Anulare act dministrativ

Prin sentinta civila nr. 585 din 05.02.2013 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosar nr. 1869/108/2012, s-a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant, a fost anulata hotararea privind modificarea hotararii Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 128/2007 pentru aprobarea caietului de sarcini si a regulamentului de desfasurare a activitatii de ridicare, transport, depozitare si eliberare a vehiculelor sau remorcilor oprite sau stationate neregulamentar si a celor abandonate sau fara stapan, emisa de paratul Consiliul Local al Municipiului Arad si a fost respinsa in rest actiunea reclamantului.
S-a precizat dintru-nceput ca raportat la prevederile aliniatului 1 de la art. 18 din Legea nr. 554/2004, reglementeaza un contencios administrativ de plina jurisdictie (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4647din 19.12.2006, nepublicata), iar in cadrul unei actiuni in contencios administrativ recunoasterea sau realizarea unui drept/interes legitim vatamat sunt conditionate de existenta unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicata in "Jurisprudenta" 2007 I ), dupa cum admisibilitatea actiunii in contencios administrativ este conditionata de justificarea vatamarii unui drept sau a unui interes legitim astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. 1 lit. o si p din Legea nr. 554/2004 (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4484 din 12.12.2006, nepublicata); in sensul celor de mai sus s-a subliniat si jurisprudenta in materie a Curtii de Apel Timisoara, in conformitate cu care actiunea in contencios administrativ se justifica numai in ipoteza existentei unui drept vatamat (Sectia comerciala si de contencios administrativ, decizia nr. 1072 din 30.11.2005), ca temeinicia actiunii in contencios administrativ este conditionata de proba dreptului vatamat concretizata prin nelegalitatea actului atacat (Sectia comerciala si de contencios administrativ, sentinta civila nr. 115 din 02.03.2004) si ca este nefondata actiunea in contencios administrativ prin care reclamantul nu face dovada unui drept vatamat sau dupa caz a interesului legitim incalcate prin actul autoritatii publice (Sectia comerciala si de contencios administrativ, decizia nr. 586 din 09.11.2004), hotarari judecatoresti publicate in Buletinul Jurisprudentei.
Dintr-un alt punct de vedere, dar pe aceeasi linie de idei si cu valoare de principiu, s-a mai precizat, ca instanta de contencios administrativ investita cu solutionarea actiunii in anularea unui act administrativ cu caracter normativ trebuie sa verifice concordanta acestuia cu actele normative cu forta juridica superioara in temeiul si in executarea carora a fost emis tinandu-se seama de principiul ierarhiei si fortei juridice a acestora consacrat de art. 1 alin. 5 din Constitutia Romaniei si art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative republicata (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 688 din 06.02.2007, publicata in Jurisprudenta 2007 I) si chiar si in ipoteza in care actiunea in contencios administrativ vizeaza un act administrativ normativ se cere dovada dreptului vatamat in conditiile aceluiasi art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (Curtea de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal, sentinta civila nr. 205 din 18.09.2007, publicata in Buletinul Jurisprudentei 2007).
Or, privitor la primul capat de cerere din actiunea introductiva de instanta de la pct. 1 a cererii reclamantului nu au putut fi primite criticile pe care partea le-a adus hotararilor de consiliu atacate si anexelor la acestea de vreme ce prin art. 1 din Hotararea nr. 126/31.05.2007, a Consiliului Local Arad, neatacat de catre reclamant, s-a infiintat Serviciul public de administrare a activitatii de ridicare, transport si depozitare a vehiculelor sau remorcilor oprite si stationate neregulamentar si a celor abandonate sau fara stapan, care functioneaza in cadrul Primariei Municipiului Arad, masura in discutie fiind in deplin acord cu OG nr. 71/2002, privind organizarea si functionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public si privat de interes local, aprobata prin Legea nr. 3/9 ianuarie 2003, respectiv cu art. 6 alin. 1 din acest act normativ, in conformitate cu care serviciile de administrare a domeniului public si privat se infiinteaza si se organizeaza, in conditiile prezentei ordonante, tinandu-se seama de marimea, gradul de dezvoltare si de particularitatile economico-sociale ale localitatilor si in raport cu starea dotarilor si echiparilor edilitar-urbane existente si cu posibilitatile locale de finantare a functionarii, exploatarii si dezvoltarii acestora, dar si cu art. 7 alin. 1 din aceeasi ordonanta potrivit cu care infiintarea, organizarea, coordonarea si reglementarea serviciilor de administrare a domeniului public si privat constituie dreptul exclusiv al autoritatilor administratiei publice locale, iar monitorizarea si controlul functionarii si gestionarii acestora intra in atributiile si responsabilitatea exclusiva a acestor autoritati si nu in ultimul rand cu art. 10 alin. 1 lit. a din ordonanta mentionata in virtutea caruia gestiunea serviciilor de administrare a domeniului public si privat se poate organiza in modalitatea gestiunii directe, in conditiile precis determinate de ordonanta, precum in speta de fata unde prin art. 2 din aceeasi hotarare de consiliu, mentionata la inceput de aliniat de aceasta data atacat in contencios administrativ, s-a aprobat gestiunea directa a serviciului mai sus mentionat.
