Sechestru asigurator. Lipsa unor bunuri mobile sau imobile asupra carora sa se instituie, in concret respectiva masura asiguratorie
(Decizie nr. 666A din data de 30.04.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Domeniu:
Sechestru (Sechestru asigurator. Lipsa unor bunuri mobile sau imobile asupra carora sa se instituie, in concret respectiva masura asiguratorie).
Luarea masurii sechestrului asigurator nu depinde de existenta, in chiar momentul dispunerii masurii, in patrimoniul persoanei, fizice sau juridice, a vreunui bun mobil sau imobil asupra carora sa se instituie, in concret, respectiva masura.
In consecinta, in baza art. 249 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, Curtea a dispus instituirea masurii sechestrului asigurator, in vederea garantarii repararii prejudiciului produs prin infractiune, asupra bunurilor mobile si imobile ale partii responsabile civilmente si ale inculpatilor, inclusiv asupra conturilor societatilor comerciale la care acestia figureaza ca imputernicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate in tara sau in strainatate, care se vor identifica in cursul punerii in executare.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr. 666 / A din data de 30 aprilie 2015, Dosar nr. 4350/292/2014 )
Prin sentinta penala nr. 36/11.03.2015, pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede in dosarul nr. 4350/292/2014, s-au dispus urmatoarele:
In baza art. 396 alin. 1, 4 si 10 C.pr.pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 2 ani inchisoare in sarcina inculpatului T.A., sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
In baza art. 83 alin. 1 C.pen., s-a amanat aplicarea pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 84 C.pen., de 2 ani, de la data ramanerii definitive a sentintei.
In baza art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunica Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman.
In baza art. 85 alin. 2 C.pen., s-a impus inculpatului obligatia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 88 C.pen., cu privire la consecinte nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
In baza art. 396 alin. 1, 4 si 10 C.pr.pen. raportat la art. 83 C.pen., s-a stabilit pedeapsa de 2 ani inchisoare in sarcina inculpatului B.I.C., sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
In baza art. 83 alin. 1 C.pen., s-a amanat aplicarea pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 84 C.pen., de 2 ani, de la data ramanerii definitive a sentintei.
In baza art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunica Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman.
In baza art. 85 alin. 2 C.pen., s-a impus inculpatului obligatia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 88 C.pen., cu privire la consecinte nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
S-a admis, in parte, actiunea civila exercitata in cauza de partea civila Statul Roman prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman.
Au fost obligati, in solidar, inculpatii, precum si in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata catre partea civila a sumei de 283.415 lei, reprezentand prejudiciul nerecuperat, la care se adauga majorari de intarziere calculate pana la data stingerii sumei datorate.
S-a respins cererea formulata de partea civila cu privire la instituirea de masuri asiguratorii in vederea recuperarii pagubei.
In baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat fiecare dintre inculpati, in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata sumei de cate 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In motivarea in fapt si in drept a sentintei, Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1182/P/2014 din data de 03.12.2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede, au fost trimisi in judecata, in stare de libertate, inculpatii T.A., pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, fapta prevazuta si pedepsita de art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificata, privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si B.I.C., pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, fapta prevazuta si pedepsita de art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificata, privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, parte civila fiind Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman, iar parte responsabila civilmente - S.C. D C S.R.L., prin lichidator judiciar R C SPRL Turnu Magurele.
In actul de sesizare s-a retinut in fapt ca inca de la infiintare, respectiv din data de 21.09.2011, inculpatul T.A. a detinut calitatea de unic asociat si administrator la S.C. D Comprex S.R.L., cu sediul social in satul S., com. S., jud. T., pana la data de 11.02.2013. Societatea in cauza este inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Teleorman sub nr. J 34/589/2011 si are codul de identificare fiscala - 29131942. Conform certificatului de inregistrare, obiectul de activitate principal al firmei este: "lucrari de constructii a cladirilor rezidentiale si nerezidentiale" - cod CAEN 4120.
Ulterior, in conformitate cu Decizia nr. 1 /l 1.02.2013 a inculpatului T.A., emisa in calitate de asociat unic, a fost atras in societate si inculpatul B.I.C., prin majorarea capitalului social. In fapt, capitalul social a fost majorat doar cu suma de 10 lei, depunere efectuata de noul asociat. Prin aceeasi decizie a fost revocat din calitatea de administrator inculpatul T.A. si a fost numit administrator inculpatul B.I.C..
In data de 12.02.2013, prin Hotararea nr. 2 a AGA, s-au facut modificari structura societatii, in sensul ca s-a retras din societate inculpatul T.A., cedand partile sociale pe care le detinea, catre celalalt inculpat – B.I.C..
Ulterior, conform incheierii civile nr. 541/09.10.2013 pronuntata de Tribunal Teleorman s-a deschis procedura de insolventa fiind numit lichidator judiciar - R C SPRL Turnu Magurele.
Prin procesul-verbal incheiat la data de 08.05.2014 si inregistrat sub nr. 3232/05.06.2014, la A.N.A.F - A.J.F.P. Teleorman - Activitatea de Inspectie Fiscala, s-a constatat ca firma detinuta succesiv de cei doi inculpati, in perioada supusa controlului, 22.09.2011-31.12.2013, a retinut si nu a virat la bugetul consolidat al statului impozitele si contributiile cu retinere la sursa, in termenul de 30 zile de la data scadentei, in suma totala de 237.041 lei, din care: impozit pe venit - 233.748 lei; impozit pe venituri din salarii - 1.116 lei; contributii de asigurari sociale de stat datorate de angajati - 723 lei; contributii de asigurari pentru somaj datorate de angajati - 72 lei.
Pentru neplata in termen au fost calculate obligatii fiscale accesorii (dobanzi si penalitati de intarziere) in cuantum total de 46.374 lei.
Pentru justa solutionare a cauzei penale, respectiv pentru a se stabili cu exactitate cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului, s-a dispus efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice, de catre inspectorii anti-frauda din cadrul Directiei de Combatere a Fraudelor, detasati la Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman.
In raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 91 incheiat la data de 09.10.2014, de catre inspectorii anti-frauda din cadrul Directiei de Combatere a Fraudelor, detasati la Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman, raportat la obiectivele adresate, s-au concluzionat urmatoarele: - S.C. D C S.R.L. S. a retinut pe statele de plata contributiile salariale (C.A.S., C.A.S.S., somaj) si impozitul pe venitul din salarii, acestea nefiind declarate de catre societate si au fost stabilite de catre organul fiscal prin decizia de impunere nr. 301 din 06.06.2014, in urma inspectiei fiscale din perioada 22-28 aprilie 2014 si respectiv 05-08 mai 2014. Singura declaratie depusa de catre firma in cauza a fost in data de 25.10.2012, pentru impozitul pe veniturile din alte surse, administrator fiind inculpatul T A; S.C. D C S.R.L. S. nu si-a indeplinit obligatiile de achitare in termenul legal a impozitului pe salarii si contributiilor salariale retinute ca stopaj la sursa.
Perioada in care au fost retinute pe statele de plata contributiile salariale si nu au fost virate in termenul legal de 30 de zile de la scadenta in conturile stabilite de lege, s-a stabilit a fi : 01.11.2012 - 01.02.2013.
Din analiza efectuata nu au fost depistate cauze economice care sa conduca la neachitarea in termen, a impozitului pe salarii si contributiilor salariale retinute ca stopaj la sursa, cat si a impozitului pe veniturile din alte surse; S.C. D C S.R.L. S. a dispus de lichiditati pentru achitarea obligatiilor de plata, disponibilul din casierie si contul bancar la 30.09.2012 totalizand suma de 721.215,84 lei, suficient pentru achitarea impozitului pe veniturile din alte surse in suma de 109.215 lei declarat in data de 25.10.2012, cat si a sumelor retinute ca stopaj la sursa, datorate pentru cei doi salariati.
Cu privire la prejudiciu, s-a stabilit ca acesta totalizeaza suma de 233.392 lei. Din suma respectiva, 3.293 lei reprezentand retineri la sursa de la salariati, au fost realizate in perioada 01.11.2012 - 01.02.2013, iar suma de 108.859 lei, reprezentand impozit: veniturile din alte surse, a fost declarata in data de 25.10.2012, perioada in care administrator a fost inculpatul T.A.. Deci, totalul prejudiciului alocat inculpatului T.A. este de 108.859 lei.
Suma de 124.533 lei, reprezentand impozit pe veniturile din alte surse, care a fost stabilita de catre Activitatea de inspectie fiscala din cadrul A.J.F.P. Teleorman, prin decizia de impunere nr. 301 din data de 06.06.2014, nu a putut fi defalcata deoarece este aferenta intregii perioade de functionare a societatii, respectiv 21.09.2011 - 31.12.2013.
