Admiterea unei revizuiri pe motivul ca neluand in considerare un plan de situatie, expertul savarsise infractiunea de marturie mincinoasa incalca principiul securitatii raporturilor juridice si dreptul la un proces echitabil cata vreme, desi cunoscut...

        Admiterea unei revizuiri pe motivul ca neluand in considerare un plan de situatie, expertul savarsise infractiunea de marturie mincinoasa incalca principiul securitatii raporturilor juridice si dreptul la un proces echitabil cata vreme, desi cunoscut din timp, motivul nu fusese ridicat si in recurs si, in realitate, permitea rejudecarea  cauzei pentru simplul fapt ca existau doua puncte de vedere asupra aceleiasi chestiuni. (Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 10/A/17 februarie 2010)

       Prin cererea de revizuire inregistrata revizuientii CI, CL, MD, SS au chemat in judecata pe paratii RI, RV, RM, TO, RE, CL, CE, MG, MO, solicitand instantei sa dispuna revizuirea deciziei civile nr.633/A/1999, pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud in dosarul nr.179/1999, in sensul anularii hotararii si rejudecand pe fond apelul sa dispuna respingerea apelului declarat de apelantii reclamanti RI, RV, RM, TO, RE impotriva sentintei civile nr. 1831/1998, pronuntata de Judecatoria Nasaud in dosarul nr. 3128/R/1997 ca nefondat, cu obligarea intimatilor oponenti la plata cheltuielilor de judecata.
Prin Decizia nr. 156/A/2005, pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud a fost respinsa cererea ca inadmisibila, decizia fiind casata de Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 510/R/2006 pronuntata in dosarul nr.314/33/2006 si cererea de revizuire trimisa spre rejudecare acestui tribunal.
In decizia de casare s-au retinut urmatoarele:
Prin cererea de revizuire inregistrata la data de 15 martie 2005 s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr.633/A/1999, pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud in dosarul nr. 179/1999, data la care motivul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 4 C.proc.ciV., modificat prin OUG nr. 138/2000 prevedea ca revizuirea se poate cere, daca un judecator, martor sau expert care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii. In cazul in care, in ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate.  La judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii.
In reglementarea de la data pronuntarii deciziei a carei revizuire se cere, pct. 4 al art. 322 C.proc.civ., avea urmatorul continut: "daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii, ori daca un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta in acea cauza.
       Corespunde realitatii faptul ca legea noua de procedura se aplica din momentul intrarii ei in vigoare si proceselor in curs de judecata inCepute sub legea veche, aceasta fiind norma de principiu consacrata de art.725, alin.1 Cod proc.civila.
De la aceasta regula exista insa si unele exceptii cu privire la competenta instantelor, precum si la caile de atac.
In ce priveste caile de atac, art.725 alin.3 C.proc.civ., prevede ca hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a legii noi raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate.
Prin urmare, calea de atac prevazuta de legea sub care a fost pronuntata decizia a carei revizuire se cere era cea al carei continut il avea art.322 pct.4 C.proc.civ., anterior modificarii prin Legea nr.219/2005, astfel ca urmare a sesizarii cu cererea de revizuire la data de 15 martie 2005, trebuiau aplicate disp.art.322 pct.4 C.proc.civ., in forma nemodificata.
Cererea de revizuire a fost reinregistrata la Tribunalul Bistrita-Nasaud sub nr. 1269/112/2006.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si ale dosarelor atasate, tribunalul retine ca cererea de revizuire nu este intemeiata pentru considerente ce se vor expune in continuare.
       La data formularii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 633/A/1999, pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud in dosarul nr.179/1999, 15 martie 2005, motivul de revizuire invocat in sustinerea cererii, cel prevazut de art.322 pct.4 C.proc.civ., prevedea ca revizuirea se poate cere, daca un judecator, martor sau expert care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii. In cazul in care, in ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate.  La judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii.
       Avand in vedere dezlegarile date de instanta de recurs, respectiv faptul ca instanta trebuie sa solutioneze cererea de revizuire in baza motivului de revizuire in forma in vigoare la data sesizarii instantei (nu si cu privire la obligativitatea efectuarii unei expertize topometrice, asa cum neintemeiat, sustin revizuientii), tribunalul va analiza mai intai, pe cale incidentala, daca exista sau nu infractiunea  de fals intelectual prevazuta de art.289 Cod penal, respectiv daca expertiza intocmita de expertul ME in dosarul nr. 3128/R/1997, al Judecatoriei Nasaud si completata in dosarul nr. 179/1999 al Tribunalul Bistrita-Nasaud este conforma cu realitatea sau nu.
       Tribunalul retine ca identificarile efectuate de expertul ME mentionate in raportul de expertiza depus in dosarul nr. 3128/R/1997 al Judecatoriei Nasaud si completat in apel in dosar nr. 179/1999 al tribunalului, corespund realitatii, nefiind savarsita nici o infractiune de catre expert.
