Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 395 din 29.01.2013 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 471/55/2012, s-a respins actiunea reclamantei pentru anularea deciziei emisa de parata Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Arad, prin Biroul Solutionare Contestatii si ca o consecinta, admiterea contestatiei si anularea deciziei pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite la controlul vamal, emisa in baza procesului verbal de control incheiat de Autoritatea Nationala a Vamilor - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara prin Serviciul Supraveghere Fiscala si Coordonare Echipe Mobile, iar pe de alta parte, obligarea paratelor si la restituirea sumei achitate in urma controlului.
S-a precizat dintru-nceput ca raportat la prevederile aliniatului 1 de la art. 18 din Legea nr. 554/2004 actul normativ care il cuprinde reglementeaza un contencios administrativ de plina jurisdictie (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4647din 19.12.2006, nepublicata), iar in cadrul unei actiuni in contencios administrativ recunoasterea sau realizarea unui drept/interes legitim vatamat sunt conditionate de existenta unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicata in "Jurisprudenta" 2007 I ).
S-a mai reamintit de catre tribunal ca in cadrul unui proces exista situatii in care lamurirea faptelor ce formeaza obiectul acestuia sau a legaturilor dintre anumite imprejurari invocate de partile litigante si respectivele fapte reclama cunostinte stiintifice fara de care judecatorul nu ar putea asigura o solutionare justa a cauzei si nu ar putea descoperi intrutotul adevarul in speta si tocmai de aceea dispozitiile procedurale de la art. 201 Cod procedura civila prevad ca in asemenea cazuri instanta poate sa dispuna efectuarea unei expertize.
In acest context, s-a incuviintat de catre instanta efectuarea unei expertize contabile - fiscale, avand drept obiective cele solicitate de catre reclamanta, potrivit listei depusa la dosarul cauzei, pentru a carei realizare s-au solicitat si de catre expertul consultant fiscal, nominalizat in cauza in conditiile art. 202 alin. 1 ipoteza 1 Cod procedura civila, relatii de specialitate in materie electronica in contextul derularii efectuarii expertizei potrivit cu cele dezbatute in conditii de contradictorialitate cu partile litigante si a celor transate fara niciun echivoc de catre instanta in sedinta publica, opiniile stiintifice exprimate concretizandu-se in raportul de expertiza judiciara depus la dosar, cuprinzand in anexa si relatiile in specialitatea electronica antementionate, potrivit inscrisului inadecvat intitulat raport de expertiza tehnica.
Or, potrivit concluziilor probei stiintifice administrate in cauza, aparatul M.P.C. 300 se incadreaza la codul N.C. 85219000 - altele de la 8521 aparate de inregistrare sau de reproducere video - fonica chiar si in situatia in care incorporeaza un receptor de semnale video - fonice cu functia specifica de reproducere a imaginilor si sunetelor stocate pe medii nonvolatile, concluzii care s-au fundamentat si pe opiniile de specialitate ale expertului tehnic judiciar in specialitatea calculatoare, coroborat cu descrierea marfurilor prevazuta in anexa la regulamentul C.E. nr. 295/2009 al Comisiei din 18 martie 2009, privind clasificarea anumitor marfuri in Nomenclatura combinata si Notele Explicative la Sistemul Armonizat, taxa vamala datorata pentru situatia descrisa fiind in cuantum de 13,9 % deoarece produsul are o functie specifica si clasificarea se stabileste in conformitate cu regulile generale 1, 2 lit. a, 3 lit. b si 6 de interpretare a Nomenclaturii combinate cu nota complementara 1 la sectiunea XVI si cu textul codurilor N.C. 8521 si 85219000.
Astfel fiind, este vadit ca concluziile lucrarii de specialitate efectuate in cauza se circumscriu intru-totul nu doar probatiunii administrate pe parcursul judecatii, dar si prevederilor legale incidente respectiv art. 20 din Regulamentul C.E.E. nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992, de instituire a Codului Vamal Comunitar, aliniatele 1, 2 si 3, art. 78, 79 si 201 din acelasi regulament comunitar in conformitate cu care in sarcina societatii importatoare se naste o datorie vamala ca diferenta dintre drepturile vamale ce ar fi trebuit achitate prin declararea incadrarii tarifare corecte si drepturile vamale achitate cu ocazia plasarii marfurilor in regimul vamal de import si utilizarea codurilor tarifare eronate inscrise in declaratiile vamale, mai fiind de reamintit si aceea ca, dupa acordarea liberului de vama si pentru a se convinge de acuratetea datelor cuprinse in declaratie, autoritatile vamale pot controla documentele comerciale si datele referitoare la operatiunile de import sau export cu privire la marfurile in cauza sau la operatiunile comerciale ulterioare in legatura cu aceste marfuri, iar atunci cand revizuirea unei declaratii sau dupa caz un control vamal ulterior indica faptul ca dispozitiile in materie care reglementeaza regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informatii incomplete sau incorecte, autoritatile vamale, in conformitate cu dispozitiile prevazute, sunt obligate sa ia toate masurile necesare pentru reglementarea situatiei tinand seama de orice informatie noua de care dispun, precum in cauza de fata.
In conditiile date, este neindoielnic ca nu pot fi primite de catre instanta obiectiunile formulate de catre reclamanta la raportul de expertiza fiscala intocmit in contextul in care, in mod judicios expertul contabil consultant fiscal a procedat corespunzator la descrierea sursei de informare in ceea ce priveste actele normative care reglementeaza incadrarea in grupa a marfurilor si nu se releva niciun fel de elemente in speta care sa conduca la concluzia preconizata de catre partea reclamanta si care rezida din chiar demersul judiciar initiat, dimpotriva sunt relevante, sub acelasi aspect, si relatiile furnizate de catre acelasi expert tehnic judiciar in specialitatea calculatoare ce se regasesc in anexa la raspunsul la obiectiuni, potrivit scriptului intitulat si de aceasta data inadecvat obiectiuni la raport de expertiza tehnica.
Prin urmare, in pofida notelor si concluziilor scrise depuse la dosar de catre reclamanta in sedinta publica de astazi, nu exista nicio ratiune rezonabila pentru care sa fie inlaturate concluziile lucrarii de specialitate stiintifice efectuata in speta in conditiile in care paratele, la randul lor, nu au avut a obiecta in niciun fel la concluziile expertizei, iar reclamanta desi a criticat-o nu a cerut efectuarea unei expertize contrarii in conditiile si termenul stipulate la art. 212 alin. 2 Cod procedura civila, in vreme ce instanta de judecata a fost lamurita prin aceasta in sensul art. 212 alin. 1 din acelasi cod, astfel incat nu s-a evidentiat necesitatea intregirii expertizei sau o noua expertiza, concluziile exprimate coroborandu-se pe deplin cu ansamblul probator de la dosar, indeosebi cu inscrisurile depuse.