Fiind audiat in calitate de inculpat, B.I.C., a declarat faptul ca, in cursul lunii februarie 2013, ar fi fost intrebat de catre un tanar, poreclit "R.", pe care-1 stia din liceu si a carui identitate nu o cunoaste, daca lucreaza si ce situatie materiala are. Auzind ca nu realizeaza venituri si are nevoie de bani, i-ar fi spus ca are un unchi, care detine o firma, pe care ar vrea sa o inchida, intrucat doreste sa-si infiinteze una noua. Tot acesta i-ar fi precizat ca pentru a inchide acea firma trebuie sa o treaca pe numele altei persoane. Astfel, i-a propus sa preia el acea firma, urmand a primi pentru acest serviciu suma de 600 lei. Tot acel tanar i-ar fi spus ca firma respectiva are ca obiect de activitate colectarea fierului vechi si efectuarea de lucrari in domeniul constructiilor. I-a precizat ca daca doreste poate mentine firma activa si implicit poate sa lucreze in domeniile mentionate, iar in cazul in care nu presteaza niciun fel de activitate, se va inchide singura. Intrucat inculpatul in cauza a acceptat, in seara aceleiasi zile a fost luat de la domiciliu, din satul V., corn. V., jud. Valcea, de unchiul lui "R.", cu autoturismul, pentru a se deplasa sa incheie tranzactia de preluare a acelei firme. Inculpatul a precizat ca la acel moment nu stia unde anume trebuie sa mearga, acest lucru aflandu-1 in masina, de la unchiul lui "R.", pe care de asemenea, nu-1 cunostea. in legatura cu acesta stie doar ca este poreclit "V.". Astfel, "V." ar fi venit la domiciliul sau cu un autoturism marca Dacia Logan, al carui numar de inmatriculare nu 1-a retinut. Nu a fost insotit de catre "R.". In jurul orei 22.00, in aceeasi zi, ar fi ajuns pe raza mun. Rosiorii de Vede si s-au cazat la un hotel, a carei denumire nu a putut-o preciza si aici s-au intalnit cu o persoana de etnie rroma, a carei identitate, de asemenea, nu a indicat-o, motivand ca nu o stie. Ar fi aflat ulterior, respectiv a doua zi, ca acea persoana ar fi unchiul lui T A, intrucat acesta i se adresa cu apelativul "unchiule". Stie doar ca acea persoana a vorbit cu "V." in masina sa, despre care-si aminteste ca era marca Opel Vectra inmatriculata cu numarul TR - DVD. Cu privire la continutul acelei discutii, inculpatul B.I.C. a declarat ca nu stie ce anume au vorbit cei doi. A doua zi, impreuna cu "V." ar fi mers in mun. Alexandria, cu masina sa. Aici, s-ar fi intalnit in centru localitatii, cu inculpatul T.A., pe care l-ar fi vazut atunci pentru prima data, cu unchiul sau, mai sus mentionat, cu sotia acestuia si inca c persoana de sex masculin, mai in varsta, despre care considera ca ar avea in jur de 50-60 ani. Toate persoanele mentionate au mers intr-o cladire, despre care a precizat ca nu stie daca era birou notarial sau sediul vreunei institutii, unde dupa ce au urcat pe niste scari si. pe rand, au intrat intr-un birou, a semnat niste acte, fara a le citi. Inculpatul in cauza a mai sustinut ca nu a primit nici atunci, cu ocazia semnarii actelor si nici ulterior, niciun fel de inscrisuri ale acelei firme, cu atat mai putin documente de evidenta contabila. Ulterior inculpatul ar fi primit de la "V." suma de 600 lei, conform intelegerii, pentru serviciul pe care-1 prestase. Acelasi inculpat a mai declarat ca, personal, niciodata nu a desfasurat niciun fel de activitate cu firma respectiva, astfel considera ca nu i s-ar imputa neplata vreunei sume de bani datorata bugetului de stat, de catre acea societate. Cele declarate de inculpatul B.I.C., nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba. Cu atat mai mult, inculpatul in cauza chiar afirma ca si-ar fi dat seama ca activitatea pe acea firma a fost continuata, probabil de catre inculpatul T.A., care a fost primul administrator, intrucat in vara anului 2014 a primit la domiciliu doua amenzi ce insumeaza 9.000 lei (una in suma de 5.000 lei si respectiv una in suma de 4.000 lei), ambele pe numele sau, in calitate de administrator al S.C. D C S.R.L., insa nu a facut niciun demers asa cum s-ar fi impus si motivand ca i-a fost fiica de consecinte, ar f platit pana in prezent, la Primaria Com. V., in doua transe, suma de 100 lei.
Procedandu-se si la audierea inculpatului T.A., acesta a negat cele declarate de B.I.C., sustinand ca, dupa aproximativ opt sau noua luni, de la infiintarea S.C. D C S.R.L., a luat hotararea de a nu mai administra aceasta firma Astfel, intalnindu-se intamplator cu inculpatul B.I., pe raza mun. Alexandria desi nu-l cunostea, i s-ar fi propus de catre acesta sa-i cesioneze lui firma. A fost de acord cu acest lucru, astfel ca, dupa circa o saptamana s-ar fi intalnit cu inculpatul B.I. la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Teleorman, unde au perfecta" actele de cesiune ale S.C. D C S.R.L. Acelasi inculpat a precizat ca atat la prima intalnire, cat si la data cesionarii firmei nu au fost de fata alte persoane. La momentul cesionarii firmei i-ar fi inmanat inculpatului B.I. si toate documentele de evidenta contabila ale acesteia.
Situatia de fapt mai sus mentionata este sustinuta cu urmatoarele mijloace de proba: plangerea si inscrisurile depuse, raportul de constatare tehnico-stiintifica, coroborate cu declaratiile inculpatilor.
Prin incheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 21 ianuarie 2015 judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si a dispus inceperea judecatii.
La primul termen de judecata, cu procedura legal indeplinita, ulterior citirii in extras de catre grefierul de sedinta in baza art. 374 C.pr.pen. a actului prin care s-a dispus inceperea judecatii, instanta i-a intrebat pe inculpati daca solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate de parti, aducandu-li-se la cunostinta dispozitiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. si a procedat la audierea acestora, in conformitate cu art. 378 C.pr.pen. Totodata, s-a incuviintat inculpatilor proba cu inscrisuri in circumstantiere, in cadrul probei fiind depuse la dosarul cauzei inscrisurile solicitate.
Analizand materialul probator administrat in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, Judecatoria a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Situatia de fapt descrisa anterior in urma analizei coroborate a materialului probator administrat in cauza, atat in faza urmaririi penale cat si in faza cercetarii judecatoresti, respectiv: la data de 18.06.2014 a fost primita spre solutionare plangerea formulata de Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman. In plangere s-a sesizat ca, in urma controlului efectuat la S.C. D C S.R.L., s-a constatat ca firma respectiva inregistreaza impozite si contributii cu retinere la sursa, neachitate in termenul legal de 30 de zile, de la scadenta, in suma totala de 237.041 Iei.
In drept, faptele inculpatilor T.A. si B.I.C. - care in calitate de administratori ai S.C. D C S.R.L. S., in perioada de 22.09.201.-31.12.2013, au retinut si nu au varsat la bugetul consolidat al statului impozitele si contributiile cu retinere la sursa, in cuantum de 237.041 lei - intrunesc elementele constitutive al infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Analizand latura obiectiva a infractiunii de evaziune fiscala, s-a retinut ca elementul material consta in actiunea de a nu retine si a nu varsa la bugetul statului in calitate de administratori ai firmei respective in perioada stabilita a impozitelor si contributiilor cu retinere la sursa in cuantum de 237.041 lei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatii au actionat cu vinovatie in modalitatea intentiei directe, conform dispozitiilor art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., intrucat inculpatii au prevazut rezultatul faptei sale si au urmarit producerea lui prin savarsirea faptelor.
La individualizarea pedepselor stabilite in sarcina inculpatilor, s-au avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 74 C. pen.
In ceea ce priveste necesitatea aplicarii pedepsei, s-a constatat ca in cauza sunt indeplinite conditiile art. 83 C.pen., pedeapsa stabilita fiind de cel mult 2 ani inchisoare; inculpatii nu au mai fost condamnati anterior la pedeapsa inchisorii; acestia si-au manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii iar in raport de persoana inculpatilor, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acestia pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile lor de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei lor pentru o perioada determinata. De asemenea, s-a constatat faptul ca maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita de inculpati se incadreaza intr-o valoare inferioara celei de 7 ani inchisoare prevazute de art. 83 alin. 2 C.pen., iar inculpatii nu s-au sustras de la urmarire penala ori judecata si nu au incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
In conformitate cu art. 249 C.pr.pen., s-a respins cererea formulata de partea civila cu privire la instituirea de masuri asiguratorii in vederea recuperarii pagubei, intrucat din adresele emise de Administratiile Financiare ale Primariilor de domiciliu rezulta ca inculpatii nu figureaza cu bunuri mobile si imobile ori cu alte venituri.
Impotriva acestei sentinte, in data de 23.03.2015, in termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentintei, partea civila Agentia Nationala de Administrate Fiscala - DirectiaRegionala a Finantelor Publice Ploiesti - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman a declarat apel pe care l-a motivat in scris (motivele aflate la filele 6-7 si 14-15 din prezentul dosar).
De asemenea, in datele de 19.03.2015 si 23.03.2015, in termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentintei, inculpatii T.A. si B.I.C. au declarat apeluri pe care le-au motivat in scris (motivele aflate la filele 2-3 si 5 din prezentul dosar).
Apelurile au fost inregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala in data de 02.04.2015 sub nr. unic de dosar 4350/292/2014 (nr. in format vechi 1185/2015).
Motivele de apel
Partea civila Agentia Nationala de Administrate Fiscala - Directia Regionala a Finantelor Publice Ploiesti - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura civila a cauzei, in sensul admiterii cererii de instituire a masurilor asiguratorii.
In motivarea in fapt a apelului, partea civila a precizat ca in mod gresit prima instanta a respins, ca neintemeiata, cererea de instituire a masurilor asiguratorii, in raport de art. 397 alin. 2 C.pr.pen. In acest sens, partea civila a precizat ca, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, in cazul in care s-a savarsit o infractiune prevazuta de prezenta lege, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie. Astfel, faptul ca inculpatii nu detin bunuri asupra carora sa se poata institui sechestru nu prezinta relevanta juridica in ceea ce priveste instituirea sau nu a sechestrului asigurator, atata vreme cat o astfel de masura are in primul rand un scop preventiv si produce efecte nu numai prezente, ci si in viitor. In acest sens, chiar daca la momentul pronuntarii hotararii de condamnare inculpatii nu aveau bunuri asupra carora sa se poata institui sechestru, urmare instituirii sechestrului asigurator, creditorul - A.N.A.F. are posibilitatea oricand in viitor de a pune in aplicare aceasta masura, o data cu identificarea unor bunuri in patrimoniul inculpatilor.
Asadar, partea civila a criticat pentru nelegalitate sentinta penala apelata, in sensul ca prima instanta nu s-a pronuntat cu privire la instituirea de masuri asiguratorii.
In drept, au fost invocate prevederile art. 412 C.pr.pen.
