Sechestru asigurator

Decizia civila nr. 479/R/2010, Sechestru asigurator

Prin Incheierea nr. 85/08.03.2010 pronuntata de Judecatoria Oradea a fost admisa in parte cererea formulata de reclamantul C. L. in contradictoriu cu paratele D.F. si D.L.I. si s-a dispus  infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile al paratelor, dar numai acele imobile ce fac obiectul antecontractului de vanzare cumparare incheiat in data de 8.08.1993 in Alesd si cu privire la care exista o obligatie de a face.
Pe baza inscrisurilor depuse la dosarul de fond nr. 2720/271/2010 avand ca obiect prestatie tabulara, prima instanta a retinut ca in cauza  sunt indeplinite cumulativ conditiile pentru admisibilitatea unei cereri privind infiintarea sechestrului asigurator. Astfel, existenta creantei rezulta cu certitudine din antecontractul de vanzare cumparare incheiat. Obiectul contractului in privinta bunurilor imobile il reprezinta  o obligatie de a face, adica de a transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, iar creanta in aceasta forma este astfel exigibila de la data incheierii antecontractului.
De asemenea, s-a retinut ca reclamantul a facut dovada faptului ca  a promovat la Judecatoria Oradea o actiune de fond, inregistrata sub nr. dosar 2720/271/2010 prin care a solicitat instantei sa dispuna executarea silita a antecontractului din data de 8.08.1993.
Impotriva acestei hotarari, au declarat recurs, paratele D.F. si D.I.L.  solicitand admiterea recursului, casarea incheierii  recurate, si respingerea cererii privind instituirea sechestrului asigurator ca fiind netemeinica si nelegala, in motivarea recursului aratandu-se ca cererea reclamantului de infiintarea a sechestrului asigurator nu intruneste cerintele prevazute de art. 591 Cod procedura civila.
Tribunalul Bihor, prin decizia civila nr. 479/R/2010 a admis ca fondat recursul formulat si a modificat in tot incheierea atacata, in sensul respingerii cererii de sechestru asigurator.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 591-596 Cod pr. civila, sechestrul asigurator consta in indisponibilizarea de catre instanta sesizata cu judecarea cererii principale, la cererea creditorului, a unor bunuri mobile sau imobile apartinand debitorului, pentru ca la nevoie, sa le poata executa silit in vederea acoperirii creantei sale.
Ceea ce este specific sechestrului asigurator si s-a omis a fi observat de catre instanta de fond este faptul ca obiectul actiunii principale, pana la a carei solutionare se solicita luarea acestei masuri asiguratorii trebuie sa constea in plata unei sume de bani, acesta fiind de altfel elementul prin care sechestru asigurator se diferentiaza de masura sechestrului judiciar care poate fi dispusa in conditiile art. 598-599 Cod procedura civila, ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna.
Cerinta ca obiectul litigiului principal pana la a carui solutionare se cere a se dispune infiintarea sechestrului asigurator sa constea in plata unei sume de bani rezulta din economia dispozitiilor art. 591 alin. 2 Cod pr. civila care prevad ca in ipoteza in care creanta pretinsa de creditor nu este constata prin act scris, acesta va depune odata cu cererea de sechestru si o cautiune reprezentand jumatate din valoarea reclamanta.
Avand in vedere ca in speta creanta intimatului creditor deriva dintr-un antecontract de vanzare-cumparare si are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri, tribunalul a retinut ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca fiind intrunite toate conditiile de admisibilitate necesare infiintarii unui sechestru asigurator asupra bunurilor in litigiu, in conditiile in care actiunea ce face obiectul dosarului nr. 2720/271/2010 al Judecatoriei Oradea nu are ca obiect obligarea recurentelor la plata unei sume de bani.