acelorasi persoane ocupante ale unor functii de demnitate publica este de reamintit ca prin decizia nr. 37/2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, in interesul legii, s-a statuat in sensul ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne, hotarare obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, asa incat nu poate fi primita afirmatia privitoare la pretinsa legalitate a acordarii indemnizatiei de dispozitiv persoanelor cu functii de demnitate publica cata vreme persoana in cauza nu poate face dovada incadrarii sale intr-una din categoriile expres si limitativ prevazute in decizie, mai mult decat atat hotararea judecatoreasca invocata in contestatie si despre care se face vorbire atat in decizia cat si in incheierea atacate ii vizeaza pe functionarii publici si personalul contractual din cadrul Primariei, ca si pe fostul primar al comunei, fara ca de beneficiul acestuia din urma sa se poata prevala primarul si viceprimarul din mandatul 2008 - 2012.
Referitor la invocarea in cauza a prevederilor Legii nr. 84/2012, privind masurile referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, aceasta nu poate impieta in niciun fel asupra legalitatii actelor de control atacate in contencios administrativ, cu alte cuvinte, excede limitelor in care instanta a fost investita in cauza de fata cata vreme legea in discutie face vorbire despre exonerarea de la obligatiile efective de plata, iar incidenta sa urmeaza a fi evaluata numai in contextul emiterii unor decizii de impunere sau a exercitarii unor actiuni in raspundere patrimoniala pentru recuperarea unor sume de bani de la personalul din sectorul bugetar urmare a constatarii unor prejudicii de catre Curtea de Conturi a Romaniei.
Cat priveste cererea formulata referitor la suspendarea executarii masurilor dispuse la pct. 3 din Decizia emisa de catre Camera de Conturi a Judetului Arad pana la solutionarea irevocabila a litigiului de fata, este evident ca aceasta nu poate fi primita de catre instanta in sensul dorit de reclamanti, fata de cele evidentiate pe parcursul considerentelor prezentei sentinte, fata de imprejurarea ca nu s-au facut dovezile corespunzatoare de catre partea reclamanta in sensul existentei "cazului bine justificat" si respectiv a "pagubei iminente" care sa justifice luarea unei atare masuri de catre instanta de judecata, in sensul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, care trebuie raportate si la dispozitiile art. 14 din acelasi act normativ, in contextul in care indeplinirea conditiilor impuse de catre legiuitor trebuie realizata cumulativ, iar nu alternativ.
 Fata de netemeinicia pretentiilor reclamantilor din actiunea introductiva de instanta, apare ca fiind nefondat ca un corolar si demersul judiciar initiat de intervenientul accesoriu prin cererea formulata in interesul reclamantilor.