Inculpatul T.A. a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura penala a cauzei, in sensul aplicarii dispozitiilor art. 74, art. 76 si art. 81 din Legea nr. 15/1968, ca lege penala mai favorabila, si, in consecinta, retinerea circumstantelor atenuante si dispunerea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In motivarea in fapt a apelului, inculpatul a precizat ca nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de urmarire penala si este singurul intretinator al familiei sale.
In drept, au fost invocate prevederile art. 408 si urmatoarele C.pr.pen.
Inculpatul B.I.C., a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura penala si latura civila a cauzei, in sensul diminuarii considerabile a cuantumului pedepsei aplicate de catre prima instanta si al reducerii cuantumului despagubirilor civile la plata carora a fost obligat.
In motivarea in fapt a apelului, inculpatul a precizat ca legea penala mai favorabila este Codul penal din 1969, a avut o contributie redusa la savarsirea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut si regretat fapta comisa. A mai precizat ca domiciliaza in judetul Valcea, sens in care a solicitat ca masurile si obligatiile ce i-au fost impuse de catre prima instanta sa fie sub supravegherea Serviciului de Probatiune Valcea.
In drept, au fost invocate prevederile art. 408 si urmatoarele C.pr.pen.
Curtea, examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, atat prin prisma motivelor invocate de catre apelanti, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, potrivit dispozitiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. si art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciaza ca apelurile formulate de partea civila si inculpatul B.I.C. sunt intemeiate, iar apelul formulat de inculpat T A este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Referitor la situatia de fapt, Curtea constata ca, pe de o parte a fost descrisa in mod amplu in considerentele sentintei penale apelate, iar pe de alta parte, ca, la judecata in prima instanta, la termenul din 11.02.2015, ambii inculpati s-au prevalat de dispozitiile art. 374 alin. 4, art. 375 si art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscand faptele in modalitatea in care acestea au fost descrise in rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de proba administrate in timpul urmarii penale.
Totodata, Curtea, efectuand propriul examen analitic asupra situatiei de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de proba administrate in cursul urmaririi penale, constata ca situatia de fapt a fost in mod corect retinuta de catre prima instanta, motiv pentru care isi insuseste pe deplin argumentatia expusa de catre prima instanta, apreciind, asadar, ca mijloacele de proba administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, imprejurarea ca inculpatii au savarsit faptele pentru care au fost cercetati.
1. Mijloacele de proba administrate in timpul urmaririi penale
Curtea retine ca in aceasta faza procesuala au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal si adresa nr. 3233/05.06.2014 intocmite de catre A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman - A.J.F.P. Teleorman - Activitatea de Inspectie Fiscala, raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 91/09.10.2014 si inscrisurile anexate, mijloace de proba ce se coroboreaza cu depozitiile inculpatilor, prin care acestia au recunoscut in mod constant savarsirea faptelor retinute in sarcina lor.
2. Mijloacele de proba administrate in cursul judecarii cauzei de catre instanta de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constata ca in cursul judecarii cauzei in apel nu s-a solicitat administrarea niciunui mijloc de proba.
In drept
Curtea constata ca faptele retinute in sarcina ambilor inculpati intrunesc, atat din punct de vedere obiectiv, cat si subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care isi insuseste pe deplin argumentele expuse de Judecatorie in analizarea acestor aspecte.
Analiza motivelor de apel
Motivul de apel invocat de inculpatul B.I.C. referitor la modalitatea de solutionare a laturii civile a cauzei
Prin adresa si procesul-verbal nr. 3233/05.06.2014 (aflate la filele 11-17 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), s-a constatat faptul ca, urmare a controlului efectuat in perioada 22-28.04.2014 si 05-08.05.2014 la S.C. D C S.R.L., administrata de catre cei doi inculpati in mod succesiv, contribuabilul inregistra, pentru perioada supusa controlului, 22.09.2011 - 31.12.2013, impozite si contributii cu retinere la sursa, neachitate in termen de 30 de zile de la scadenta, in suma totala de 283.415 lei, compusa din impozit pe venit, impozit pe venituri din salarii, contributii de asigurari sociale de stat, contributii de asigurari sociale de sanatate si contributii de asigurari pentru somaj, precum si accesorii calculate la aceste impozite si contributii.
Prin cererea formulata in data de 07.01.2015 (aflata la filele 14-15 din dosarul nr. 4350/292/2014 al Judecatoriei Rosiorii de Vede), A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiesti - A.J.F.P. Teleorman s-a constituit, in baza art. 20 C.pr.pen., parte civila cu suma totala de 283.415 lei, compusa din impozit pe venit, impozit pe venituri din salarii, contributii de asigurari sociale de stat, contributii de asigurari sociale de sanatate si contributii de asigurari pentru somaj, precum si accesorii calculate la aceste impozite si contributii, precum si majorari de intarziere ce se vor calcula potrivit art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Totodata, partea civila a solicitat introducerea in cauza a partii responsabile civilmente, precum si instituirea masurilor asiguratorii in vederea repararii pagubei.
In acest context, Curtea constata ca in cauza sunt indeplinite, in mod cumulativ, conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatilor, conform art. 1357 si urmatoarele C.civ., constand in existenta faptei ilicite - infractiunea, existenta vinovatiei autorului faptei ilicite - intentia, existenta prejudiciului cauzat - retinerea si nevarsarea la bugetul consolidat de stat a sumelor datorate cu titlu de impozite si contributii datorate la bugetul consolidat de stat si existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul cauzat prin fapta ilicita.
In acelasi timp, conform art. 1373 C.civ., comitentii sunt raspunzatori de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat.
Potrivit art. 1382 C.civ., cei care raspund pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparatie fata de cel prejudiciat.
Astfel, avand in vedere ca inculpatii au comis faptele in exercitarea functiei de administrator al S.C. D C S.R.L., Curtea constata ca aceasta societate comerciala are, in procesul penal, potrivit art. 86 C.pr.pen., calitatea de parte responsabila civilmente, neputand fi retinuta pentru aceasta din urma vreo cauza exoneratoare de raspundere civila. Astfel, instanta constata ca in cauza sunt indeplinite, in mod cumulativ, conditiile prevazute de art. 1373 C.civ., in vederea angajarii raspunderii civile delictuale pentru fapta altei persoane, constand in existenta raportului de prepusenie si exercitarea de catre inculpati a faptei ilicite in functia de administrator al acestei societati comerciale, in vederea indeplinirii obiectului sau de activitate pentru care a fost infiintata.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor civile, Curtea constata ca acesta a fost in mod just stabilit prin raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 91/09.10.104 (aflat la filele 24-28 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), ale carei concluzii sunt in sensul ca in perioada supusa controlului efectuat de catre organele fiscale, 21.09.2011 - 31.12.2013, desi a dispus de lichiditati pentru achitarea obligatiilor fiscale de plata, disponibilul din casierie si contul bancar detinut fiind suficient in acest sens, S.C. D C S.R.L. nu si-a indeplinit obligatiile de achitare in termenul legal de 30 de zile de la scadenta a impozitului pe salarii si a contributiilor salariale retinute ca stopaj la sursa.
Referitor la obligarea, in solidar, a inculpatilor, si in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata, pe langa despagubirile civile constand in debitul principal reprezentat de impozitele si contributiile retinute la sursa si nevirate la bugetul de stat, precum si la plata obligatiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, Curtea retine urmatoarele.
Potrivit art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, dobanzile reprezinta echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale ca urmare a neachitarii de catre debitor a obligatiilor de plata la scadenta si se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Totodata, conform art. 1385 alin. 3 C.civ., repararea prejudiciului trebuie sa fie integrala, in sensul de a cuprinde atat pierderea suferita constand in debitul principal, cat si castigul nerealizat constand, in speta, in obligatiile fiscale accesorii debitului principal.
In consecinta, avand in vedere ansamblul motivelor de fapt si de drept anterior expuse, Curtea constata ca prima instanta a retinut in mod corect suma la care i-a obligat, in solidar, pe inculpati, si in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata despagubirilor civile catre partea civila.
Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca motivul de apel vizand modalitatea de solutionare a laturii civile a cauzei este nefondat.
Motivul de apel invocat de ambii inculpati vizand individualizarea judiciara a cuantumului pedepselor si a modalitatii lor de executare
Analiza incidentei in cauza a principiului aplicarii legii penale mai favorabile
Avand in vedere ca pe parcursul solutionarii prezentei cauze, respectiv in data de 01.02.2014 a intrat in vigoare noul Cod penal, respective Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza in ce masura sunt incidente prevederile art. 5 alin.1 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei.
Pentru infractiunea prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsa prevazute de lege, in varianta normativa in vigoare atat la data savarsirii faptelor, cat si in varianta normativa actuala sunt de la 1 an la 6 ani inchisoare.
Asadar, se constata ca, din punctul de vedere al limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea pentru care au fost cercetati inculpatii, nu se poate stabili legea penala mai favorabila.
In raport de constatarile mai sus-expuse, Curtea apreciaza ca fiind necesare urmatoarele precizari.
Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut in vedere un singur criteriu, de altfel deosebit de important, si anume cel al limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea savarsita de inculpat, ci se ia in considerare un ansamblu de criterii care determina, in concret, o situatie juridica mai favorabila inculpatului, in raport de incidenta in cauza a diferitelor institutii juridice cum ar fi cele referitoare la individualizarea si modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
In acest context, Curtea constata ca in mod corect a apreciat prima instanta in sensul ca in cauza nu este suficienta dispunerea suspendarii conditionate a executarii pedepei, posibilitate conferita prin prisma dispozitiilor art. 81 - 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen., ca lege penala mai favorabila, pentru motivele ce vor fi expuse in cele ce succed.
Prin urmare, analizand situatia juridica concreta a apelantilor-inculpati, avand in vedere si aspectele prezentate anterior referitor la imprejurarile de fapt in care a fost comisa infractiunea, Curtea constata ca legea penala mai favorabila apelantilor-inculpati este Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Pe de alta parte, Curtea are in vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronuntata de Curtea Constitutionala in solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 5 alin. 1 C.pen., decizie publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.
Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat in sensul ca dispozitiile art. 5 C.pen. sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, Curtea constata ca prin decizia sus-mentionata s-a ales criteriul aprecierii globale in stabilirea legii penale mai favorabile.
In consecinta, Curtea constata ca in mod corect a avut in vedere prima instanta atat incadrarea juridica a faptelor, cat si pedepsele stabilite apelantilor-inculpati, precum si modalitatea de executare a pedepselor prin raportare la dispozitiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pe care le-a aplicat in mod global, unitar.
Curtea mai constata ca, urmare a solutionarii cauzei potrivit procedurii recunoasterii invinuirii prevazute de art. 374 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 375 C.pr.pen., apelul formulat de inculpati nu poate viza decat aspecte legate de cuantumul si modalitatea de executare a pedepsei aplicate de catre prima instanta.
Referitor la cuantumul pedepsei principale a inchisorii stabilite, Curtea apreciaza faptul ca in mod corect prima instanta a stabilit apelantilor-inculpati pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru infractiunea comisa, pedeapsa al carei cuantum este orientat spre minimul special prevazut de lege, redus cu o treime conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen., avand in vedere, pe de o parte circumstantele reale de savarsire a faptei – reliefate prin realizarea mai multor acte materiale, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, intr-un interval indelungat de timp, de 2 ani si 3 luni, producand bugetului de stat un prejudiciu deosebit de insemnat, in cuantum total de 283.415 lei, nerecuperat pana in prezent – iar pe de alta parte, circumstantele personale ale apelantilor-inculpati – constand, pe de o parte, in lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul T.A. (conform fisei de cazier judiciar aflate la fila 88 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), respectiv aplicarea in anul 2011 a unei amenzi administrative pentru savarsirea de catre inculpatul B.I:C. a infractiunii de furt calificat prevazute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e si g din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal (conform fisei de cazier judiciar aflate la fila 102 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), iar pe de alta parte, in atitudinea constanta adoptata de inculpati de recunoastere a faptei comise.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constata ca in mod corect a apreciat prima instanta asupra faptului ca in cauza nu este necesara aplicarea pedepsei, astfel ca devin incidente prevederile art. 83 C.pen., sens in care in mod corect a apreciat prima instanta asupra indeplinirii, in mod cumulativ, a conditiilor prevazute de acest text de lege in vederea dispunerii amanarii aplicarii pedepsei pe durata unui termen de supraveghere inauntrul caruia inculpatii vor trebui sa respecte masurile de supraveghere si obligatiile impuse, aspect care constituie o garantie suficienta in sensul ca, pe de o parte, inculpatii au inteles gravitatea faptelor comise, iar pe de alta parte, nu vor mai savarsi alte fapte de natura penala.
Asadar, prin aplicarea prevederilor art. 83 C.pen., Curtea apreciaza ca in cauza se va garanta indeplinirea scopurilor si functiilor, deopotriva coercitive si preventive, ale pedepselor stabilite de catre prima instanta.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca in cauza, pe de o parte, nu se impune retinerea niciuneia dintre circumstantele atenuate legale sau judiciare prevazute de art. 75 C.pen., nefiind identificate in concret aspecte de fapt de natura a se putea circumscrie acestor prevederi legale, iar pe de alta parte, nu se impune nici suspendarea conditionata a executarii pedepsei, conform art. 81 - 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, intrucat dispunerea acestei masuri de individualizare judiciara a executarii pedepsei, in lipsa impunerii in sarcina inculpatilor a respectarii unor obligatii si masuri de supraveghere, nu este suficienta in vederea garantarii scopurilor si functiilor pedepsei inchisorii.
In consecinta, Curtea apreciaza ca atat cuantumul pedepselor stabilite, cat si modalitatea de executare a acestora corespund ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevazute de art. 74 C.pen.
Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca motivele de apel formulate de ambii apelanti-inculpati vizand individualizarea judiciara a cuantumului pedepselor stabilite si a modalitatii de executare a acestora sunt nefondate.
Motivul de apel invocat de partea civila vizand obligativitatea instituirii in cauza a masurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator
Din acest punct de vedere se retine ca, prin cererea de constituire de parte civila s-a mai solicitat, in conformitate cu prevederile art. 249 - 254 C.pr.pen., instituirea de masuri asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor si ale partii responsabile civilmente, pentru garantarea acoperirii prejudiciului stabilit in sarcina acestora, cauzat bugetului de stat.
Sub acest aspect, Curtea retine ca, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, in cazul in care s-a savarsit o infractiune prevazuta de prezenta lege, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.
Totodata, din adresa nr. 2946/28.07.2014 emisa de Primaria comunei Scrioastea, judetul Teleorman (aflata la fila 72 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), rezulta ca nici inculpatul T.I. si nici partea responsabila civilmente nu figureaza in evidentele institutiei cu bunuri mobile sau imobile.
Astfel, avand in vedere dispozitiile legale anterior mentionate, rezulta ca luarea masurii sechestrului asigurator nu depinde de existenta, in chiar momentul dispunerii masurii, in patrimoniul persoanei, fizice sau juridice, a vreunui bun mobil sau imobil asupra carora sa se instituie, in concret, respectiva masura.
In consecinta, in baza art. 249 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, Curtea va institui masura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, in vederea garantarii repararii prejudiciului produs prin infractiune, asupra bunurilor mobile si imobile ale partii responsabile civilmente si ale inculpatilor, inclusiv asupra conturilor societatilor comerciale la care acestia figureaza ca imputernicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate in tara sau in strainatate, care se vor identifica in cursul punerii in executare a prezentei dispozitii de indisponibilizare, pana la concurenta sumei de 283.415 de lei si a accesoriilor aferente debitului pana la data stingerii sumei datorate.
Pentru aceste motive, Curtea constata ca apelul formulat de partea civila este intemeiat, urmand a fi admis si a se dispune in consecinta.
Analizarea din oficiu a celorlalte dispozitii ale sentintei penale apelate
In acest sens, Curtea are in vedere nu numai imprejurarea ca prezenta cale de atac a apelului este integral devolutiva atat in fapt, cat si in drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanta de control judiciar sa analizeze toate dispozitiile luate de prima instanta in solutionarea cauzei, dar si faptul ca instanta de control judiciar trebuie sa respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precadere, la expunerea temeiurilor de fapt si de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate in cauza.
Astfel, Curtea constata ca in mod nelegal a omis prima instanta sa faca aplicarea, in ceea ce ii priveste pe ambii inculpati, atat a prevederilor art. 35 alin. 1 si art. 36 alin. 1 C.pen. privind forma continuata a infractiunii, cat si a dispozitiilor art. 12. din Legea nr. 241/2005, potrivit carora nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanti legali ai societatii comerciale, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infractiunile prevazute de prezenta lege.
Insa, avand in vedere ca, sub aspectul laturii penale a cauzei, au fost declarate apeluri numai de catre inculpati, Curtea constata ca nu poate face aplicarea art. 35 alin. 1 si art. 36 alin. 1 C.pen. si art. 12 din Legea nr. 241/2005, in calea de atac a apelului, intrucat, a proceda in acest sens ar insemna incalcarea principiului “Non reformation in pejus”, si anume principiul neagravarii situatiei juridice in propria cale de atac, prevazut de art. 418 alin. 1 C.pr.pen.
Avand in vedere solutia de condamnare a inculpatilor, se constata ca in mod corect prima instanta a facut aplicarea art. 274 alin. 1, 2 si 3 C.pr.pen., obligandu-l pe fiecare inculpat, in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Prin urmare, Curtea va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate, in sensul celor anterior mentionate.
Solutia ce va fi pronuntata in cauza
In consecinta, in raport de ansamblul motivelor de faptsi al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, in baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelurile formulate de apelanta - parte civila AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE TELEORMAN si apelantul-inculpat B.I.C. impotriva sentintei penale nr. 36/11.03.2015, pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede in dosarul nr. 4350/292/2014.
Va desfiinta, in parte, sentinta penala apelata si, pe fond, rejudecand :
In baza art. 249 si art. 397 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, va institui masura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, in vederea garantarii repararii prejudiciului produs prin infractiune, asupra bunurilor mobile si imobile ale partii responsabile civilmente S.C. D C S.R.L., prin lichidator judiciar R C S.P.R.L., si ale inculpatilor T.A. si B.I.C., inclusiv asupra conturilor societatilor comerciale la care inculpatii figureaza ca imputernicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate in tara sau in strainatate, care se vor identifica in cursul punerii in executare a prezentei dispozitii de indisponibilizare, pana la concurenta sumei de 283.415 lei si a obligatiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, calculate pana la data stingerii sumei datorate.
Va desemna, ca autoritate de supraveghere pentru apelantul-inculpat B.I.C., Serviciul de Probatiune Valcea, avand in vedere imprejurarea ca acest inculpat domiciliata pe raza judetului Valcea.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat T.A. impotriva sentintei penale nr. 36/11.03.2015, pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede in dosarul nr. 4350/292/2014.
In temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia solutionarii apelurilor formulate de apelanta-parte civila si apelantul-inculpat B.I.C. vor ramane in sarcina statului, din care suma de 300 de lei, reprezentand onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
In temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-inculpat T.A. la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 300 de lei, reprezentand onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei
Sechestru (Sechestru asigurator. Lipsa unor bunuri mobile sau imobile asupra carora sa se instituie, in concret respectiva masura asiguratorie).
Luarea masurii sechestrului asigurator nu depinde de existenta, in chiar momentul dispunerii masurii, in patrimoniul persoanei, fizice sau juridice, a vreunui bun mobil sau imobil asupra carora sa se instituie, in concret, respectiva masura.
