Desfacerea contractului de munca in timpul mandatului si in termen de doi ani de la incetarea mandatului reprezentantilor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale

Reclamanta este lider de grupa sindicala din cadrul AJPS Bihor, iar potrivit statutului SNFP  liderii grupelor sindicale alcatuiesc Consiliul National al Sindicatului, organ de conducere deliberativ si decizional care organizeaza intreaga activitate a sindicatului, potrivit art. 19 din Statutul SNFP, astfel cum rezulta din inscrisurile de la dosar filele 25 - 31.
In aceste conditii, au fost incalcate si prevederile art. 10 din Legea nr. 54/2003 privind sindicatele, respectiv aceea ca in timpul mandatului si in termen de doi ani de la incetarea mandatului reprezentantilor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, decat cu acordul scris al organului de conducere ales al organizatiei sindicale. Or, acest acord nu a fost solicitat de catre parata, anterior emiterii deciziei nr. 36/22.12.2009. Prin sentinta nr. 1366/CA/09.12.2010, Tribunalul Bihor a admis in parte cererea formulata de reclamanta GDD, in contradictoriu cu parata Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Bihor si, in consecinta :
A dispus anularea Deciziei nr.36 din 22.12.2009 emisa de parata.
A obligat parata sa o reintegreze pe reclamanta pe functia detinuta anterior si sa-i plateasca acesteia drepturile salariale la care ar fi fost indreptatita, incepand cu data de 21.01.2010 si pana la punerea in executare a hotararii judecatoresti.
A obligat parata in favoarea reclamantei la plata sumei reprezentand echivalentul in lei al sumei de 2000 EUR, cu titlu de daune morale.
A obligat parata in favoarea reclamantei la plata sumei de 1504,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, prin Decizia nr. 36 din 22.12.2009 emisa de parata Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Bihor s-a decis ca " incepand cu data de 21.01.2010, doamnei GD ii inceteaza raportul de serviciu prin eliberarea din functia publica de executie de consilier, clasa I, grad profesional asistent, tr. 1".
In preambulul acestei decizii, au fost invocate dispozitiile art.III din HG 1384/2009, art. 6 al. 5 din Legea nr. 329/2009 , art.97 lit.c art.99 al.1 lit b si art. 99 al. 3 din Legea nr. 188/1999.
In conformitate cu dispozitiile art. 6 al. 5 din L.329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, "incetarea raporturilor de munca sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizarii potrivit prezentei legi, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte si a prevederilor legale privind protectia sociala, pe baza criteriilor stabilite intre conducerea autoritatii ori institutiei publice si reprezentantii salariatilor sau, dupa caz, ai sindicatelor, in termen de maximum 60 de zile de la data intrarii in vigoare a actelor normative prevazute la art. 5 alin. (1)-(4).
Ignorand  dispozitiile legale, parata, dupa cu arata si in intampinare, a omis organizarea consultarilor intre conducerea institutiei si organizatia sindicala care exista la nivelul institutiei si era constituita la data emiterii deciziei, contrar celor afirmate de autoritatea parata.
Astfel, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, organizatiile sindicale reprezentative la nivel national sunt reprezentative si la nivelul grupurilor de unitati in care au organizatii sindicale proprii. Prin urmare, SNFP indeplinea conditiile de reprezentativitate pentru negocierea criteriilor de disponibilizare, in temeiul art. 6 din Legea nr. 329/2009, SNFP desemnand ca reprezentant din partea sindicatului in acest scop pe reclamanta Galis Delia, potrivit adresei nr. 305/22.12.2009.
Apararile formulate de reprezentantii paratei, prin intampinare, in sensul ca solicitarea SNFP adresata institutiei este tardiva nu au relevanta, in conditiile in care, din interpretarea dispozitiilor legale, nu  rezulta ca initiativa participarii reprezentantilor sindicatului la negocieri ar apartine acestora si nu institutiei, care avea obligatia sa-i invite.
Termenul scurt, de 60 de zile de la intrarea in vigoare a actelor normative prevazute de art. 5 din Legea nr. 329/2009, nu poate justifica omisiunea initierii si efectuarii consultarilor.
