Taxa pe cladiri. Obligatia reevaluarii activelor fixe.

Reevaluarea imobilului in cauza, conform prevederilor Normelor Metodologice de Aplicare a Codului Fiscal, se realizeaza in urma unei dispozitii legale, fiind vorba in acest caz de O.G. nr. 81/2003 cu modificarile si completarile ulterioare. Institutiile statului aveau obligativitatea de a reevalua imobilul, conform O.G. nr. 81/2003, privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe. Prin sentinta nr. 262/CA/2010, Tribunalul Bihor a admis cererea formulata de reclamanta SC IANOR COMEX SRL in contradictoriu cu paratele PRIMARIA MUNICIPIULUI ORADEA si PRIMARUL  MUNICIPIULUI ORADEA si in consecinta a dispus anularea Dispozitiei Primarului Municipiului Oradea nr. 3742 din 17.07.2009 si implicit anularea procesului verbal de impunere nr. 40529/28/05/2009 precum si obligarea paratei la restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit pe cladire si la recalcularea taxei pe cladire datorata pentru anii 2007, 2008 si 2009.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca prin procesul verbal de impunere nr.40529 din data de 28.05.2009 s-a stabilit in sarcina reclamantei o taxa pentru cladiri datorata de reclamanta, in suma de 33.313,84 lei . Contestand actul administrativ mentionat, reclamantei i s-a emis Decizia nr. 3742/17.07.2009, prin care s-a mentinut procesul verbal de impunere.
Reclamanta a incheiat  contractul de inchiriere nr. 2953 din data de 26.08.2003, privind spatiul reprezentand bucataria si spalatoria Spitalului Clinic C.F. din Oradea, str. Republicii nr. 56. Prin contract societatea se obliga la prestarea serviciilor de hrana si spalatorie pentru acest spital.
Conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, prin art. 249 alin. 3, nemodificat: "in cazul unei cladiri aflata in administrarea sau in folosinta, dupa caz, a altei persoane si pentru care se datoreaza chirie in baza unui contract de inchiriere, impozitul pe cladire se datoreaza de catre proprietar", iar la art. 250 "scutiri" al.1 pct.1, se prevede ca "impozitul nu se datoreaza pentru cladirile unitatilor sanitare de interes national care nu au trecut in patrimoniul autoritatilor locale", in consecinta, proprietarul nu a platit impozitul pe cladire unitatii administrativ-teritoriale.
Prin modificarea adusa Legii nr. 571/2003, de Legea nr. 494/2004, art. 249, alin. 3, primeste o noua semnificatie in sensul ca: "Pentru cladirile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, impozitul pe cladiri reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularului dreptului de administrare sau folosinta, dupa caz".
Art. 250, privind scutirile, a ramas neschimbat, adica acele cladiri ale unitatilor sanitare de interes national care nu au trecut in patrimoniul autoritatilor locale sunt scutite de impozitul pe cladire.
Prin modificarea adusa art. 249, alin 3, s-a dispus ca impozitul pe care il platea pana in acest moment proprietarul sa treaca in sarcina persoanelor care inchiriaza un spatiu, ori daca institutia de la care reclamanta a inchiriat spatiul era  scutita de plata impozitului, este evident ca reclamanta, in calitate de chirias nu putea avea aceasta obligatie. Aceste prevederi legale isi au aplicabilitatea pentru anii fiscali 2005 si 2006.
In mod gresit au retinut paratii ca taxa pe cladiri a fost introdusa pentru prima data  prin L.494/2004, aceasta fiind reglementata in premiera prin dispozitiile L nr.343/2006.
Prin Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 se aduc noi modificari si astfel, art. 249, alin. 3 primeste un nou inteles: "pentru cladirile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ teritoriale/concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, persoanelor juridice, se stabileste taxa pe cladire care reprezinta sarcina fiscala a concesionarului, locatarului dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladire".
Articolul 250, alin. 5, se modifica si el in sensul ca impozitul pe cladire pentru incaperile in care se desfasoara activitati economice la unitatile sanitare, se plateste de catre chirias.
