Sechestru asigurator. Existenta unor creante certe si exigibile.

      Sechestru asigurator. Existenta unor creante certe si exigibile.

- Articolul 591 alin.1  Cod procedura civila ;







      In lipsa unui inscris care sa cuprinda creanta invocata asumata in mod neechivoc de partea careia i se  opuneau pretentiile si a lipsei probelor din care sa rezulte exigibilitatea acestora nu se poate institui sechestru asigurator asupra bunurilor societatii parate.
       

(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA  DECIZIA COMERCIALA NR. 498 din 21.03.2011)



  Prin incheierea din 22.11.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, instanta a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantele SC B SRL si SC M E E E C SA in contradictoriu cu parata SC R R E SA, avand drept obiect instituirea sechestrului asigurator asupra apartamentelor proprietatea R aflate in ansamblul rezidential R P, pana la concurenta sumei de 11.524.130,37 lei + 1.153.958,56 Euro, in favoarea SC B ART SRL si a sumei de 3.518.045 lei + 350.182 Euro in favoarea SC M E SA.
Pentru a pronunta solutiona mentionata instanta de fond a retinut in esenta faptul ca reclamantele nu au facut dovada indeplinirii cerintelor instituite de art. 591 alin. 1 Cod procedura civila in sensul existentei unor creante certe si exigibile, ca reclamanta SC B ART SA nu a prezentat situatiile de lucrari aferente lunii noiembrie 2009 pentru care au fost emise  facturi si ca procesul verbal incheiat la terminarea lucrarilor pe baza activitatii desfasurate de catre comisia de receptie in perioada 26-39.00.2009 neprivind lucrari executate in luna noiembrie 2009, nu poate constitui o proba apta sa contureze temeinicia cererii de instituire a sechestrului.
Referitor la sumele retinute lunar de catre parata cu titlu de garantie de buna-executie, in lipsa unui inscris care sa cuprinda creanta invocata asumata in mod neechivoc de partea careia i se opuneau pretentiile si a lipsei probelor din care sa rezulte exigibilitatea  acestora, potrivit art. 4.5 din contract, instanta de fond a considerat ca nici in privinta acestora nu erau indeplinite cerintele prevazute de art. 591 Cod procedura civila.
Acelasi lucru a fost retinut si in privinta creantei invocata de SC M E E E C SA, care nefiind constatata printr-un act scris si in lipsa unor referiri din scrisorile de garantie bancara cu privire la obligatia paratei de a restitui sumele pentru care acestea au fost emise, indeplinirea conditiilor prevazute de art. 591 alin. 1 Cod procedura civila, nu putea fi retinuta.
Impotriva acestei sentinte comerciale, reclamantele in termenul legal prevazut de dispozitiile art. 592 alin. 2 Cod procedura civila au declarat recurs.
Recurentele - reclamante considera ca sentinta atacata este nelegala pentru urmatoarele motive:
1.Instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 591 Cod procedura civila, analizand aspecte privind fondul litigiului, desi textul de lege impunea doar efectuarea unei analize vizand aparenta dreptului creditorului.
Se sustine faptul ca instanta de fond a gresit atunci cand a analizat chiar fondul litigiului dintre parti (pg 5 paragraful 5), respectiv dreptul reclamantelor de a solicita obligarea paratei la plata sumelor indicate prin cererea de sechestru, retinand fie ca sumele solicitate nu erau exigibile, fie ca acestea nu erau datorate in raport de pretinsa nerespectare a dispozitiilor contractuale agreate de parti.
Recurentele considera in acest sens ca instanta de fond nu avea dreptul sa verifice respectarea mecanismului contractual, aspecte cu solutionarea carora fusese investit Tribunalul Arbitral.
Se mai sustine faptul ca recurentele au facut dovada existentei unui act scris constatator al creantei respectiv contractul si scrisorile de garantie.
2.Instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile art. 591 alin. 1 Cod procedura civila in privinta caracterului exigibil al creantei si a existentei actului scris constatator al acesteia, judecatorul fondului punand semnul egalitatii intre existenta uni act scris si temeinicia creantei.
Referitor la lipsa caracterului cert si exigibil al sumelor reprezentand contravaloarea facturilor nr. 0712174 si 0712175 aferente lucrarilor efectuate in luna noiembrie 2009, recurentele sustin ca indeplinirea celor doua conditii a fost dovedita prin simplul fapt al acceptarii la plata a respectivelor facturi de catre debitoare si prin plata partiala a sumelor datorate.
In privinta sumelor datorate de intimata catre recurente, ca urmare a executarii abuzive a scrisorilor de garantie, recurentele sustin ca instanta de fond in mod gresit a considerat ca acestea nu erau creante constatate printr-un inscris si ca nu ar reglementa, in cuprinsul lor, dreptul de a solicita restituirea sumelor executate, cand in realitate situatia era cu totul alta, creantele fiind constatate pe de o parte de contract, art. 4.5 iar pe de alta parte de cuprinsul respectivelor scrisori de garantie (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, art. 3041 Cod procedura civila).