In consecinta, in baza art. 249 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, Curtea a dispus instituirea masurii sechestrului asigurator, in vederea garantarii repararii prejudiciului produs prin infractiune, asupra bunurilor mobile si imobile ale partii responsabile civilmente si ale inculpatilor, inclusiv asupra conturilor societatilor comerciale la care acestia figureaza ca imputernicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate in tara sau in strainatate, care se vor identifica in cursul punerii in executare.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr. 666 / A din data de 30 aprilie 2015, Dosar nr. 4350/292/2014 )
Prin sentinta penala nr. 36/11.03.2015, pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede in dosarul nr. 4350/292/2014, s-au dispus urmatoarele:
In baza art. 396 alin. 1, 4 si 10 C.pr.pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 2 ani inchisoare in sarcina inculpatului T.A., sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
In baza art. 83 alin. 1 C.pen., s-a amanat aplicarea pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 84 C.pen., de 2 ani, de la data ramanerii definitive a sentintei.
In baza art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunica Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman.
In baza art. 85 alin. 2 C.pen., s-a impus inculpatului obligatia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 88 C.pen., cu privire la consecinte nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
In baza art. 396 alin. 1, 4 si 10 C.pr.pen. raportat la art. 83 C.pen., s-a stabilit pedeapsa de 2 ani inchisoare in sarcina inculpatului B.I.C., sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
In baza art. 83 alin. 1 C.pen., s-a amanat aplicarea pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 84 C.pen., de 2 ani, de la data ramanerii definitive a sentintei.
In baza art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunica Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Teleorman.
In baza art. 85 alin. 2 C.pen., s-a impus inculpatului obligatia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 88 C.pen., cu privire la consecinte nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
S-a admis, in parte, actiunea civila exercitata in cauza de partea civila Statul Roman prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman.
Au fost obligati, in solidar, inculpatii, precum si in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata catre partea civila a sumei de 283.415 lei, reprezentand prejudiciul nerecuperat, la care se adauga majorari de intarziere calculate pana la data stingerii sumei datorate.
S-a respins cererea formulata de partea civila cu privire la instituirea de masuri asiguratorii in vederea recuperarii pagubei.
In baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat fiecare dintre inculpati, in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata sumei de cate 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In motivarea in fapt si in drept a sentintei, Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1182/P/2014 din data de 03.12.2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede, au fost trimisi in judecata, in stare de libertate, inculpatii T.A., pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, fapta prevazuta si pedepsita de art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificata, privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si B.I.C., pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, fapta prevazuta si pedepsita de art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificata, privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, parte civila fiind Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman, iar parte responsabila civilmente - S.C. D C S.R.L., prin lichidator judiciar R C SPRL Turnu Magurele.
In actul de sesizare s-a retinut in fapt ca inca de la infiintare, respectiv din data de 21.09.2011, inculpatul T.A. a detinut calitatea de unic asociat si administrator la S.C. D Comprex S.R.L., cu sediul social in satul S., com. S., jud. T., pana la data de 11.02.2013. Societatea in cauza este inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Teleorman sub nr. J 34/589/2011 si are codul de identificare fiscala - 29131942. Conform certificatului de inregistrare, obiectul de activitate principal al firmei este: "lucrari de constructii a cladirilor rezidentiale si nerezidentiale" - cod CAEN 4120.
Ulterior, in conformitate cu Decizia nr. 1 /l 1.02.2013 a inculpatului T.A., emisa in calitate de asociat unic, a fost atras in societate si inculpatul B.I.C., prin majorarea capitalului social. In fapt, capitalul social a fost majorat doar cu suma de 10 lei, depunere efectuata de noul asociat. Prin aceeasi decizie a fost revocat din calitatea de administrator inculpatul T.A. si a fost numit administrator inculpatul B.I.C..
In data de 12.02.2013, prin Hotararea nr. 2 a AGA, s-au facut modificari structura societatii, in sensul ca s-a retras din societate inculpatul T.A., cedand partile sociale pe care le detinea, catre celalalt inculpat – B.I.C..
Ulterior, conform incheierii civile nr. 541/09.10.2013 pronuntata de Tribunal Teleorman s-a deschis procedura de insolventa fiind numit lichidator judiciar - R C SPRL Turnu Magurele.
Prin procesul-verbal incheiat la data de 08.05.2014 si inregistrat sub nr. 3232/05.06.2014, la A.N.A.F - A.J.F.P. Teleorman - Activitatea de Inspectie Fiscala, s-a constatat ca firma detinuta succesiv de cei doi inculpati, in perioada supusa controlului, 22.09.2011-31.12.2013, a retinut si nu a virat la bugetul consolidat al statului impozitele si contributiile cu retinere la sursa, in termenul de 30 zile de la data scadentei, in suma totala de 237.041 lei, din care: impozit pe venit - 233.748 lei; impozit pe venituri din salarii - 1.116 lei; contributii de asigurari sociale de stat datorate de angajati - 723 lei; contributii de asigurari pentru somaj datorate de angajati - 72 lei.
Pentru neplata in termen au fost calculate obligatii fiscale accesorii (dobanzi si penalitati de intarziere) in cuantum total de 46.374 lei.
Pentru justa solutionare a cauzei penale, respectiv pentru a se stabili cu exactitate cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului, s-a dispus efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice, de catre inspectorii anti-frauda din cadrul Directiei de Combatere a Fraudelor, detasati la Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman.
In raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 91 incheiat la data de 09.10.2014, de catre inspectorii anti-frauda din cadrul Directiei de Combatere a Fraudelor, detasati la Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman, raportat la obiectivele adresate, s-au concluzionat urmatoarele: - S.C. D C S.R.L. S. a retinut pe statele de plata contributiile salariale (C.A.S., C.A.S.S., somaj) si impozitul pe venitul din salarii, acestea nefiind declarate de catre societate si au fost stabilite de catre organul fiscal prin decizia de impunere nr. 301 din 06.06.2014, in urma inspectiei fiscale din perioada 22-28 aprilie 2014 si respectiv 05-08 mai 2014. Singura declaratie depusa de catre firma in cauza a fost in data de 25.10.2012, pentru impozitul pe veniturile din alte surse, administrator fiind inculpatul T A; S.C. D C S.R.L. S. nu si-a indeplinit obligatiile de achitare in termenul legal a impozitului pe salarii si contributiilor salariale retinute ca stopaj la sursa.
Perioada in care au fost retinute pe statele de plata contributiile salariale si nu au fost virate in termenul legal de 30 de zile de la scadenta in conturile stabilite de lege, s-a stabilit a fi : 01.11.2012 - 01.02.2013.
Din analiza efectuata nu au fost depistate cauze economice care sa conduca la neachitarea in termen, a impozitului pe salarii si contributiilor salariale retinute ca stopaj la sursa, cat si a impozitului pe veniturile din alte surse; S.C. D C S.R.L. S. a dispus de lichiditati pentru achitarea obligatiilor de plata, disponibilul din casierie si contul bancar la 30.09.2012 totalizand suma de 721.215,84 lei, suficient pentru achitarea impozitului pe veniturile din alte surse in suma de 109.215 lei declarat in data de 25.10.2012, cat si a sumelor retinute ca stopaj la sursa, datorate pentru cei doi salariati.
Cu privire la prejudiciu, s-a stabilit ca acesta totalizeaza suma de 233.392 lei. Din suma respectiva, 3.293 lei reprezentand retineri la sursa de la salariati, au fost realizate in perioada 01.11.2012 - 01.02.2013, iar suma de 108.859 lei, reprezentand impozit: veniturile din alte surse, a fost declarata in data de 25.10.2012, perioada in care administrator a fost inculpatul T.A.. Deci, totalul prejudiciului alocat inculpatului T.A. este de 108.859 lei.
Suma de 124.533 lei, reprezentand impozit pe veniturile din alte surse, care a fost stabilita de catre Activitatea de inspectie fiscala din cadrul A.J.F.P. Teleorman, prin decizia de impunere nr. 301 din data de 06.06.2014, nu a putut fi defalcata deoarece este aferenta intregii perioade de functionare a societatii, respectiv 21.09.2011 - 31.12.2013.
Fiind audiat in calitate de inculpat, B.I.C., a declarat faptul ca, in cursul lunii februarie 2013, ar fi fost intrebat de catre un tanar, poreclit "R.", pe care-1 stia din liceu si a carui identitate nu o cunoaste, daca lucreaza si ce situatie materiala are. Auzind ca nu realizeaza venituri si are nevoie de bani, i-ar fi spus ca are un unchi, care detine o firma, pe care ar vrea sa o inchida, intrucat doreste sa-si infiinteze una noua. Tot acesta i-ar fi precizat ca pentru a inchide acea firma trebuie sa o treaca pe numele altei persoane. Astfel, i-a propus sa preia el acea firma, urmand a primi pentru acest serviciu suma de 600 lei. Tot acel tanar i-ar fi spus ca firma respectiva are ca obiect de activitate colectarea fierului vechi si efectuarea de lucrari in domeniul constructiilor. I-a precizat ca daca doreste poate mentine firma activa si implicit poate sa lucreze in domeniile mentionate, iar in cazul in care nu presteaza niciun fel de activitate, se va inchide singura. Intrucat inculpatul in cauza a acceptat, in seara aceleiasi zile a fost luat de la domiciliu, din satul V., corn. V., jud. Valcea, de unchiul lui "R.", cu autoturismul, pentru a se deplasa sa incheie tranzactia de preluare a acelei firme. Inculpatul a precizat ca la acel moment nu stia unde anume trebuie sa mearga, acest lucru aflandu-1 in masina, de la unchiul lui "R.", pe care de asemenea, nu-1 cunostea. in legatura cu acesta stie doar ca este poreclit "V.". Astfel, "V." ar fi venit la domiciliul sau cu un autoturism marca Dacia Logan, al carui numar de inmatriculare nu 1-a retinut. Nu a fost insotit de catre "R.". In jurul orei 22.00, in aceeasi zi, ar fi ajuns pe raza mun. Rosiorii de Vede si s-au cazat la un hotel, a carei denumire nu a putut-o preciza si aici s-au intalnit cu o persoana de etnie rroma, a carei identitate, de asemenea, nu a indicat-o, motivand ca nu o stie. Ar fi aflat ulterior, respectiv a doua zi, ca acea persoana ar fi unchiul lui T A, intrucat acesta i se adresa cu apelativul "unchiule". Stie doar ca acea persoana a vorbit cu "V." in masina sa, despre care-si aminteste ca era marca Opel Vectra inmatriculata cu numarul TR - DVD. Cu privire la continutul acelei discutii, inculpatul B.I.C. a declarat ca nu stie ce anume au vorbit cei doi. A doua zi, impreuna cu "V." ar fi mers in mun. Alexandria, cu masina sa. Aici, s-ar fi intalnit in centru localitatii, cu inculpatul T.A., pe care l-ar fi vazut atunci pentru prima data, cu unchiul sau, mai sus mentionat, cu sotia acestuia si inca c persoana de sex masculin, mai in varsta, despre care considera ca ar avea in jur de 50-60 ani. Toate persoanele mentionate au mers intr-o cladire, despre care a precizat ca nu stie daca era birou notarial sau sediul vreunei institutii, unde dupa ce au urcat pe niste scari si. pe rand, au intrat intr-un birou, a semnat niste acte, fara a le citi. Inculpatul in cauza a mai sustinut ca nu a primit nici atunci, cu ocazia semnarii actelor si nici ulterior, niciun fel de inscrisuri ale acelei firme, cu atat mai putin documente de evidenta contabila. Ulterior inculpatul ar fi primit de la "V." suma de 600 lei, conform intelegerii, pentru serviciul pe care-1 prestase. Acelasi inculpat a mai declarat ca, personal, niciodata nu a desfasurat niciun fel de activitate cu firma respectiva, astfel considera ca nu i s-ar imputa neplata vreunei sume de bani datorata bugetului de stat, de catre acea societate. Cele declarate de inculpatul B.I.C., nu se coroboreaza cu niciun alt mijloc de proba. Cu atat mai mult, inculpatul in cauza chiar afirma ca si-ar fi dat seama ca activitatea pe acea firma a fost continuata, probabil de catre inculpatul T.A., care a fost primul administrator, intrucat in vara anului 2014 a primit la domiciliu doua amenzi ce insumeaza 9.000 lei (una in suma de 5.000 lei si respectiv una in suma de 4.000 lei), ambele pe numele sau, in calitate de administrator al S.C. D C S.R.L., insa nu a facut niciun demers asa cum s-ar fi impus si motivand ca i-a fost fiica de consecinte, ar f platit pana in prezent, la Primaria Com. V., in doua transe, suma de 100 lei.
