Decizie de sanctionare disciplinara. Nulitate Absoluta

Prin contestatia formulata contestatorul F.G. a solicitat in contradictoriu cu intimata S.C. R.A. S.R.L ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea Deciziei de sanctionare disciplinara nr. 84/19.02.2014.
In motivarea cererii contestatorul a aratat ca decizia de sanctionare este lovita de nulitate, intrucat nu a fost chemat la cercetarea disciplinara, in cuprinsul deciziei nu este indicat termenul in care decizia poate fi contestata si nici instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Intimata, prin intampinare, a solicitat respingerea cererii ca fiind netemeinica si fara obiect, intrucat salariatul F.G. a demisionat de la societate in data de 12.03.2014.
Intimata a sustinut ca, in perioada celor sase luni cat a fost salariatul unitatii, reclamantul a avut mereu o atitudine iresponsabila fata de munca desfasurata in cadrul firmei si un comportament necivilizat fata de superiori si fata de colegi. De fiecare data a fost atentionat verbal si i s-a explicat unde a gresit. Comportamentul necorespunzator al salariatului a culminat in data de 19.02.2014, cand doamna G.N., a facut si un Referat scris inregistrat sub nr. 83, in care a prezentat abaterea din acea zi si a sintetizat faptele cele mai grave petrecute de-a lungul timpului. in baza acestui referat, s-a emis si Decizia de sanctionare nr. 84/19.02.2014.
Legat de celelalte motive de nulitate ale deciziei invocate de contestator s-a aratat ca in Decizia de santionare, nu au fost trecute toate datele conform art. 252 din Codul Muncii, deoarece nu a existat niciodata intentia de a se pune in aplicare sanctiunile precizate. Decizia de santionare a avut numai rolul de Avertisment si s-a incercat printr-o forma oficiala scrisa, responsabilizarea salariatului; pentru luna februarie 2014 si pentru perioada lucrata din luna martie 2014, salariatului i s-au achitat integral drepturile salariale.
Prin sentinta civila nr. 721/LM/2014 Tribunalul Bihor a admis contestatia formulata si in consecinta a dispus anularea deciziei de sanctionare disciplinara nr. 84/19.02.2014 emisa de catre intimata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele: Contestatorul a fost angajatul intimatei in baza contractului de munca nr. 282218/05.09.2013 (inregistrat in Revisal sub nr. 2162230/05.09.2013), in functia de magaziner. Initial contractul de munca a fost incheiat pe o perioada determinata de 1 luna si apoi modificat in data de 04.10.2013, in perioada nedeterminata, prin actul aditional nr. 429. Ulterior i s-a modificat si functia, din magaziner, in sofer autoturisme si camionete.
Prin decizia de sanctionare nr. 84/19.02.2014 emisa de intimata contestatorul a fost sanctionat disciplinar cu reducerea salariului de baza cu 5% pe 3 luni. Se retine in sarcina contestatorului prin aceasta dispozitie: comportament necorespunzator fata de superiori, neindeplinirea sarcinilor de serviciu, nerespectarea obligatiilor privind securitatea si sanatatea in munca, intarzierea la programul de lucru.
inainte de a verifica temeinicia deciziei de desfacere a contractului de munca, instanta trebuie sa cerceteze mai intai legalitatea acesteia.
Conform disp. art. 251 alin. 1 Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, iar la alin. 2 se stabileste ca, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea facuta, fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate
1
apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
In speta, instanta apreciaza ca parata nu a facut dovada efectuarii cercetarii disciplinare prealabile. Iar lipsa cercetarii disciplinare prealabile duce la nulitatea absoluta a masurii disciplinare luate.
Punctul de pornire in efectuarea cercetarii disciplinare il constituie convocarea, in scris, a salariatului de persoana imputernicita de angajator sa realizeze aceasta operatiune, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
In speta, prin Referatul nr. 83/19.02.2014, conducerea societatii a fost instiintata de catre numita G.N., responsabil punct de lucru Oradea ca salariatul F.G. nu a respectat prevederile regulamentului intern si sarcinile prevazute in fisa postului, avand un comportament necorespunzator fata de colegi si superiori, solicitandu-se sa se ia masurile care se impun.
In aceeasi zi s-a emis si decizia de sanctionare disciplinara, fara a se efectua procedura de cercetare disciplinara cu respectarea prev. art. 251 Codul Muncii
Scopul convocarii in vederea efectuarii cercetarii disciplinare este garantarea dreptului la aparare a salariatului care este in drept sa-si formuleze aparari raportat la faptele care i se imputa. Acest drept este conferit de lege si nu a fost asigurat in cazul contestatorului, acesta nefiind convocat in scris pentru cercetarea disciplinara cu precizarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii.
imprejurarea ca la data intocmirii referatului salariatul a fost chemat in biroul punctului de lucru de la Oradea si a fost atentionat sa isi schimbe comportamentul nu echivaleaza cu o cercetare disciplinara in conditiile art. 251 Codul muncii.
Lipsa convocarii determina in mod implicit imposibilitatea salariatului de a isi exercita dreptul de a formula si sustine toate apararile in favoarea sa, ceea ce atrage nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare.
Tot sub aspectul legalitatii deciziei se retine ca, potrivit art. 252 alin 2 din Codul Muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea; d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata; f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
In speta, nu au fost indicate in concret dispozitiile din regulamentul intern sau contractul individual de munca incalcate, termenul in care sanctiunea poate fi contestata; instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Legea sanctioneaza cu nulitatea absoluta a deciziei si absenta motivelor pentru care au fost inlaturate apararile salariatului, legiuitorul a inteles sa instituie aceasta sanctiune ca o garantie a salariatului ca apararile si explicatiile date in justificarea atitudinii imputate au fost analizate si avute in vedere de angajator.
Verificand respectarea acestei norme imperative, instanta constata ca in cuprinsul deciziei nu se face referire la apararile salariatului sau la faptul ca acesta ar fi fost invitat la cercetarea prealabila si ca ar fi refuzat sa se prezinte.
Prin urmare, instanta constata ca decizia nr. 84/19.02.2014 a fost emisa de catre intimata cu incalcarea dispozitiilor legale de mai sus si in consecinta a constat nulitate absoluta a acesteia.
In ce priveste exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata acesta a fost respinsa ca nefondata. Astfel chiar daca intimata nu a pus in executare aceasta decizie, intrucat contestatorul si-a dat demisia la data de 12.03.2014, acesta are interes in a solicita anularea unei decizii prin care a fost sanctionat disciplinar, iar obiectul cererii de chemare in judecata il formeaza tocmai aceasta decizie.