Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 1 din 26.02.2013 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 293/108/2013, s-a admis in parte cererea formulata de reclamant, a fost aplicata primarului amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, incepand cu a 31-a zi de la data ramanerii irevocabile a sentintei civile nr. 1440 din 13 septembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2737/108/2010 si pana la indeplinirea dispozitiilor acestei hotarari judecatoresti privind furnizarea informatiilor solicitate de reclamant potrivit Legii nr. 544/2001 si a fost obligata parata sa plateasca reclamantului despagubiri pentru intarziere in cuantum de 5.000 lei.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca potrivit prevederilor exprese si neechivoce, dar in egala masura imperative ale art. 24 alin. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004, daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se face in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, iar in cazul in care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere; pe de alta parte, potrivit art. 25 alin. 1 din aceeasi lege, sanctiunea si despagubirile prevazute la art. 24 alin. (2) se aplica, respectiv se acorda, de instanta de executare, la cererea reclamantului, iar hotararea se ia in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor.
Acestea fiind spuse, s-a reamintit de catre instanta de executare si faptul ca prin decizia nr. 349 din 3 aprilie 2007, a Curtii Constitutionale, s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. 2 si art. 25 din Legea nr. 554/2004, retinandu-se in esenta ca acestea nu infrang in niciun fel dispozitiile legii fundamentale.
Dintr-un alt punct de vedere, respectiv al reperelor jurisprudentei C.E.D.O. executarea reprezinta o parte integranta a procesului, retinandu-se de catre Curtea de la Strasbourg in cauza "Sandor impotriva Romaniei" ca executarea unei sentinte sau a unei decizii indiferent de instanta care o pronunta trebuie considerata ca facand parte integranta din proces in sensul art. 6 paragraful 1 din Conventie si ca dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti; prin urmare, o hotarare prin care se constata o incalcare antreneaza pentru stat obligatia juridica de a pune capat incalcarii constatate si de a elimina consecintele acesteia pentru a restabili in masura posibilului situatia anterioara a acesteia, fiind vadit ca in cazul neexecutarii, reclamantul poate suferi atat un prejudiciu material cat si un prejudiciu moral in special din cauza frustrarii provocate de refuzul administratiei de a executa sentinta.
S-a subliniat ca si in cauza "Roianu impotriva Romaniei" Curtea a reamintit ca dreptul la justitie garantat de art. 6 protejeaza in egala masura si punerea in executare a hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii care intr-un stat care respecta preeminenta dreptului nu pot ramane fara efect in defavoarea uneia dintre parti si totodata a apreciat ca reclamantii au suferit un prejudiciu material determinat de neexecutarea hotararilor in cauza si un prejudiciu moral constand in sentimentul profund de nedreptate datorat faptului ca un timp indelungat acestia nu au beneficiat de protectia efectiva a drepturilor lor in ciuda pronuntarii unor hotarari definitive si executorii; in fine, si in cauza "SC Ruxandra Trading SRL impotriva Romaniei" aceeasi Curte a statuat ca protejarea efectiva a justitiabilului si restabilirea legalitatii implica obligatia pentru administratie de a se adapta la hotararea judecatoreasca si ca primaria este parte integranta din administratia care constituie un element al statului de drept, interesul sau identificandu-se cu cel al unei bune administrari a justitiei, cu alte cuvinte daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare ori intarzie in executarea acesteia, garantiile art. 6 din Conventie despre care s-a facut deja vorbire mai sus, si de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti, isi pierd cu totul ratiunea de a fi, ceea ce evident ca nu poate sa fie acceptat.
Or, astfel fiind, este evidenta temeinicia cererii reclamantului prin care a solicitat sa fie amendat conducatorul autoritatii publice cu amenda reglementata la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, de vreme ce sunt incidente cerintele de la art. 24 alin. 1 din aceeasi lege, in sensul ca, nu numai ca executarea sentintei irevocabile mai sus aratate nu s-a facut in termen de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, dar autoritatea parata continua si astazi sa se opuna executarii acesteia de vreme ce s-a limitat numai la a plati pe parcursul judecatii la instanta de executare daunele morale in cuantum de 1.000 lei la data de 16.01.2013, deci dupa initierea demersului judiciar de catre reclamant, cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar chiar de catre parata fara insa a indeplini obligatia principala si esentiala la care a fost indatorata de catre justitie aceea de a-i furniza reclamantului informatiile pe care acesta le-a solicitat prin cererea din 28 martie 2010, in pofida faptului ca s-a dovedit cu prisosinta de catre reclamant ca acesta a facut toate demersurile necesare si a inaintat titlul executor paratei spre a fi pus in executare de catre aceasta.
Cat priveste cererea reclamantului privind despagubirile cerute alaturat amenzii susmentionate, retinand cu valoare de principiu ca partea reclamanta are dreptul la despagubiri pentru intarzierea in executarea sentintei, si retinand totodata ca despagubirile pentru intarziere ce pot fi acordate conform celor antementionate pentru nerespectarea de catre autoritatea publica a termenului legal de 30 de zile, sus amintit, se adauga despagubirilor acordate prin chiar hotararea neexecutata cumulandu-se in beneficiul reclamantului (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 870 din 13 februarie 2007, publicata in Jurisprudenta 2007, I) precum in speta de fata, unde autoritatea parata a persistat in atitudinea sa desi a fost obligata si la daune morale prin sentinta, vazand cuantumul cerut in concret de catre reclamant cu acest titlu, dar retinand si imprejurarea ca partea solicitanta nu a indicat vreunul dintre criteriile de cuantificare a despagubirilor cerute si nici nu a invederat modul de calcul efectiv al acestora, vazand insa ca nici partea potrivnica nu a formulat aparari in niciun fel sub acest aspect, avand in vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite prin hotararea judecatoreasca neexecutata de catre parata in raport de care pot sa fie apreciate intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora si considerand necesara si aplicarea principiului esential al repararii integrale a prejudiciului cauzat prin refuzul autoritatii, retinand finalmente ca acordarea unor despagubiri in cuantum de 5.000 lei reprezinta o reparare adecvata si suficienta a prejudiciului ce i-a fost pricinuit reclamantului in cauza de fata, instanta a obligat-o in acest sens pe parata.