Astfel fiind, nu se pune problema nelegalitatii actelor administrative - hotarari de consiliu si anexe indicate de reclamant si pentru care s-a solicitat anularea tocmai pentru aceea ca nu sunt incidente dispozitiile speciale ale OUG nr. 34/2006, de care s-a prevalat partea reclamanta, act normativ care reglementeaza regimul juridic al contractului de achizitie publica, al contractului de concesiune de lucrari publice si al contractului de concesiune de servicii, procedurile de atribuire a acestor contracte, precum si modalitatile de solutionare a contestatiilor formulate impotriva actelor emise in legatura cu aceste proceduri, ceea ce nu este cazul in speta, cu alte cuvinte nu trebuiau aplicate prevederile art. 9 lit. c1 din aceasta ordonanta de urgenta, cum a apreciat reclamantul, pentru ca nu s-a pus in niciun fel problema ipotezei vizata de legiuitor cu prilejul edictarii normelor de drept de la textul mentionat, adica atribuirea, de catre o entitate juridica fara calitate de autoritate contractanta, a unui contract de servicii, in cazul in care se indeplinesc in mod cumulativ conditiile ca respectivul contract sa fie finantat/subventionat in mod direct, in proportie de mai mult de 50%, de catre o autoritate contractanta si ca valoarea estimata a respectivului contract sa fie egala sau mai mare decat echivalentul in lei al sumei de 200.000 euro.
 Cat priveste cel de al doilea capat de cerere din actiunea introductiva de instanta de la pct. 2 a cererii reclamantului, nici sustinerile care il intemeiaza nu au putut fi primite de catre instanta deoarece, in pofida motivatiilor detaliate ale autorului lor, in cauza de nicaieri din cuprinsul capitolelor II si IV din Anexa nr. 2 la HCL Arad nr. 128/31 mai 2007 nu rezulta ca paratul consiliu ar fi reglementat o masura contraventionala complementara constand in ridicarea autoturismului.
Astfel fiind, s-a observat ca desi in motivarea actiunii sale reclamantul a amintit prevederile art. 64 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, in conformitate cu care ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in conditiile prevazute la alin. (1) se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin regulament, inainte de toate trebuie subliniat ca insusi legiuitorul a stabilit prin vointa sa ca politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila si ca mai mult decat atat ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz, si ca, potrivit alin. 2 al aceluiasi text legal, contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat neregulamentar se suporta de catre detinatorul acestuia; cu toate acestea, a omis din vedere reclamantul prevederile exprese si lipsite de orice echivoc si in egala masura imperative ale art. 97 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cu care in cazurile prevazute in prezenta ordonanta de urgenta, politistul rutier dispune si una dintre masurile tehnico-administrative enuntate, printre care si ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar (lit.d).
