Sentinta civila nr. 1410/C/2011

Prin actiunea inregistrata la instanta la data de 16.11.2010, reclamanta L.O. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa constate ca tatal sau def. B.M. a fost supus unor masurii administrative cu caracter politic, sa fie obligat Statul Roman sa le plateasca cu titlu de despagubiri morale suma de 10.000 EURO.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca, tatal sau, a fost prizonier in Rusia in perioada 10.05.1945- 17.05.1948, fiind indreptatita in temeiul art. 5 din Legea 221/2009 la primirea de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit de catre tatal sau.
Astfel, arata reclamanta, tatal sau a fost privat de libertate pe o perioada de 3 ani si 8 zile, fiindu-i privat dreptul de a se bucura de viata, de a avea parte din plin de satisfactiile materiale si spirituale pe care aceasta le poate oferi de dreptul de a desfasura o viata sociala normala si de a se manifesta liber, fara constrangeri create de starea de prizonierat la care a fost supus, astfel i-au fost lezate valorile morale, afectata grav situatia familiala si materiala precum si cea profesionala si sociala, a fost privat de dreptul de a contribui material si spiritual la cresterea si educarea copiilor.
Tribunalul Bihor, prin sentinta civila nr. 1410/C/2011, a respins actiunea formulata ca neintemeiata, retinand urmatoarele:
Asa cum rezulta din copia livretului militar depus la dosar, tatal reclamantei, def. B.M. in calitate de militar in timpul celui de al doilea razboi mondial, in data de 10.05.1945, a cazut prizonier pe teritoriul URSS, si a fost eliberat in data de 17.05.1948.
Instanta retine ca Legea nr. 221/2009, invocata de reclamanta ca temei al pretentiilor sale, se adreseaza numai persoanelor persecutate politic dupa instaurarea regimului comunist la 6 martie 1945. Acest lucru rezulta din insusi titlul legii si anume: Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
In consecinta, este evident ca vointa legiuitorului, asa cum rezulta in mod neindoielnic din textele legii, a fost aceea de a reglementa exclusiv consecintele masurilor represive dispuse de Statul Roman si autoritatile sale dupa 6 martie 1945, iar nu de a repara si consecintele nefaste cauzate de cel de al doilea razboi mondial.
Potrivit disp. art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre acte normative mentionate in cuprinsul textului legal.
Ori masura prizonieratului luata in timpul celui de al doilea razboi mondial impotriva tatalui reclamantei nu poate constitui in nici un caz o masura cu caracter administrativ in sensul dispozitiilor Legii nr. 221/2009.
Prin urmare, solicitarea reclamantei de a se constata ca tatal sau a fost supus de catre statul roman unor masurii administrative cu caracter politic este neintemeiata.
In ce priveste despagubirile solicitate instanta retine ca persoanele care a fost constituite in prizonieri de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944 ori, fiind constituite ca atare, inainte de aceasta data, au fost retinute in captivitate dupa incheierea armistitiului, au beneficiat de despagubiri in temeiul Decretului-Legea nr. 118/1990.
Acest acte normativ a stabilit o serie de drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei pentru fiecare an de prizonierat; scutire de plata impozitelor si a taxelor locale; asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport in comun apartinand societatilor cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douasprezece calatorii gratuite, anual, pe calea ferata romana, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale (art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990); sotul (sotia) celui decedat, au dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei, daca ulterior nu s-au recasatorit.
Asadar statul roman a acordat despagubiri acestor persoane in temeiul D-L. nr. 118/1990, iar aceste persoane- constituite in prizonieri de catre partea sovietica- nu sunt indreptatite la despagubiri in temeiul Legii nr. 221/2009 care reglementeaza exclusiv consecintele masurilor represive dispuse de Statul Roman si autoritatile sale dupa 6 martie 1945.
Pe de alta parte se retine ca prevederile art. 5 alin 1 lit. a din Legea nr.221/2009 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr.1358/21.10.2010 a Curtii Constitutionale, in consecinta aceste  prevederi nu mai pot fi aplicate intrucat si-au incetat efectele.
Astfel Curtea Constitutionala a constat ca dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si (5) din Legea fundamentala.