In continuare, in conditiile in care lipsesc consultarile si stabilirea criteriilor in urma lor, la alineatul 6 al art. 6 din L.329/2009, legiuitorul a stabilit ca "in absenta criteriilor stabilite potrivit alin. (5), la aplicarea masurii de incetare a raporturilor de munca sau, dupa caz, de serviciu, se vor avea in vedere urmatoarele criterii minimale:
a) daca sunt indeplinite conditiile de pensionare, prevazute de lege;
b)calificativul obtinut la ultima evaluare a performantelor profesionale individuale, realizata in conditiile legii;
c) existenta unor sanctiuni disciplinare, aplicate in conditiile legii;
d) masura sa afecteze mai intai persoanele care nu au copii in intretinere;  
e) daca masura ar afecta 2 soti care lucreaza in aceeasi unitate, desfacerea contractului de munca sau, dupa caz, a raportului de serviciu al sotului care are venitul cel mai mic;  
f) masura sa afecteze in ultimul rand familiile monoparentale care au in ingrijire copii, intretinatorii de familie, precum si salariatii barbati sau femei care au cel mult 5 ani pana la indeplinirea conditiilor de pensionare."
Ori, din probele administrate in cauza, rezulta ca  fata de persoana reclamantei nu au fost respectate prevederile art. 6 alin. 6 lit. "b" si "c" din Legea 329/2009. Astfel potrivit raportului de evaluare anual reclamanta a obtinut calificativ "foarte bine" urmare calitatii si performantelor profesionale manifestate pe parcursul desfasurarii activitatii, ceea ce presupune lipsa oricarei sanctiuni disciplinare, fapte necontestate de catre parti.
Parata nu a facut dovada modului in care au fost aplicate criteriile de disponibilizare, astfel ca decizia de disponibilizare sa poata fi supusa cenzurii instantei de judecata raportat la criteriile prevazute de art. 6 din Legea nr. 329/2009, respectiv aplicarea lor corecta angajatilor institutiei publice si selectarea justa a celor ce urmeaza a fi disponibilizati. Acesta in conditiile in care se afirma de catre reclamanta ca exista angajati care cumuleaza pensia cu salariul, spre exemplu.  Or, sarcina probei revine paratei in acest caz.
Atributiile reclamantei si volumul de munca al acesteia nu au relevanta in cauza, atat timp cat aceasta nu a fost sanctionata disciplinar si nu i s-a incetat raportul de serviciu ca urmare a reducerii postului in temeiul art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, ci in temeiul Legii nr. 329/2009. Astfel, instanta se poate raporta doar la criteriile de disponibilizare prevazute de Legea nr. 329/2009, si nu poate analiza volumul de munca al reclamantei sau posibilitatea exercitarii atributiilor acesteia de catre o alta persoana, ceea ce ar impune reducerea postului reclamantei, conform afirmatiilor paratei.
Cu privire la calitatea reclamantei de membru de sindicat si membru in organele de conducere ale organizatiei sindicale SNFP, instanta a retinut ca reclamanta este lider de grupa sindicala din cadrul AJPS Bihor, iar potrivit statutului SNFP  liderii grupelor sindicale alcatuiesc Consiliul National al Sindicatului, organ de conducere deliberativ si decizional care organizeaza intreaga activitate a sindicatului, potrivit art. 19 din Statutul SNFP, astfel cum rezulta din inscrisurile de la dosar filele 25 - 31.
In aceste conditii, au fost incalcate si prevederile art. 10 din Legea nr. 54/2003 privind sindicatele, respectiv aceea ca in timpul mandatului si in termen de doi ani de la incetarea mandatului reprezentantilor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, decat cu acordul scris al organului de conducere ales al organizatiei sindicale. Or, acest acord nu a fost solicitat de catre parata, anterior emiterii deciziei nr. 36/22.12.2009.
Nu poate fi retinuta apararea paratei in sensul ca reclamanta nu intra sub incidenta prevederilor art. 10 din Legea nr. 54/2003 deoarece art. 94 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999 prevede ca  raportul de serviciu se suspenda de drept atunci cand functionarul public desfasoara activitate sindicala pentru care este prevazuta suspendarea in conditiile legii (face parte din organele de conducere ale organizatiei sindicale).
