Restituire taxa de poluare

Prin sentinta civila nr. 7253 din 20 decembrie 2013 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 8921/108/2013, s-a respins actiunea reclamantei pentru restituire taxa pentru emisii poluante si plata dobanzi legale in materie fiscala.
S-a statuat in considerente ca in conformitate cu dispozitiile art. 4 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare, text aplicabil reclamantei in conditiile in care rezulta din lucrarile dosarului si de altfel este si necontestat de catre acesta, dimpotriva confirmat prin chiar cererea de chemare in judecata ca autoturismul este de provenienta straina fiind achizitionat dintr-un alt stat membru al UE si nu a mai fost inmatriculat anterior in Romania, norma juridica de la textul legal antementionat fiind in mod evident una imperativa.
In concret, dispozitiile art.1 din Legea nr.9/2012 stabilesc cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumita in continuare taxa care  se face venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
In conformitate cu 3 alin.1 (1) Taxa se aplica pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite in RNTR 2, cu exceptia: autovehiculelor apartinand misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si altor organizatii si persoane straine cu statut diplomatic, care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei; autovehiculelor special modificate in scopul conducerii de catre persoanele cu handicap, precum si in scopul preluarii si transportarii persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite in Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; autovehiculelor destinate a fi utilizate de fortele armate, fortele de securitate a statului, de politie, de jandarmerie, de politia de frontiera si de pompieri; autovehiculelor definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanta si medicina, autovehiculelor speciale echipate corespunzator pentru acordarea ajutorului de urgenta, precum si autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare si de stingere a incendiilor; iar potrivit art.4 din lege in forma initiala, obligatia de plata a taxei intervine: cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare; la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8; la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7; obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Asadar, de principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorata cu ocazia primei inmatriculari in Romania a autovehiculelor, indiferent daca acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior inmatriculate intr-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).
Cat priveste sustinerile reclamantei din cererea introductiva de instanta privitoare la dispozitiile OUG nr. 1/2012, acestea nu pot fi primite in sensul preconizat de catre parte si care rezulta din chiar demersul judiciar initiat in contencios administrativ, intrucat :
Este necontestat ca forma initiala a Legii nr. 9/2012, aplicabila in perioada 13.01.2012 - 30.01.2012, taxa pentru emisiile poluante a fost perceputa si pentru "primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat dupa intrarea in vigoare a prezentei legi" [art. 2 lit. i) din Legea nr. 9/2012]. Potrivit explicatiei oferite de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, "Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii". In esenta, taxa era astfel aplicabila si autoturismelor de ocazie inmatriculate in Romania anterior datei de 1.01.2007.
Este adevarat ca prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/2012, intrata in vigoare la 31.01.2012, s-au prevazut urmatoarele masuri: dispozitiile art. 2 lit. i) si art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 se suspenda pana la data de 31.12.2012, cu consecinta ca taxa pentru emisiile poluante nu se achita cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie inmatriculate anterior datei de 1.01.2007; contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, in perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a acestei legi (13.01.2012) si data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta (31.01.2012), pot solicita restituirea acesteia.
Prin urmare, Legea nr. 9/2012 in forma modificata prin O.U.G. nr. 1/2012 este incompatibila cu art. 110 TFUE, sens in care s-a retinut constant de catre instantele de judecata care au apreciat ca discriminarea retinuta in afacerile anterioare este accentuata de faptul ca in conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012, modificate prin O.U.G. nr. 1/2012, taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabila in continuare unor largi categorii de autovehicule (autovehiculele inmatriculate in Romania anterior datei de 1.01.2007; autovehiculele pentru care s-a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule/taxa pe poluare, chiar daca aceste taxe au fost recuperate ulterior, in tot sau in parte, de la Statul Roman), dar discriminarea despre care s-a facut vorbire mai sus a incetat in prezent, mai exact incepand cu 01.01.2013, tocmai ca urmare a incetarii efectelor OUG nr.1/2012, imprejurare, insa, ignorata de catre partea reclamanta, cu alte cuvinte nu mai persista aceasta discriminare fiindca nu mai este suspendata aplicarea dispozitiilor art. 2 lit. i), art. 4 alin. 2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. 1) din Legea nr. 9/2012 si astfel fiind demersul judiciar pentru restituirea taxei pentru emisiile poluante nu poate fi acceptat de vreme ce nu se releva un refuz nejustificat in acest sens din partea paratei, ci un refuz justificat in conditiile date.
Cu alte cuvinte, reclamanta nu este o persoana vatamata in drepturile/interesele sale legitime in sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, intrucat refuzul paratei de a proceda la restituirea taxei pentru emisiile poluante nu reprezinta un refuz nejustificat de a solutiona cererea partii reclamante in sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i din aceeasi lege, ci dimpotriva unul justificat in conditiile descrise deja mai sus, nepunandu-se finalmente problema cum eronat a considerat reclamanta potrivit demersului sau judiciar a exprimarii explicite cu exces de putere a vointei de a nu rezolva cererea in discutie din partea paratei, adica a exercitarii dreptului de apreciere de catre aceasta prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, in sensul art. 2 alin. 1 lit. n din acelasi act normativ.