In consecinta se solicita admiterea recursului, modificarea incheierii recurate, in sensul admiterii cererii si instituirea sechestrului asigurator asupra apartamentelor proprietatea R.
Intimata legal citata nu a formula intampinare.
Nu au fost administrate probe noi in sensul dispozitiilor art. 305 Cod procedura civila.
Curtea, verificand legalitatea lucrarilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate si dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele  motive:
Se cunoaste faptul ca sechestrul asigurator reprezinta o masura destinata indisponibilizarii bunurilor mobile sau imobile ale paratului, pana la finalizarea procesului, in scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-si realiza creanta prin hotararea ce se va pronunta.
Potrivit dispozitiilor art. 591 alin. 1 Cod procedura civila (temei  de drept pe care recurentii si-au fundamentat cererea), pentru infiintarea sechestrului asigurator judecatorul este tinut de verificarea indeplinirii in mod cumulativ a urmatoarelor 3 conditii:
1.creanta sa fie constatata printr-un act scris, in lipsa inscrisului creditorul fiind insa obligat la depunerea unei cautiuni reprezentand 1/2 din valoarea reclamata (art. 591 alin. 2 Cod procedura civila).
2.creanta sa fie exigibila.
3.reclamantul sa faca dovada respingerii actiunii pentru solutionarea fondului litigiului.
In mod exceptional, dispozitiile art. 591 alin. 3 Cod procedura civila, permit infiintarea sechestrului chiar daca creanta nu a ajuns la scadenta, dar numai in urmatoarele ipoteze: cand datornicul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu s-a conformat asigurarilor promise si atunci cand ar exista pericolul ca datornicul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea sa (vezi si art. 907 - 908 Cod comercial).
Analizand prin prisma dispozitiilor art. 591 alin. 1 Cod procedura civila, primul motiv de recurs, Curtea a constatat ca este nefondata critica recurentilor  referitoare la nelegalitatea analizarii de catre instanta de fond a existentei unui inscris constatator al creantei si al exigibilitatii acestuia, de vreme ce insusi textul de lege citat impune verificarea indeplinirii acestor doua conditii pentru admisibilitatea cererii de sechestru asigurator.
Or, acest lucru nu se putea realiza prin lipsa unei analize pertinente a dreptului dedus judecatii, cerinta constatarii creantei prin act scris si a exigibilitatii acesteia  fiind doua din cele trei conditii impuse de catre legiuitor.
Analizarea aparentei dreptului nu implica necercetarea probelor, a verificarii inscrisurilor existente in dosar, asa cum pretind recurentele.
Chiar daca pe aceasta cale necontencioasa, instanta nu are  indreptatirea de a solutiona fondul dreptului dedus judecatii, aceasta are dreptul si chiar obligatia de a efectua un examen sumar al litigiului pentru a putea aprecia care dintre partile litigante are in favoarea sa aparenta unei situatii juridice legale si justifica un interes legitim in mentinerea unei anumite stari de fapt sau de drept.
Prin urmare, pentru a pronunta o hotarare legala, judecatorul este indreptatit sa realizeze un examen sumar al fondului cauzei, pentru a determina astfel de partea cui este aparenta dreptului.
Examenul sumar al cauzei se intinde asupra tuturor pretentiilor si apararilor reciproce ale partilor, instanta putand examina in acest scop actele si inscrisurile depuse de parti, doar pentru a stabili de partea cui este aparenta dreptului.
Pentru a raspunde acestui deziderat juridic, Curtea a considerat ca instanta de fond in mod corect a examinat inscrisurile depuse de catre recurente la dosar, pentru a vedea pe de o parte daca exista un act constatator al creantelor, din textul caruia sa rezulte elementele raportului juridic intre parti, in special existenta datoriei si obligatia debitorului de a plati o anumita suma de bani, iar pe de alta parte exigibilitatea creantei.
Efectuand o astfel de analiza, numai in scopul verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de art. 591 alin. 1 Cod procedura civila, pentru a stabili daca aparenta dreptului este in favoarea reclamantelor, Curtea a considerat ca instanta de fond nu a solutionat fondul dreptului dedus judecatii ci s-a conformat doar dispozitiilor legale mentionate.
Drept urmare, pentru considerentele mentionate, Curtea a respins primul motiv de recurs ca nefondat.
Referitor la cel de al 2 lea motiv de recurs, care este in stransa legatura cu primul, Curtea considera in plus ca, de vreme ce contractul incheiat de parti, si scrisoarea de garantie bancara nu cuprind elemente din care sa rezulte, la o analiza formala, existenta pretinse datorii a intimatei parate precum si obligatia acesteia de a plati catre fiecare recurenta-reclamanta sumele pretinse, admiterea cererii de infiintare a unui sechestru asigurator pe bunurile imobile ale intimatei in temeiul art. 591 alin1  Cod procedura civila nu se justifica.
In consecinta, Curtea a respins si cel de-al 2 lea motiv de recurs ca nefondat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 3041 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat, pentru neindeplinirea celor doua conditii legale prevazute de art. 591 alin. 1 Cod procedura civila, mai sus analizate.