Depasirea plafonului de 35.000 de euro si obligatia platii de TVA. Scutiri - agent de asigurare.

Scutirile de la plata TVA prevazute de art. 141 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 nu conditioneaza detinerea unei autorizatii din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor de catre societate pentru a fi scutita de plata TVA-ului, si nu instituie conditia asumarii riscului de catre societatea reclamanta si obligativitatea incheierii contractelor de asigurare in nume propriu. Mai mult, autorizatia la care face referire parata vizeaza doar brokerii de asigurari, ori, societatea reclamanta nu a desfasurat operatiuni de asigurare si reasigurare in calitate de broker de asigurare, ci a desfasurat aceste operatiuni in calitate de agent de asigurare, calitate recunoscuta de Legea nr.32/2000 si pentru care legiuitorul nu a impus obligativitatea detinerii unei asemenea autorizatii. Prin sentinta nr. 210/CA/2010, Tribunalul Bihor a admis actiunea formulata de catre reclamanta SC si a dispus anularea procesului verbal nr. nr.79671, incheiat de parata pe seama reclamantei la data de 08.10.2009, si a Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 796721/08.10.2009.
Pentru a dispune astfel, instanta a constatat ca prin procesul verbal nr.79671 incheiat de parata la data de 08.10.2009,  s-a constatat ca societatea reclamanta SC Pro Danvid SRL, in perioada 01.01.2008 - 31.12.2008, a realizat venituri din intermedierea contractelor de asigurare si ca, in luna decembrie 2008, a inregistrat venituri care depasesc plafonul de 35.000 Euro, prevazut la at.152 al.1 din Legea nr.571/2003. Totodata, s-a retinut ca societatea reclamanta nu beneficiaza de scutirea prevazuta de art.141 al.2 lit.b din Legea nr.571/2003, intrucat societatea nu a prezentat autorizatia din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si nu are incheiate contracte de asigurare in nume propriu si care sa suporte riscul, avand astfel obligatia sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA in termen de 10 zile de la data atingerii sau a depasirii plafonului. In baza acestui proces verbal, parata a emis Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala cu nr.796721/08.10.2009 (aflata la fila 5 dosar), prin care s-a dispus obligarea societatii reclamante la inregistrarea in scopuri de TVA la organul fiscal teritorial in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta a dispozitiei.
Din inscrisurile depuse la dosar, rezulta ca societatea reclamanta, in perioada 01.01.2008 - 31.12.2008, a realizat venituri din intermedierea contractelor de asigurare, obtinand venituri, la data de 31.12.2008, peste plafonul de 35.000 Euro echivalent in lei.
Conform disp.art.152 al.1 din Legea nr.571/2003, "persoana impozabila stabilita in Romania conform art. 125^1 alin. (2) lit. a), a carei cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 35.000 euro, al carui echivalent in lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data aderarii si se rotunjeste la urmatoarea mie, poate solicita scutirea de taxa, numita in continuare regim special de scutire_".
Potrivit disp.art.141 al.2 lit.b din acelasi act normativ, "urmatoarele operatiuni sunt, de asemenea, scutite de taxa: operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare, precum si prestarile de servicii in legatura cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediaza astfel de operatiuni". Ori, reclamanta a desfasurat, in perioada 01.01.2008 - 31.12.2008, tocmai aceste operatiuni de asigurare si reasigurare, pentru care legiuitorul a prevazut facilitatea de scutire de plata TVA-ului, indiferent de plafonul veniturilor realizate.
In contradictie cu dispozitiile legale mai sus mentionate, parata a stabilit in sarcina reclamantei, prin actele administrativ fiscale atacate, obligativitatea inregistrarii acesteia ca platitoare de TVA, prevalandu-se de pct.35/1 al.2 din Normele metodologice date in aplicarea art.141 al.2 lit.b C.fiscal, aprobate prin HG 44/2004, conform carora, "in cazul externalizarii tranzactiilor in domeniul asigurarilor, scutirea depinde de entitatea care incheie contractul cu clientii si care suporta riscul. Scutirea nu se acorda pentru societatile catre care se externalizeaza serviciile, daca acestea nu suporta riscul si nu incheie contracte de asigurare in nume propriu", precum si de disp.art.35 al.1 din Legea nr.32/2000, conform carora "o persoana juridica poate desfasura activitate de intermediere in asigurari si/sau reasigurari, in calitate de broker de asigurare si/sa reasigurare, daca are autorizatie din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor". Pe considerentul ca reclamanta nu a detinut aceasta autorizatie si ca reclamanta nu suporta riscul si nu incheie contracte de asigurare in nume propriu, parata a apreciat, prin actele administrativ fiscale atacate, ca aceasta nu se incadreaza in scutirea de TVA prevazuta la art.141 al.2 lit.b din Legea nr.571/2003.
Sustinerile paratei nu pot fi retinute ca fiind intemeiate, intrucat, pe de o parte, in cuprinsul art.141 al.2 lit.b din Legea nr.571/2003, nu se conditioneaza detinerea unei autorizatii de catre societate pentru a fi scutita de plata TVA-ului, iar pe de lata parte, nu se instituie conditia asumarii riscului de catre societatea reclamanta si obligativitatea incheierii contractelor de asigurare in nume propriu. Mai mult, autorizatia la care face referire parata vizeaza doar brokerii de asigurari, ori, societatea reclamanta nu a desfasurat operatiuni de asigurare si reasigurare in calitate de broker de asigurare, ci a desfasurat aceste operatiuni in calitate de agent de asigurare, calitate recunoscuta de Legea nr.32/2000 si pentru care legiuitorul nu a impus obligativitatea detinerii unei asemenea autorizatii. De asemenea, instanta urmeaza sa constate ca, prin normele metodologice invocate de catre parata, se adauga la textul de lege, impunandu-se anumite conditii peste cele expres si limitativ prevazute in art.141 al.2 lit.b C.fiscal. Ori, normele metodologice sunt elaborate pentru a explicita dispozitiile legale, si nu pentru a modifica sau a aduce completari acestor dispozitii.
Fata de aceste considerente si tinand cont de faptul ca in art.141 al.2 lit.b din C.fiscal nu se prevad conditiile impuse de normele metodologice pentru scutirea de plata de TVA, conditii care, asa cum am aratat mai sus, sunt nelegale ca urmare a adaugarii la textul de lege, si vazand ca reclamanta se incadreaza in scutirea de TVA prevazuta de art.141 al.2 lit.b Cod fiscal, instanta urmeaza sa admita actiunea formulata si sa dispuna anularea actelor administrativ fiscale prin care parata i-a impus reclamantei obligativitatea inregistrarii ca platitor de TVA pentru operatiunile de asigurare si reasigurare intreprinse in cursul anului 2008.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de catre reclamanta, instanta urmeaza sa constate ca aceasta a facut dovada cheltuielilor doar in ceea ce priveste taxa de timbru si timbru judiciar, in cuantum de 8,60 lei, nedepunand un document justificativ a altor cheltuieli efectuate cu desfasurarea procesului, drept pentru care, in baza disp.art.274 C.pr.civ., va obliga parata la plata, in favoarea reclamantei, a sumei de 8,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Hotararea a ramas irevocabila prin respingerea recursului prin Decizia nr. 614/CA/2010 - R a Curtii de Apel Oradea