Cat priveste imprejurarea evidentiata in actiune privitoare la cazurile limitative reglementate la art. 117 din aceeasi ordonanta de urgenta care permit imobilizarea unui vehicul de catre politistul rutier pentru savarsirea unora dintre faptele enumerate in acest text legal, aceasta nu poate conduce la concluzia inaplicabilitatii dispozitiilor imperative amintite in aliniatul precedent al considerentelor sentintei de fata, cu atat mai mult cu cat textul art. 117 mentionat se regaseste cu acelasi continut si in actul normativ de baza si anume in ordonanta de urgenta vizata si republicata in temeiul art. III din Legea nr. 49/2006, pentru aprobarea OUG nr. 195/2002, care a mai fost modificata si completata si prin HG nr. 85/2003, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, si prin OUG nr. 50/2004, forma republicata a OUG nr. 195/2002, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 49/2006, antementionata, aplicandu-se de la data intrarii in vigoare a acestei din urma legi, respectiv de la data de 20 septembrie 2006, in vreme ce art. 97 alin. 1 lit. d din ordonanta de urgenta a fost introdus abia prin OUG nr. 69/2007, pentru modificarea si completarea OUG nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice.
Prin urmare, numai imprejurarea invederata de catre reclamant ca in HG nr. 1391/2006 nu este reglementata procedura de ridicare a autoturismelor oprite sau stationate neregulamentar nu poate goli de continut dispozitiile legale amintite deja mai sus in mod repetat pentru ca in niciun caz aceasta nu a putut fi in intentia legiuitorului, iar atata timp cat hotararile de consiliu adoptate de parat nu infrang dispozitiile imperative ale actului normativ in discutie acestea nu pot fi afectate de nulitate; in concret, s-a remarcat ca in capitolele atacate din Anexa la Hotararea nr. 128/2007 a Consiliului Local Arad, privitor la modul de desfasurare a activitatii de ridicare, transport, depozitare si eliberare a vehiculelor si remorcilor stationate neregulamentar pe partea carosabila a drumului public din municipiul Arad sau parcate pe trotuar si care constituie un obstacol pentru circulatia publica, s-a stipulat potrivit dispozitiilor regulamentare ca vehiculele si remorcile despre care s-a facut vorbire mai inainte sunt ridicate, transportate si depozitate in spatii special amenajate pana la eliberarea acestora proprietarilor sau indeplinirea formalitatilor legale de valorificare numai in baza protocolului incheiat intre Biroul Politiei Rutiere din cadrul Politiei Municipiului Arad si Primaria Municipiului Arad (art. 3 alin. 1) in conditiile in care constatarea stationarii neregulamentare pe partea carosabila a drumului public din municipiul Arad sau parcate pe trotuar si care constituie un obstacol pentru circulatia publica se efectueaza numai in conformitate cu dispozitiile legale in materie (art. 5) asadar numai de catre politia rutiera, prevazandu-se totodata, iarasi fara niciun echivoc, ca operatiunile de ridicare, transport si depozitare se pot realiza numai in baza dispozitiei scrise de ridicare intocmita de catre agentul constatator din cadrul Biroului de Politie Rutiera Arad, prin care s-a dispus ridicarea vehiculelor sau remorcilor (art. 7 alin. 1) si totodata agentul constatator asista pe toata perioada derularii operatiunilor de ridicare a vehiculelor si remorcilor de catre personalul Serviciului administrare parcari - Birou ridicari vehicule din cadrul Directiei Tehnice a Primariei Municipiului Arad (art. 7 alin. 3) si nu in ultimul rand nota de constatare intocmita in conformitate cu art. 8 din regulament urmeaza obligatoriu si intotdeauna dispozitiei scrise de ridicare intocmita conform celor antementionate.