In acest sens, instanta a constatat ca raportul de serviciu al reclamantei nu a fost suspendat de catre parata nu din cauza faptului sugerat de catre aceasta nu ar fi membru in organele de conducere ale sindicatului, ci, asa cum prevede art. 11 alin. 1 din Legea nr. 54/2003, deoarece raportul de serviciu se suspenda numai in perioada in care persoana aleasa in organul de conducere este salarizata de organizatia sindicala, caz in care pe acel post poate fi incadrata o persoana cu contract de munca pe durata determinata.
Fata de cele retinute, instanta a conchis ca la emiterea Deciziei nr. 36/22.12.2009 a Agentiei Judetene pentru Prestatii Sociale Bihor, nu au fost respectate criteriile prevazute de lege pentru a decide incetarea raportului de munca al reclamantei, precum si art. 10 din Legea nr. 54/2003, si astfel, in temeiul dispozitiilor art. 18 din L.554/2004 a admis cererea reclamantei si a dispus anularea actului administrativ contestat.
Pe cale de consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 106 al.1 si 2 din L.188/1999 a dispus reintegrarea reclamantei pe functia publica detinuta anterior emiterii deciziei si a obligat parata in favoarea reclamantei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta.
Cat priveste daunele morale solicitate de reclamanta, instanta a retinut ca prejudiciul, ca element necesar al raspunderii delictuale, poate sa fie material sau moral, in ultimul caz, contand intr-o atingere adusa acelor valori care definesc personalitatea cum sunt si cinstea, demnitatea, onoarea prestigiul profesional, drepturi care se bucura de ocrotire juridica, potrivit art.54 al.1 din Dec.31/19954.
Legea nu distinge intre cele doua tipuri de prejudicii, ceea ce duce la concluzia ca indiferent de natura lui, patrimoniala sau morala, poate si trebuie sa fie reparat pe cale pecuniara, instanta fiind chemata sa constate existenta daunelor materiale si sa stabileasca intinderea acestora.
Instanta a constatat indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, a vinovatiei paratei, pentru argumentele expuse mai sus.
In privinta cuantumului despagubirilor, in speta, instanta a retinut ca se impune o corelare a despagubirilor cu realitatea masurata a suferintelor indurate de reclamanta, ca urmare a pierderii locului de munca in baza unei decizii  care s-a dovedit a fi neintemeiate.
S-a retinur, in temeiul declaratiei martorei, audiata in cauza (fila 100), ca incetarea raportului de serviciu a fost traumatizanta pentru reclamanta, afectiunile oftalmologice ale acesteia s-au agravat, starea reclamantei fiind una de deprimare in urma concedierii sale. Toate acestea i-au creat reclamantei o suferinta prin faptul ca i s-a adus atingere  imaginii sociale a acesteia.
Nu este de neglijat faptul ca reclamantei i s-au respectat drepturile stabilite prin dispozitiile Legea nr. 188/1999 privind acordarea preavizului, reducerea programului de lucru la 4 ore, in vederea cautarii unui nou loc de munca.
 Astfel, suma de 5.000 EURO solicitata cu titlu de despagubire nu este proportionala cu atingerea suferita, instanta apreciind ca echivalentul in lei al sumei de 2000 Euro este  in masura sa acopere prejudiciul moral cauzat.
Fiind in culpa procesuala, instanta a obliga autoritatea parata, in favoarea reclamantei, in temeiul dispozitiilor art. 274 al.1 C.pr.civ., la plata sumei de 1504, 3 lei reprezentand cheltuieli de judecata - taxa timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial. Sentinta a fost mentinuta prin Decizia nr. 1262/CA/2011 - R  a Curtii de Apel Oradea, fiind modificata in ceea ce priveste data de la care se platesc drepturi salariale reclamantei, respectiv incepand cu data de 21.04.2010, cand s-au incetat efectiv raporturile de serviciu ale intimatei, prin decizia nr. 65/15.04.2010