Procedandu-se si la audierea inculpatului T.A., acesta a negat cele declarate de B.I.C., sustinand ca, dupa aproximativ opt sau noua luni, de la infiintarea S.C. D C S.R.L., a luat hotararea de a nu mai administra aceasta firma Astfel, intalnindu-se intamplator cu inculpatul B.I., pe raza mun. Alexandria desi nu-l cunostea, i s-ar fi propus de catre acesta sa-i cesioneze lui firma. A fost de acord cu acest lucru, astfel ca, dupa circa o saptamana s-ar fi intalnit cu inculpatul B.I. la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Teleorman, unde au perfecta" actele de cesiune ale S.C. D C S.R.L. Acelasi inculpat a precizat ca atat la prima intalnire, cat si la data cesionarii firmei nu au fost de fata alte persoane. La momentul cesionarii firmei i-ar fi inmanat inculpatului B.I. si toate documentele de evidenta contabila ale acesteia.
Situatia de fapt mai sus mentionata este sustinuta cu urmatoarele mijloace de proba: plangerea si inscrisurile depuse, raportul de constatare tehnico-stiintifica, coroborate cu declaratiile inculpatilor.
Prin incheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 21 ianuarie 2015 judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si a dispus inceperea judecatii.
La primul termen de judecata, cu procedura legal indeplinita, ulterior citirii in extras de catre grefierul de sedinta in baza art. 374 C.pr.pen. a actului prin care s-a dispus inceperea judecatii, instanta i-a intrebat pe inculpati daca solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate de parti, aducandu-li-se la cunostinta dispozitiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. si a procedat la audierea acestora, in conformitate cu art. 378 C.pr.pen. Totodata, s-a incuviintat inculpatilor proba cu inscrisuri in circumstantiere, in cadrul probei fiind depuse la dosarul cauzei inscrisurile solicitate.
Analizand materialul probator administrat in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, Judecatoria a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Situatia de fapt descrisa anterior in urma analizei coroborate a materialului probator administrat in cauza, atat in faza urmaririi penale cat si in faza cercetarii judecatoresti, respectiv: la data de 18.06.2014 a fost primita spre solutionare plangerea formulata de Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman. In plangere s-a sesizat ca, in urma controlului efectuat la S.C. D C S.R.L., s-a constatat ca firma respectiva inregistreaza impozite si contributii cu retinere la sursa, neachitate in termenul legal de 30 de zile, de la scadenta, in suma totala de 237.041 Iei.
In drept, faptele inculpatilor T.A. si B.I.C. - care in calitate de administratori ai S.C. D C S.R.L. S., in perioada de 22.09.201.-31.12.2013, au retinut si nu au varsat la bugetul consolidat al statului impozitele si contributiile cu retinere la sursa, in cuantum de 237.041 lei - intrunesc elementele constitutive al infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Analizand latura obiectiva a infractiunii de evaziune fiscala, s-a retinut ca elementul material consta in actiunea de a nu retine si a nu varsa la bugetul statului in calitate de administratori ai firmei respective in perioada stabilita a impozitelor si contributiilor cu retinere la sursa in cuantum de 237.041 lei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatii au actionat cu vinovatie in modalitatea intentiei directe, conform dispozitiilor art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., intrucat inculpatii au prevazut rezultatul faptei sale si au urmarit producerea lui prin savarsirea faptelor.
La individualizarea pedepselor stabilite in sarcina inculpatilor, s-au avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 74 C. pen.
In ceea ce priveste necesitatea aplicarii pedepsei, s-a constatat ca in cauza sunt indeplinite conditiile art. 83 C.pen., pedeapsa stabilita fiind de cel mult 2 ani inchisoare; inculpatii nu au mai fost condamnati anterior la pedeapsa inchisorii; acestia si-au manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii iar in raport de persoana inculpatilor, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acestia pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile lor de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei lor pentru o perioada determinata. De asemenea, s-a constatat faptul ca maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita de inculpati se incadreaza intr-o valoare inferioara celei de 7 ani inchisoare prevazute de art. 83 alin. 2 C.pen., iar inculpatii nu s-au sustras de la urmarire penala ori judecata si nu au incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
In conformitate cu art. 249 C.pr.pen., s-a respins cererea formulata de partea civila cu privire la instituirea de masuri asiguratorii in vederea recuperarii pagubei, intrucat din adresele emise de Administratiile Financiare ale Primariilor de domiciliu rezulta ca inculpatii nu figureaza cu bunuri mobile si imobile ori cu alte venituri.
Impotriva acestei sentinte, in data de 23.03.2015, in termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentintei, partea civila Agentia Nationala de Administrate Fiscala - DirectiaRegionala a Finantelor Publice Ploiesti - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman a declarat apel pe care l-a motivat in scris (motivele aflate la filele 6-7 si 14-15 din prezentul dosar).
De asemenea, in datele de 19.03.2015 si 23.03.2015, in termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentintei, inculpatii T.A. si B.I.C. au declarat apeluri pe care le-au motivat in scris (motivele aflate la filele 2-3 si 5 din prezentul dosar).
Apelurile au fost inregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala in data de 02.04.2015 sub nr. unic de dosar 4350/292/2014 (nr. in format vechi 1185/2015).
Motivele de apel
Partea civila Agentia Nationala de Administrate Fiscala - Directia Regionala a Finantelor Publice Ploiesti - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura civila a cauzei, in sensul admiterii cererii de instituire a masurilor asiguratorii.
In motivarea in fapt a apelului, partea civila a precizat ca in mod gresit prima instanta a respins, ca neintemeiata, cererea de instituire a masurilor asiguratorii, in raport de art. 397 alin. 2 C.pr.pen. In acest sens, partea civila a precizat ca, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, in cazul in care s-a savarsit o infractiune prevazuta de prezenta lege, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie. Astfel, faptul ca inculpatii nu detin bunuri asupra carora sa se poata institui sechestru nu prezinta relevanta juridica in ceea ce priveste instituirea sau nu a sechestrului asigurator, atata vreme cat o astfel de masura are in primul rand un scop preventiv si produce efecte nu numai prezente, ci si in viitor. In acest sens, chiar daca la momentul pronuntarii hotararii de condamnare inculpatii nu aveau bunuri asupra carora sa se poata institui sechestru, urmare instituirii sechestrului asigurator, creditorul - A.N.A.F. are posibilitatea oricand in viitor de a pune in aplicare aceasta masura, o data cu identificarea unor bunuri in patrimoniul inculpatilor.
Asadar, partea civila a criticat pentru nelegalitate sentinta penala apelata, in sensul ca prima instanta nu s-a pronuntat cu privire la instituirea de masuri asiguratorii.
In drept, au fost invocate prevederile art. 412 C.pr.pen.
Inculpatul T.A. a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura penala a cauzei, in sensul aplicarii dispozitiilor art. 74, art. 76 si art. 81 din Legea nr. 15/1968, ca lege penala mai favorabila, si, in consecinta, retinerea circumstantelor atenuante si dispunerea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In motivarea in fapt a apelului, inculpatul a precizat ca nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de urmarire penala si este singurul intretinator al familiei sale.
In drept, au fost invocate prevederile art. 408 si urmatoarele C.pr.pen.
Inculpatul B.I.C., a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura penala si latura civila a cauzei, in sensul diminuarii considerabile a cuantumului pedepsei aplicate de catre prima instanta si al reducerii cuantumului despagubirilor civile la plata carora a fost obligat.
In motivarea in fapt a apelului, inculpatul a precizat ca legea penala mai favorabila este Codul penal din 1969, a avut o contributie redusa la savarsirea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut si regretat fapta comisa. A mai precizat ca domiciliaza in judetul Valcea, sens in care a solicitat ca masurile si obligatiile ce i-au fost impuse de catre prima instanta sa fie sub supravegherea Serviciului de Probatiune Valcea.