Articolul 250, prevede pentru prima data obligatia de plata a taxei de cladire pentru spatiile in care se desfasoara activitati economice. Prevederile acestei legi au devenit aplicabile incepand cu data de  01.01.2007 si au atras dupa ele obligativitatea platii taxei pe cladire astfel cum o prevede legea.
In virtutea principiului tempus regit actum si al neretroactivitatii legii, instanta retine ca in mod nelegal s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia platii sumei reprezentand taxa pe cladiri aferenta anilor 2005 si 2006.
Pentru anii 2007, 2008 si 2009 organul fiscal a perceput taxa pe cladire cu o majorare de 12% din valoarea de inventar a imobilului, cu argumentul  ca nu s-a efectuat reevaluarea imobilului.
In conformitate cu dispozitiile art.253 alin 6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, dispozitii de care se prevaleaza institutiile parate, "In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de Consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare...."
Din interpretarea textului legal citat, rezulta, fara echivoc, ca aceasta majorare, conform prevederilor Codului Fiscal, se aplica impozitului pe cladire datorat de catre proprietarii - persoane juridice  si nu taxei pe cladire perceputa chiriasului (care in mod intamplator este o persoana juridica).
Desi temeiul juridic al actului administrativ contestat, anume al Dispozitiei nr. 3742/17.07.2009, consta in insasi dispozitiile art.253 al.6 din C.fiscal,   si cele din cuprinsul art.54 alin 5 lit. a din HG nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aceasta incadrare juridica nu este corecta , prevederile legale invocate nefiind aplicabile reclamantei.
Reevaluarea imobilului in cauza, conform prevederilor Normelor Metodologice de Aplicare a Codului Fiscal, se realizeaza in urma unei dispozitii legale, fiind vorba in acest caz de O.G. nr. 81/2003 cu modificarile si completarile ulterioare. Institutiile statului aveau obligativitatea de a reevalua imobilul, conform O.G. nr. 81/2003, privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe.
Potrivit O.G. nr. 103/2007, pentru modificarea si completarea O.G. 81/2003 privind reevaluarea si amortizarea activelor fixe aflate in patrimoniul institutiilor publice, art. 2.2, prevede ca: "incepand cu 01.01.2008, activele fixe corporale de natura constructiilor si terenurilor aflate in patrimoniul institutiilor publice vor fi reevaluate cel putin o data la 3 ani pe baza ratei inflatiei comunicate de Institutul National de Statistica pentru luna decembrie a anului anterior sau de catre evaluatori  autorizati  ......  rezultatele  reevaluarii  urmand  a  fi inregistrate in contabilitate pana la finele anului in care s-a efectuat reevaluarea". In acelasi sens sunt si prevederile art. 11 din Ordinul nr. 3471/2008 pentru aprobarea si amortizarea activelor fixe corporale aflate in patrimoniul institutiilor publice.
Legiuitorul a stabilit cui ii revine obligatia reevaluarii activelor fixe si anume, institutiilor publice in patrimoniul carora se afla aceste bunuri, in cazul reclamantei - Spitalului Clinic C.F.Oradea.
Penalitatile calculate si majorarile impuse de autoritatea parata nu pot fi justificate atata timp cat reclamanta, in calitate de chiriasa a unei incaperi din imobil,  nu poate face evaluarea sau reevaluarea imobilului care nu-i apartine.
Fata de cele retinute, in temeiul art. 1, 8 si 18 din L.554/2004, va admite actiunea reclamantei si va dispune anularea Dispozitiei Primarului Municipiului Oradea nr. 3742 din 17.07.2009 si implicit anularea procesului verbal de impunere nr. 40529/28/05/2009 precum si obligarea paratei la restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit pe cladire si la recalcularea taxei pe cladire datorata pentru anii 2007, 2008 si 2009.
Fiind in culpa procesuala parata va fi obligata in favoarea reclamantei, in temeiul art.274 al.1 C.pr.civ la plata sumei de 4, 3 lei, reprezentand cheltuieli de judecata. Hotararea a ramas irevocabila prin Decizia Curtii de Apel Oradea, nr. 1029/CA/2010 - R