Anulare act administrativ

    Decizie de impunere. Necomunicare. Contestarea semnaturii de pe recipisa de primire. Solutionarea contestatie impotriva deciziei pe baza exceptiei tardivitatii. Obligarea organului superior la solutionarea contestatie pe fond.

Necomunicarea Deciziei de impunere emisa de Casa de Asigurari de Sanatate Arad, reprezentand obligatiile de plata pe anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007. Admisibilitatea anularii de catre instanta a deciziei emise de fosta DGFP Arad prin care contestatia impotriva deciziei de impunere a fost respinsa ca tardiva. Obligarea organului superior la solutionarea contestatie pe fond. (Tribunalul Arad, Sectia contencios administrativ si fiscal; sent.civ. nr. 6017/28.01.2014 a Tribunalului Arad, irevocabila prin decizia civila nr. 9840 din  02 decembrie 2014 a Curtii de Apel Timisoara, pronuntata in dos. nr.4454/108/2013)
  Prin sent. civila nr. 6017/28.01.2014 a Tribunalului Arad, irevocabila prin decizia civila nr. 9840/02.12.2014 a Curtii de Apel Timisoara, pronuntata in dos. nr.4454/108/2013, s-a dispus respingerea exceptiei tardivitatii; admiterea cererii precizata formulata de catre reclamantul D. A. contra paratelor Casa de Asigurari de Sanatate Arad, Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arad si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara, in sensul anularii  deciziei  nr.351 din 29.05.2013 emisa de fosta Directia Generala a Finantelor Publice Arad respectiv obligarii paratei Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara la solutionarea pe fond a contestatiei reclamantului impotriva deciziei nr.10613 din 24.07.2008 emisa de Casa de Asigurari de Sanatate Arad in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a prezentei.
Pentru a hotari in acest sens; tribunalul a apreciat urmatoarele:
In conformitate cu art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004 cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la intre altele data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila iar coroborat cu art.218 alin.2 din Codul de procedura fiscala rezulta ca termenul de 6 luni se calculeaza de la data comunicarii deciziei de solutionare a contestatiei reclamantului impotriva deciziei de impunere.
Or decizia de solutionare a contestatiei nr.351729.05.2013 a fost comunicata reclamantului la data de 29.05.2013 iar cererea de chemare in judecata in dosarul conexat a fost inregistrata la instanta la data de 14.06.2013 si ca atare reclamantul a respectat termenul de 6 luni prevazut de art.11 alin.1 din Legea nr.55472004 iar exceptia invocata este nefondata si va fi respinsa.
Reclamantul a invocat in esenta ca decizia de impunere  nu i-a fost comunicata  sub nici o forma, cu atat mai putin prin intermediul unei scrisori recomandate cu confirmare de primire iar in ce priveste copia recomandatei de la f.15 arata ca semnatura nu-i apartine.
Potrivit art. 45 Cod de Procedura Fiscala, "actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii".
Fata de aceste reglementari, Tribunalul a retinut ca decizia de impunere nu poate produce efecte juridice decat dupa comunicarea ei catre contribuabilul destinatar, in cazul de fata reclamantul.
Cu privire la modalitatile de comunicare, Tribunalul a retinut ca  potrivit art. 44 alin. 2 Cod de Procedura Fiscala, "actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate".
Totodata, conform art. 44 alin. 4 Cod de Procedura Fiscala, "dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator".
Textul art. 44 alin. 3 lit. c) Cod de Procedura Fiscala impune ca in cazul comunicarii prin posta sa se asigure "confirmarea primirii" actului administrativ fiscal. Astfel, textul permite comunicarea "prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia". A se asigura confirmarea primirii impune o obligatie in sarcina organului fiscal de a face toate demersurile legale necesare pentru obtinerea acestei confirmari a primirii actului de catre contribuabil. Simpla transmitere postala, efectuata in mod formal si fara verificari suplimentare in cazul in care nu se obtine confirmarea primirii, nu poate fi considerata indestulatoare in raport cu dispozitiile textului legal citat, care impune ca orice comunicare prin posta sa asigure "confirmarea primirii" actului administrativ fiscal, iar asigurarea impune luarea tuturor masurilor necesare pentru atingerea rezultatului prescris de lege.