In drept, au fost invocate prevederile art. 408 si urmatoarele C.pr.pen.
Curtea, examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, atat prin prisma motivelor invocate de catre apelanti, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, potrivit dispozitiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. si art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciaza ca apelurile formulate de partea civila si inculpatul B.I.C. sunt intemeiate, iar apelul formulat de inculpat T A este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Referitor la situatia de fapt, Curtea constata ca, pe de o parte a fost descrisa in mod amplu in considerentele sentintei penale apelate, iar pe de alta parte, ca, la judecata in prima instanta, la termenul din 11.02.2015, ambii inculpati s-au prevalat de dispozitiile art. 374 alin. 4, art. 375 si art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscand faptele in modalitatea in care acestea au fost descrise in rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de proba administrate in timpul urmarii penale.
Totodata, Curtea, efectuand propriul examen analitic asupra situatiei de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de proba administrate in cursul urmaririi penale, constata ca situatia de fapt a fost in mod corect retinuta de catre prima instanta, motiv pentru care isi insuseste pe deplin argumentatia expusa de catre prima instanta, apreciind, asadar, ca mijloacele de proba administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, imprejurarea ca inculpatii au savarsit faptele pentru care au fost cercetati.
1. Mijloacele de proba administrate in timpul urmaririi penale
Curtea retine ca in aceasta faza procesuala au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal si adresa nr. 3233/05.06.2014 intocmite de catre A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman - A.J.F.P. Teleorman - Activitatea de Inspectie Fiscala, raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 91/09.10.2014 si inscrisurile anexate, mijloace de proba ce se coroboreaza cu depozitiile inculpatilor, prin care acestia au recunoscut in mod constant savarsirea faptelor retinute in sarcina lor.
2. Mijloacele de proba administrate in cursul judecarii cauzei de catre instanta de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constata ca in cursul judecarii cauzei in apel nu s-a solicitat administrarea niciunui mijloc de proba.
In drept
Curtea constata ca faptele retinute in sarcina ambilor inculpati intrunesc, atat din punct de vedere obiectiv, cat si subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care isi insuseste pe deplin argumentele expuse de Judecatorie in analizarea acestor aspecte.
Analiza motivelor de apel
Motivul de apel invocat de inculpatul B.I.C. referitor la modalitatea de solutionare a laturii civile a cauzei
Prin adresa si procesul-verbal nr. 3233/05.06.2014 (aflate la filele 11-17 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), s-a constatat faptul ca, urmare a controlului efectuat in perioada 22-28.04.2014 si 05-08.05.2014 la S.C. D C S.R.L., administrata de catre cei doi inculpati in mod succesiv, contribuabilul inregistra, pentru perioada supusa controlului, 22.09.2011 - 31.12.2013, impozite si contributii cu retinere la sursa, neachitate in termen de 30 de zile de la scadenta, in suma totala de 283.415 lei, compusa din impozit pe venit, impozit pe venituri din salarii, contributii de asigurari sociale de stat, contributii de asigurari sociale de sanatate si contributii de asigurari pentru somaj, precum si accesorii calculate la aceste impozite si contributii.
Prin cererea formulata in data de 07.01.2015 (aflata la filele 14-15 din dosarul nr. 4350/292/2014 al Judecatoriei Rosiorii de Vede), A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiesti - A.J.F.P. Teleorman s-a constituit, in baza art. 20 C.pr.pen., parte civila cu suma totala de 283.415 lei, compusa din impozit pe venit, impozit pe venituri din salarii, contributii de asigurari sociale de stat, contributii de asigurari sociale de sanatate si contributii de asigurari pentru somaj, precum si accesorii calculate la aceste impozite si contributii, precum si majorari de intarziere ce se vor calcula potrivit art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Totodata, partea civila a solicitat introducerea in cauza a partii responsabile civilmente, precum si instituirea masurilor asiguratorii in vederea repararii pagubei.
In acest context, Curtea constata ca in cauza sunt indeplinite, in mod cumulativ, conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatilor, conform art. 1357 si urmatoarele C.civ., constand in existenta faptei ilicite - infractiunea, existenta vinovatiei autorului faptei ilicite - intentia, existenta prejudiciului cauzat - retinerea si nevarsarea la bugetul consolidat de stat a sumelor datorate cu titlu de impozite si contributii datorate la bugetul consolidat de stat si existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul cauzat prin fapta ilicita.
In acelasi timp, conform art. 1373 C.civ., comitentii sunt raspunzatori de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat.
Potrivit art. 1382 C.civ., cei care raspund pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparatie fata de cel prejudiciat.
Astfel, avand in vedere ca inculpatii au comis faptele in exercitarea functiei de administrator al S.C. D C S.R.L., Curtea constata ca aceasta societate comerciala are, in procesul penal, potrivit art. 86 C.pr.pen., calitatea de parte responsabila civilmente, neputand fi retinuta pentru aceasta din urma vreo cauza exoneratoare de raspundere civila. Astfel, instanta constata ca in cauza sunt indeplinite, in mod cumulativ, conditiile prevazute de art. 1373 C.civ., in vederea angajarii raspunderii civile delictuale pentru fapta altei persoane, constand in existenta raportului de prepusenie si exercitarea de catre inculpati a faptei ilicite in functia de administrator al acestei societati comerciale, in vederea indeplinirii obiectului sau de activitate pentru care a fost infiintata.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor civile, Curtea constata ca acesta a fost in mod just stabilit prin raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 91/09.10.104 (aflat la filele 24-28 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), ale carei concluzii sunt in sensul ca in perioada supusa controlului efectuat de catre organele fiscale, 21.09.2011 - 31.12.2013, desi a dispus de lichiditati pentru achitarea obligatiilor fiscale de plata, disponibilul din casierie si contul bancar detinut fiind suficient in acest sens, S.C. D C S.R.L. nu si-a indeplinit obligatiile de achitare in termenul legal de 30 de zile de la scadenta a impozitului pe salarii si a contributiilor salariale retinute ca stopaj la sursa.
Referitor la obligarea, in solidar, a inculpatilor, si in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata, pe langa despagubirile civile constand in debitul principal reprezentat de impozitele si contributiile retinute la sursa si nevirate la bugetul de stat, precum si la plata obligatiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, Curtea retine urmatoarele.
Potrivit art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, dobanzile reprezinta echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale ca urmare a neachitarii de catre debitor a obligatiilor de plata la scadenta si se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Totodata, conform art. 1385 alin. 3 C.civ., repararea prejudiciului trebuie sa fie integrala, in sensul de a cuprinde atat pierderea suferita constand in debitul principal, cat si castigul nerealizat constand, in speta, in obligatiile fiscale accesorii debitului principal.
In consecinta, avand in vedere ansamblul motivelor de fapt si de drept anterior expuse, Curtea constata ca prima instanta a retinut in mod corect suma la care i-a obligat, in solidar, pe inculpati, si in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata despagubirilor civile catre partea civila.
Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca motivul de apel vizand modalitatea de solutionare a laturii civile a cauzei este nefondat.
Motivul de apel invocat de ambii inculpati vizand individualizarea judiciara a cuantumului pedepselor si a modalitatii lor de executare
Analiza incidentei in cauza a principiului aplicarii legii penale mai favorabile
Avand in vedere ca pe parcursul solutionarii prezentei cauze, respectiv in data de 01.02.2014 a intrat in vigoare noul Cod penal, respective Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza in ce masura sunt incidente prevederile art. 5 alin.1 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei.
Pentru infractiunea prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsa prevazute de lege, in varianta normativa in vigoare atat la data savarsirii faptelor, cat si in varianta normativa actuala sunt de la 1 an la 6 ani inchisoare.
Asadar, se constata ca, din punctul de vedere al limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea pentru care au fost cercetati inculpatii, nu se poate stabili legea penala mai favorabila.
In raport de constatarile mai sus-expuse, Curtea apreciaza ca fiind necesare urmatoarele precizari.
Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut in vedere un singur criteriu, de altfel deosebit de important, si anume cel al limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea savarsita de inculpat, ci se ia in considerare un ansamblu de criterii care determina, in concret, o situatie juridica mai favorabila inculpatului, in raport de incidenta in cauza a diferitelor institutii juridice cum ar fi cele referitoare la individualizarea si modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
In acest context, Curtea constata ca in mod corect a apreciat prima instanta in sensul ca in cauza nu este suficienta dispunerea suspendarii conditionate a executarii pedepei, posibilitate conferita prin prisma dispozitiilor art. 81 - 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen., ca lege penala mai favorabila, pentru motivele ce vor fi expuse in cele ce succed.
Prin urmare, analizand situatia juridica concreta a apelantilor-inculpati, avand in vedere si aspectele prezentate anterior referitor la imprejurarile de fapt in care a fost comisa infractiunea, Curtea constata ca legea penala mai favorabila apelantilor-inculpati este Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Pe de alta parte, Curtea are in vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronuntata de Curtea Constitutionala in solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 5 alin. 1 C.pen., decizie publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.
Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat in sensul ca dispozitiile art. 5 C.pen. sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, Curtea constata ca prin decizia sus-mentionata s-a ales criteriul aprecierii globale in stabilirea legii penale mai favorabile.
In consecinta, Curtea constata ca in mod corect a avut in vedere prima instanta atat incadrarea juridica a faptelor, cat si pedepsele stabilite apelantilor-inculpati, precum si modalitatea de executare a pedepselor prin raportare la dispozitiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pe care le-a aplicat in mod global, unitar.
Curtea mai constata ca, urmare a solutionarii cauzei potrivit procedurii recunoasterii invinuirii prevazute de art. 374 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 375 C.pr.pen., apelul formulat de inculpati nu poate viza decat aspecte legate de cuantumul si modalitatea de executare a pedepsei aplicate de catre prima instanta.
