Legea nr. 10/2001. Dovada dreptului de proprietate

Drept civil
Proprietate privata

4. Legea nr. 10/2001. Dovada dreptului de proprietate.

      Din dispozitia art. 23 din Legii nr. 10/2001 nu rezulta nici caracterul exclusiv al unor acte doveditoare ale dreptului de proprietate si nici stabilirea unei ierarhii a actelor doveditoare ale proprietatii. In consecinta constatarea dovedirii dreptului de proprietate se va face in concret pe baza actelor depuse.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. civ. nr. 161/2008, nepublicata)

      Prin contestatia inregistrata contestatoarele V. I. si I. G. au solicitat anularea dispozitiei nr. 1972/18.10.2007 emisa de Primarul municipiului Bistrita si pe cale de consecinta sa fie admisa cererea de despagubiri stabilite la valoarea de piata a imobilelor, valoare stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
      Analizand actele dosarului tribunalul retine faptul ca dispozitia atacata este nelegala si netemeinica pentru considerentele urmatoare.
      Dispozitia retine ca dovada dreptului de proprietate, care justifica masurile reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001 republicata, o constituie doar inscrisurile de carte funciara, fiind fara semnificatie probatorie certificatul depus de contestatoare si decretul de expropriere.
      Din dispozitia art. 23 din Legii nr. 10/2001 nu rezulta nici caracterul exclusiv al unor acte doveditoare ale dreptului de proprietate si nici stabilirea unei ierarhii a actelor doveditoare ale proprietatii.
      In consecinta constatarea dovedirii dreptului de proprietate se va face in concret pe baza actelor depuse.
      Evident nu se contesta valoarea probanta a inscrierilor in cartea funciara in regiunile in care au fost aplicabile dispozitiile Decretului-lege nr. 115/1938, insa se impune in aplicarea Legii nr. 10/2001 a se avea in vedere transmisiunile intre vii si pentru cauza de moarte neoperate in cartea funciara cel putin din motive neimputabile cum ar fi situatiile generate de cel de al doilea razboi mondial.
      In speta, certificatul in traducere autorizata de notarul public, evidentiaza pe de o parte actul de vanzare-cumparare incheiat in anul 1941 prin care Institutul Creditului Agrar Regnicolar Budapesta cumpara de la proprietarii tabulari B. N. si ceilalti coproprietari cota 252/360 parti din imobilele inscrise in CF 3110, Bistrita top: 3109, 3110, 3111, 3112/1, 3112/2, 3112/3 si 2770/1 si pe de alta parte scopul acesteia, respectiv cumparari parcelate si instrainare, precum si actul de vanzare-cumparare incheiat de Institut cu antecesorul contestatoarelor asupra unei parti din imobilele cumparate de la proprietari tabulari.
      Urmare acestei cumparari si in baza ei antecesorul contestatoarelor face declaratia de impozit a imobilelor cumparate si face declaratia in calitate de proprietar a imobilelor cu ocazia exproprierii.
      Prin decretul nr. 422/7.12.1979 antecesorului contestatoarelor i-au fost expropriate terenul in suprafata de 250 mp si imobilul casa cu suprafata desfasurata de 256 mp, imobilele fiind situate in municipiul Bistrita str. P. nr. 4 si inscrise  sub nr. top 3110/22-30.
      In urma exproprierii antecesorul contestatorilor a fost despagubit cu suma de 70.272 lei.
      In conformitate cu art. 24 alin. 1 si 23 din Legea nr. 10/2001 in absenta unor probe concrete persoana individualizata in actul prin care s-a dispus masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
      In speta persoana nominalizata in decretul de expropriere este antecesorul contestatoarelor ceea ce evidentiaza calitatea acestuia de proprietar la momentul exproprierii potrivit textului legal mentionat.
      Aceasta calitate este confirmata si de certificatul mai sus amintit cumpararea antecesorului contestatoarelor privind imobilele din litigiu evidentiata in respectivul certificat fiind un titlu de proprietate in sensul Legii nr. 10/2001.
      Din cuprinsul incheierii de autentificare a certificatului rezulta ca acesta are caracterul autenticitatii contrar celor retinute prin dispozitia atacata.
      Reinscrierea in cartea funciara a vechilor proprietari vanzatori ai Institutului Agrar privind imobilele litigioase este fara relevanta, intrucat aceasta reinscriere este una gresita, intrucat Legea nr. 260/1945 in baza careia s-a facut a fost o lege de reparatie pentru indreptarea abuzurilor facute in perioada de ocupatie maghiara, neaplicabila in speta, iesirea din proprietatea proprietarilor de carte funciara, fiind una benevola.
      Aceasta intrucat, asa cum rezulta din certificatul amintit de vanzare-cumparare s-a efectuat "fara niciun indemn strain", ci benevol, vanzarea-cumpararea fiind deci una care se baza pe un consimtamant valabil, neviciat.
      Neinscrierea in cartea funciara a institutului si a antecesorului contestatoarelor a fost consecinta imprejurarilor determinate de razboi.
      O dovada a calitatii de proprietar este si faptul ca antecesorul contestatoarelor a incasat in aceasta calitate despagubirea de expropriere el neputand sa o incaseze decat in aceasta calitate potrivit actelor normative in materia exproprierii de la acea data.
      In raport de cele aratate se retine calitatea de proprietar al antecesorului contestatoarelor asupra imobilelor teren si constructii situate in municipiul Bistrita str. Pescarilor nr. 4.
      Urmeaza ca in baza art. 23 alin. 1 si art. 4 al 2 din Legea nr. 10/2001 sa se constate calitatea de persoana indreptatite la masuri reparatorii a contestatoarelor in calitate de mostenitori ai proprietarului expropriat, asa cum rezulta din actele de stare civila depuse de la dosar. De altfel, nici prin decizia atacata nu se contesta aceasta calitate a contestatoarelor.
      In ce priveste masurile reparatorii, contestatoarele au solicitat acordarea de despagubiri pentru imobilele preluate abuziv.
      Prin decizia atacata "se respinge cererea de restituire" privind imobilele situate in Bistrita str. P. nr. 4, nr. top. 3111/23/2.
      Se constata astfel ca decizia este nelegala si cu privire la acest aspect, intrucat nu se pronunta asupra cererii de despagubiri formulate prin notificare.
      Constatand calitatea de persoane indreptatite a contestatorului instanta urmeaza sa stabileasca dreptul acestora la despagubiri in conditiile art. 11 al. 5 din Legea nr. 10/2001 si avand in vedere dispozitiile art. 16 alin. 2 din Titlu VII din Legea nr. 247/2005 sa oblige Primarul municipiul Bistrita sa inainteze dosarul Secretariatului Comisiei Centrele pentru stabilirea despagubirilor, pentru stabilirea cuantumului final al despagubirilor.
      In baza art. 274 Cod procedura civila urmeaza sa oblige paratii la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre contestatoare reprezentand onorariul avocatial (judecator Marian Nicolae).