Data fiind aplicabilitatea dispozitiilor Codului de procedura civila in materie de citare, Tribunalul a considerat ca obligarea autoritatii fiscale la comunicarea corespondentei prin scrisoare recomandata subliniaza importanta pe care legiuitorul o acorda obligatiei de instiintare a contribuabilului cu privire la actele fiscale care il privesc. Date fiind consecintele pecuniare importante pe care le au aceste acte,  in cazul comunicarii unor astfel de acte catre contribuabil se impune probarea dincolo de orice indoiala rezonabila a imprejurarii ca organul fiscal si organul postal au facut toate demersurile pentru a se asigura instiintarea contribuabilului cu privire la actul fiscal.
In acest sens, de vreme ce dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator, transmiterea actelor fiscale prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire nu absolva organele fiscale si postale de obligatiile prevazute de art. 100 Codul de procedura civila in cazul in care confirmarea de primire nu este semnata de destinatarul corespondentei. Or, conform art. 100 Codul de procedura civila, "procesul-verbal incheiat de cel insarcinat cu inmanarea actului de procedura trebuie sa cuprinda:
 1. anul, luna si ziua cand a fost incheiat;
 2. numele celui care l-a incheiat;
 3. functiunea acestuia;
 4. numele, prenumele si domiciliul celui caruia i s-a facut comunicarea, cu aratarea numarului, etajului, apartamentului sau camerei, daca cel caruia i s-a facut comunicarea locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje sau apartamente sau in hotel si daca actul de procedura a fost inmanat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte.
 5. aratarea instantei de la care porneste actul de procedura si identificarea lui, iar pentru citatii si a termenului de infatisare;
 6. aratarea inscrisurilor comunicate;
 7. numele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea sau locul unde s-a facut afisarea;
 8. semnatura celui care a incheiat procesul-verbal.
 Daca cei care urmeaza sa semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuza sau nu pot s-o faca, se va face vorbire despre aceasta in cuprinsul procesului-verbal.
Aratarile de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 si 8 sunt prevazute sub pedeapsa nulitatii.
Procesul-verbal face dovada pana la inscrierea in fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat".
Examinand decizia de solutionare a contestatiei reclamantului  prin prisma considerentelor teoretice si a reglementarilor legale expuse mai sus, Tribunalul a retinut  ca reclamantul a formulat la 29.03.2013 o contestatie impotriva deciziei de impunere  nr.10613/2008, contestatie solutionata prin Decizia nr. 351/29.05.2013 a Directiei Generale a Finantelor Publice Arad prin care contestatia reclamantului a fost respinsa ca tardiva,  autoritatile parate sustinand ca decizia de impunere  a fost comunicata reclamantului la data de 4.09.2008 conform recipisei de primire de la fila 15 din dosarul de fond, in timp ce reclamantul sustine ca acest inscris nu confirma primirea in conditiile in care semnatura nu-i apartine iar pe recipisa nu sunt mentionate numele si prenumele primitorului in clar si nici nu se indica datele actului de identitate.
In privinta comunicarii prin posta cu confirmare de primire, Tribunalul a constatat ca din confirmarea de primire, atasata la fila 15 din dosarul de fond care are mentionata data de "4.09", nu contine informatii care sa permita identificarea inscrisului comunicat, date referitoare la persoana care a indeplinit procedura de comunicare a corespondentei la domiciliul reclamantului si nici a persoanei care a semnat confirmarea de primire, iar pe recipisa nu sunt mentionate numele si prenumele primitorului in clar si nici nu se indica datele actului de identitate pentru a permite in cazul contestarii acestor constatari, stabilirea raspunderii agentului procedural.