Referitor la cuantumul pedepsei principale a inchisorii stabilite, Curtea apreciaza faptul ca in mod corect prima instanta a stabilit apelantilor-inculpati pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru infractiunea comisa, pedeapsa al carei cuantum este orientat spre minimul special prevazut de lege, redus cu o treime conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen., avand in vedere, pe de o parte circumstantele reale de savarsire a faptei – reliefate prin realizarea mai multor acte materiale, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, intr-un interval indelungat de timp, de 2 ani si 3 luni, producand bugetului de stat un prejudiciu deosebit de insemnat, in cuantum total de 283.415 lei, nerecuperat pana in prezent – iar pe de alta parte, circumstantele personale ale apelantilor-inculpati – constand, pe de o parte, in lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul T.A. (conform fisei de cazier judiciar aflate la fila 88 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), respectiv aplicarea in anul 2011 a unei amenzi administrative pentru savarsirea de catre inculpatul B.I:C. a infractiunii de furt calificat prevazute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e si g din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal (conform fisei de cazier judiciar aflate la fila 102 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), iar pe de alta parte, in atitudinea constanta adoptata de inculpati de recunoastere a faptei comise.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constata ca in mod corect a apreciat prima instanta asupra faptului ca in cauza nu este necesara aplicarea pedepsei, astfel ca devin incidente prevederile art. 83 C.pen., sens in care in mod corect a apreciat prima instanta asupra indeplinirii, in mod cumulativ, a conditiilor prevazute de acest text de lege in vederea dispunerii amanarii aplicarii pedepsei pe durata unui termen de supraveghere inauntrul caruia inculpatii vor trebui sa respecte masurile de supraveghere si obligatiile impuse, aspect care constituie o garantie suficienta in sensul ca, pe de o parte, inculpatii au inteles gravitatea faptelor comise, iar pe de alta parte, nu vor mai savarsi alte fapte de natura penala.
Asadar, prin aplicarea prevederilor art. 83 C.pen., Curtea apreciaza ca in cauza se va garanta indeplinirea scopurilor si functiilor, deopotriva coercitive si preventive, ale pedepselor stabilite de catre prima instanta.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca in cauza, pe de o parte, nu se impune retinerea niciuneia dintre circumstantele atenuate legale sau judiciare prevazute de art. 75 C.pen., nefiind identificate in concret aspecte de fapt de natura a se putea circumscrie acestor prevederi legale, iar pe de alta parte, nu se impune nici suspendarea conditionata a executarii pedepsei, conform art. 81 - 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, intrucat dispunerea acestei masuri de individualizare judiciara a executarii pedepsei, in lipsa impunerii in sarcina inculpatilor a respectarii unor obligatii si masuri de supraveghere, nu este suficienta in vederea garantarii scopurilor si functiilor pedepsei inchisorii.
In consecinta, Curtea apreciaza ca atat cuantumul pedepselor stabilite, cat si modalitatea de executare a acestora corespund ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevazute de art. 74 C.pen.
Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca motivele de apel formulate de ambii apelanti-inculpati vizand individualizarea judiciara a cuantumului pedepselor stabilite si a modalitatii de executare a acestora sunt nefondate.
Motivul de apel invocat de partea civila vizand obligativitatea instituirii in cauza a masurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator
Din acest punct de vedere se retine ca, prin cererea de constituire de parte civila s-a mai solicitat, in conformitate cu prevederile art. 249 - 254 C.pr.pen., instituirea de masuri asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor si ale partii responsabile civilmente, pentru garantarea acoperirii prejudiciului stabilit in sarcina acestora, cauzat bugetului de stat.
Sub acest aspect, Curtea retine ca, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, in cazul in care s-a savarsit o infractiune prevazuta de prezenta lege, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.
Totodata, din adresa nr. 2946/28.07.2014 emisa de Primaria comunei Scrioastea, judetul Teleorman (aflata la fila 72 din dosarul de urmarire penala nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede), rezulta ca nici inculpatul T.I. si nici partea responsabila civilmente nu figureaza in evidentele institutiei cu bunuri mobile sau imobile.
Astfel, avand in vedere dispozitiile legale anterior mentionate, rezulta ca luarea masurii sechestrului asigurator nu depinde de existenta, in chiar momentul dispunerii masurii, in patrimoniul persoanei, fizice sau juridice, a vreunui bun mobil sau imobil asupra carora sa se instituie, in concret, respectiva masura.
In consecinta, in baza art. 249 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, Curtea va institui masura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, in vederea garantarii repararii prejudiciului produs prin infractiune, asupra bunurilor mobile si imobile ale partii responsabile civilmente si ale inculpatilor, inclusiv asupra conturilor societatilor comerciale la care acestia figureaza ca imputernicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate in tara sau in strainatate, care se vor identifica in cursul punerii in executare a prezentei dispozitii de indisponibilizare, pana la concurenta sumei de 283.415 de lei si a accesoriilor aferente debitului pana la data stingerii sumei datorate.
Pentru aceste motive, Curtea constata ca apelul formulat de partea civila este intemeiat, urmand a fi admis si a se dispune in consecinta.
Analizarea din oficiu a celorlalte dispozitii ale sentintei penale apelate
In acest sens, Curtea are in vedere nu numai imprejurarea ca prezenta cale de atac a apelului este integral devolutiva atat in fapt, cat si in drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanta de control judiciar sa analizeze toate dispozitiile luate de prima instanta in solutionarea cauzei, dar si faptul ca instanta de control judiciar trebuie sa respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precadere, la expunerea temeiurilor de fapt si de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate in cauza.
Astfel, Curtea constata ca in mod nelegal a omis prima instanta sa faca aplicarea, in ceea ce ii priveste pe ambii inculpati, atat a prevederilor art. 35 alin. 1 si art. 36 alin. 1 C.pen. privind forma continuata a infractiunii, cat si a dispozitiilor art. 12. din Legea nr. 241/2005, potrivit carora nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanti legali ai societatii comerciale, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infractiunile prevazute de prezenta lege.
Insa, avand in vedere ca, sub aspectul laturii penale a cauzei, au fost declarate apeluri numai de catre inculpati, Curtea constata ca nu poate face aplicarea art. 35 alin. 1 si art. 36 alin. 1 C.pen. si art. 12 din Legea nr. 241/2005, in calea de atac a apelului, intrucat, a proceda in acest sens ar insemna incalcarea principiului “Non reformation in pejus”, si anume principiul neagravarii situatiei juridice in propria cale de atac, prevazut de art. 418 alin. 1 C.pr.pen.
Avand in vedere solutia de condamnare a inculpatilor, se constata ca in mod corect prima instanta a facut aplicarea art. 274 alin. 1, 2 si 3 C.pr.pen., obligandu-l pe fiecare inculpat, in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Prin urmare, Curtea va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate, in sensul celor anterior mentionate.
Solutia ce va fi pronuntata in cauza
In consecinta, in raport de ansamblul motivelor de faptsi al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, in baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelurile formulate de apelanta - parte civila AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE TELEORMAN si apelantul-inculpat B.I.C. impotriva sentintei penale nr. 36/11.03.2015, pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede in dosarul nr. 4350/292/2014.
Va desfiinta, in parte, sentinta penala apelata si, pe fond, rejudecand :
In baza art. 249 si art. 397 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, va institui masura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, in vederea garantarii repararii prejudiciului produs prin infractiune, asupra bunurilor mobile si imobile ale partii responsabile civilmente S.C. D C S.R.L., prin lichidator judiciar R C S.P.R.L., si ale inculpatilor T.A. si B.I.C., inclusiv asupra conturilor societatilor comerciale la care inculpatii figureaza ca imputernicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate in tara sau in strainatate, care se vor identifica in cursul punerii in executare a prezentei dispozitii de indisponibilizare, pana la concurenta sumei de 283.415 lei si a obligatiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, calculate pana la data stingerii sumei datorate.
Va desemna, ca autoritate de supraveghere pentru apelantul-inculpat B.I.C., Serviciul de Probatiune Valcea, avand in vedere imprejurarea ca acest inculpat domiciliata pe raza judetului Valcea.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat T.A. impotriva sentintei penale nr. 36/11.03.2015, pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede in dosarul nr. 4350/292/2014.
In temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia solutionarii apelurilor formulate de apelanta-parte civila si apelantul-inculpat B.I.C. vor ramane in sarcina statului, din care suma de 300 de lei, reprezentand onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
In temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-inculpat T.A. la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 300 de lei, reprezentand onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Sechestru. Confiscare speciala
Masuri asiguratorii - Rezolutie nr. 3/I din data de 28.11.2012Citarea partilor in recurs - Decizie nr. 383/R din data de 21.09.2004
Inmatricularea unui vehicul nu este posibila in situatia in care bunul este sechestrat pentru obligatii fiscale ale proprietarului anterior - Decizie nr. 5494 din data de 08.11.2013
Sechestru asigurator instituit asupra bunurilor partii responsabile civilmente. Mentinerea acestuia. - Decizie nr. 604 din data de 13.10.2009
Sechestru asigurator. Neindeplinirea conditiei exigibilitatii - Decizie nr. 612 din data de 25.09.2009
Capat de cerere prin care se solicita instituirea sechestrului asigurator. Admisibilitatea notarii in cartea funciara. - Decizie nr. 455 din data de 05.12.2008
Sechestru asigurator in materie comerciala - Decizie nr. 485 din data de 05.10.2007
Aplicarea sechestrului asigurator in materie comerciala asupra bunurilor imobile - Decizie nr. 536 din data de 26.10.2007
PLANGERE INTEMEIATA PE DISPOZITIILE ART.168 CPP.INADMISIBILITATE - Decizie nr. 559 din data de 23.09.2008
Sechestru judiciar. Inadmisibilitate. Actiunea avand ca obiect rezolutiunea promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare are caracterul unei actiuni personale, obiectul litigiului astfel dedus judecatii consta in valorificarea unui drept de creanta si... - Hotarare nr. incheiere/06.01.2009 din data de 21.09.2009
Sechestru asigurator in materie comerciala . Cautiune. Obligativitate. Norme incidente. - Hotarare nr. 0 din data de 11.12.2006
sechestru asigurator - Sentinta civila nr. 144 C din data de 12.02.2016
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017