Ca atare, dispozitiile regulamentare amintite mai inainte satisfac intru-totul exigentele legale despre care s-a facut vorbire deja cu prisosinta mai sus in contextul in care asa cum deja s-a mai mentionat nu se pune problema reglementarii unei sanctiuni contraventionale complementare de vreme ce insusi legiuitorul, suveran in acest sens, a definit masura ridicarii vehiculelor stationate neregulamentar ca reprezentand o masura tehnico-administrativa cum fara niciun dubiu rezulta din cuprinsul primului aliniat de la art. 97 din OUG nr. 195/2002, asadar se impune cu necesitate concluzia ca dispozitiile regulamentare atacate de catre partea reclamanta nu adauga la lege ci dimpotriva au fost adoptate in executarea in concret a legii in sensul prevederilor art. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 si sunt in concordanta cu actul normativ si cu realitatea in care se aplica; in fine, nici taxele speciale instituite pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculelor si remorcilor stationate in conditiile aratate deja mai sus nu au fost stabilite de catre parat cu exces de putere cum eronat a considerat reclamantul ci reglementarea lor s-a realizat tocmai in aplicarea si de aceasta data a prevederilor art. 64 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, amintit deja si potrivit cu care contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat neregulamentar se suporta de catre detinatorul vehiculului, organele administratiei publice locale actionand si de aceasta data in conformitate cu prevederile in materie ale Legii administratiei publice locale evidentiate de catre parati cu prilejul apararilor in fond formulate.
Cat priveste cel de al treilea capat de cerere din actiunea introductiva de instanta de la pct. 3 a cererii reclamantului, acesta este vadit intemeiat si a fost incuviintat de catre instanta intemeind astfel solutia de admitere partiala a demersului judiciar initiat in fata instantei de contencios administrativ intrucat este indeniabil ca regimul juridic general al proprietatii este de domeniul legii organice prin hotarari de consiliu local neputand fi reglementate aspecte care tin de regimul proprietatii cum ar fi in speta de fata instituirea unui nou mod de stingere a dreptului de proprietate privata a titularului unui autoturism constand in neprezentarea in termen de 90 de zile de la ridicarea autovehiculului la Serviciul administrare parcari - Biroul ridicari vehicule din cadrul Directiei tehnice a Primariei Municipiului Arad; prin urmare, "trecerea de drept in proprietatea privata a municipiului Arad" pentru ipoteza mentionata in aliniatul precedent si cu raportare la perioada maxima de depozitare stabilita la 90 de zile, hotarata prin modificarile care s-au adus la Anexa 2 art. 9 din Hotararea Consiliului Local Arad nr. 128/2007 prin Hotararea nr. 260/28 octombrie 2010, emisa de aceeasi autoritate, reprezinta o masura intru-totul nelegala fiindca este de natura sa infranga nu numai prevederile art. 44 din Constitutia Romaniei ci si pe cele ale art. 1 alin. 1 din Primul Protocol Aditional la C.E.D.O. si nu in ultimul rand si pe ale art. 481 din vechiul Cod civil, in vigoare la momentul edictarii actului administrativ cu caracter normativ atacat; mai mult decat atat, este nelegal insusi termenul de 90 de zile stabilit prin hotararea atacata chiar independent de dispozitia nelegala a "trecerii de drept" in proprietatea municipiului Arad fata de prevederile in materie ale Legii nr. 421/2002, care instituie un termen imperativ de cel putin un an raportat la vehiculele abandonate astfel cum rezulta fara dubiu din art. 2 alin. 1 lit. b din lege, potrivit cu care in sensul prezentei legi, se defineste vehicul abandonat ca fiind vehiculul de orice categorie, aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale de cel putin un an, al carui proprietar sau detinator legal este cunoscut, insa exista indicii temeinice, determinate de starea improprie circulatiei acestuia pe drumurile publice, din care rezulta intentia neechivoca a proprietarului sau a detinatorului legal de a renunta la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului.
Se impune asadar cu necesitate concluzia ca regimul juridic al vehiculelor abandonate in contextul aplicarii hotararilor de consiliu ce au fost apreciate ca fiind legale potrivit hotararii judecatoresti de fata poate fi stabilit doar in conformitate cu actul normativ despre care s-a facut vorbire mai sus, atat in ceea ce priveste conditiile, cat si privitor la termenele reglementate de legiuitor prin acest act normativ care stabileste regimul juridic al vehiculelor fara stapan sau abandonate pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale; in concluzie, cu temei a invederat reclamantul in actiunea sa ca hotararea de consiliu atacata de la pct. 3 al cererii introductive de instanta este afectata de nelegalitate (nulitate) fata de dispozitiile art. 81 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, in conformitate cu care reglementarile cuprinse in hotararile consiliilor locale _ nu pot contravine Constitutiei Romaniei si reglementarilor din actele normative de nivel superior.