Absenta acestor informatii oficiale esentiale determina Tribunalul sa considere ca procedura de comunicare a actului in litigiu catre reclamant este viciata, impunandu-se concluzia ca organele fiscale nu au probat dincolo de orice indoiala rezonabila a imprejurarii ca organul fiscal si organul postal au facut toate demersurile pentru a se asigura instiintarea contribuabilului cu privire la actul fiscal.
In acest sens, Tribunalul retine ca jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal a exprimat acelasi punct de vedere in Decizia nr. 3401 din 13 octombrie 2006, in care s-a retinut ca "potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura fiscala, actul administrativ fiscal se comunica prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Lipsa din confirmarea de primire, a aratarii in clar a numelui si prenumelui celui care a primit corespondenta, precum si a stampilei societatii comerciale la sediul careia se mentioneaza ca s-a facut comunicarea, atrag o indoiala puternica asupra imprejurarii ca actele administrative fiscale au fost comunicate persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, asa cum mentioneaza expres dispozitiile art. 91 din Codul de procedura civila. In acest caz, partea este indreptatita sa solicite repunerea in termenul de depunere a contestatiei, fiind impiedicata sa actioneze in termenul legal dintr-un motiv obiectiv, mai presus de vointa ei".
Raportat la aceasta concluzie, Tribunalul  a apreciat ca, in conditiile in care reclamantului nu i s-a comunicat legal decizia de impunere nr. 10613/24.07.2008 a Casei de Asigurari de Sanatate Arad, nu se poate retine tardivitatea contestarii acesteia de catre reclamant.
Astfel ca in mod nelegal s-a retinut ca reclamantul nu a formulat in termen cererea, in conditiile in care actul contestat nu i-a fost comunicat in mod legal.
In speta, in raport  cu actele dosarului si prevederile  legale anterior redate, instanta  a retinut  ca reclamantul a luat cunostinta de emiterea actului contestat cel tarziu la data de 22 martie 2013, data la care a solicitat autoritatii emitente parate comunicarea deciziei de impunere. Ca atare, contestatia inregistrata la 29 martie 2013 a fost formulata in termenul prevazut de art. 207 alin. (1) Cod procedura fiscala.
In aceste conditii, cum organul fiscal competent s-a pronuntat numai asupra exceptiei  tardivitatii contestatiei, a carei incidenta a fost gresit retinuta, in considerarea dispozitiilor art. 218 Cod procedura fiscala,  s-a impus adoptarea  de catre Tribunal avand in vedere dispozitiile art.18 din Legea nr.554/2004, Legea contenciosului administrativ a solutiei de anulare a deciziei nr. 351 din 29.05.2013  cu consecinta obligarii organului respectiv la solutionarea pe fond a  acesteia.                 
Solutia adoptata se impune in considerarea dispozitiilor art.218 alin.2 din Codul de procedura fiscala care prevede ca actul administrativ fiscal care se ataca in contencios administrativ este decizia de solutionare a contestatiei. Legalitatea deciziei de impunere cat si a actelor premergatoare deciziei emisa in temeiul art.216 din Codul de procedura fiscala urmeaza a fi analizate in cadrul actiunii indreptate impotriva acestei din urma decizii, practica judiciara in materie fiind cristalizata in sensul ca instanta se investeste cu dezlegarea fondului raportului de drept fiscal numai daca autoritatea a solutionat contestatia pe fondul sau. In acest sens fiind decizia nr.1163 din 25.02.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de contencios administrativ si fiscal.
Ca atare fata de considerentele de fapt si de drept aratate in baza art.18 din Legea nr.55472004, a fost admisa actiunea reclamantului,  anulata decizia nr.351 din 29.05.2013 emisa de fosta Directia Generala a Finantelor Publice Arad si obligata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara, urmare a reorganizarii ANAF  la solutionarea pe fond a contestatiei reclamantului impotriva deciziei nr.10613 din 24.07.2008 emisa de Casa de Asigurari de Sanatate Arad in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a prezentei.