       Ulterior ramanerii irevocabile a deciziei nr.633/A/1999 a Tribunalului BN, paratii M, S si C, desi conform acestei decizii au fost obligati sa predea reclamantilor intimati R terenul  in suprafata de 407 m.p. au refuzat sa recunoasca dispozitiile irevocabile ale acestei decizii, formuland mai intai o contestatie la titlu, invocand faptul ca decizia nu este suficient de clara, obiect al dosarului nr.804/2003 al Tribunalului BN (atasat), apoi plangere penala impotriva expertului pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual, cu ocazia efectuarii expertizei (dosar nr. 598/P/2004 al Parchetului de pe langa Judecatoria Nasaud (atasat) si apoi cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar, in toate aceste trei dosare fiind intocmite  expertize tehnice topo de  catre trei experti si in ciuda faptului ca toti sustin ca identificarile  facute de expertul ME ar fi gresite, motivele pe care se sprijina aceasta sustinere sunt total  diferite.
       Astfel, expertul TP, care a efectuat expertiza topometrica in dosarul de cercetare penala, nr. 598/P/2004 al Parchetului de pe langa Judecatoria Nasaud (atasat), in care s-a constatat prescrisa eventuala fapta de fals ce ar fi fost savarsita de expertul ME, precum si expertul BL, care a efectuat expertiza in prezentul dosar, fac referire la terenul cuprins intre parau si drumul limitrof terenului folosit (la data efectuarii expertizei de catre expertul MEl) de numita PE.
        Insa, cu privire la acest teren concluziile celor doi experti sunt in totala contradictie.
       Expertul TP sustine ca, in mod gresit, aceasta suprafata de teren, de 401 m.p, nu a fost luata in calcul de expertul ME si astfel a fost afectata proprietatea revizuientilor M, C, S.
       Prin neluarea in calcul a suprafetei de teren dintre  parau si drumul comunal, amplasamentului numarului top 1310 a fost deplasat spre vest si drept consecinta si concluzia  in sensul ca revizuientii din prezentul dosar ar ocupa 407 m.p. din acest nr. top este gresita. In sustinerea concluziei sale expertul TP arata faptul ca  pe planul nr. top intocmit in anul 1912-1914, aflat in arhiva OCPI drumul comunal este situat  chiar langa parau si in consecinta in dispunerea numerelor top in litigiu trebuia sa  se tina cont de suprafata de teren de 401 m.p. existenta, in prezent, intre drumul comunal si parau.
       Tribunalul retine ca, potrivit concluziilor acestui expert, suprafata dintre parau si drumul comunal, de 401 m.p., ar face parte din terenul ce apare inscris in c.f.  sub nr. top 1322, acesta fiind primul nr. top situat pe harta c.f. langa drum, plan aflat in schita medalion din dosarul  nr. 3128/1997 al Judecatoriei Nasaud, precum si atasat raportului de expertiza din prezentul dosar.
       In schimb, expertul BL sustine ca terenul cuprins intre drumul comunal si parau nu face parte din nr. top.1320, 1321 si 1320 si, in consecinta nu trebuia sa fie luat in calcul  de expertul ME.
       Si expertul PV ce  a intocmit expertiza in dosarul nr. 804/2003 al Tribunalului BN a identificat suprafata cuprinsa intre parau si drum dar nu a concluzionat ca identificarea gresita facuta de expertul ME ar proveni din luarea sau neluarea in calcul a acestei suprafete. El a considerat ca este gresita metoda de calcul a suprafetelor, in varianta aleasa de tribunal in dosarul nr. 179/1999, sustinand ca pe planul cadastral nr. top sunt amplasate  langa drumul judetean or,  toti cei in cauza folosesc  terenul la o distanta  de aproximativ 4,3 m de drumul  judetean si, pe o lungime de 130 m, rezulta o suprafata de 559 m.p., concluzionand ca ar fi veridice concluziile expertului ME, in varianta in care linia de hotar a fost trasata in functie de planul cadastral (varianta aleasa de judecatorie si infirmata de tribunal in apel). Sustinerile expertului in sensul ca suprafata dintre drumul judetean si terenurile folosite de partile din proces ar face parte din numerele top aflate in litigiu si nu din terenul identificat pe harta  numerelor top. ca fiind drum (actualul drum judetean) nu a fost probata cu date stiintifice.
       De altfel, in prezentul cadru procesual, partile nici nu au sustinut ca falsul savarsit de expertul ME ar consta in acest aspect, revizuientii invocand neconcordantele in legatura cu punctul de reper si cu suprafata terenului cuprins intre parau si drumul comunal.
        Examinand schita medalion a planului nr. top inscrise in cartea funciara aflat la  dosarul nr. 3128/1997 al Judecatoriei Nasaud, f.33 dosar cercetare penala si fila 191 din  prezentul dosar tribunalul costata ca, in conformitate cu aceasta schita, limitrof numarului top 1322 se afla un drum si langa drum apare figurat un parau.
       Atat la data efectuarii expertizei contestate cat si in prezent drumul mentionat in harta c.f exista, fiind situat pe acelasi amplasament, toti expertii pozitionandu-l limitrof cu terenul folosit de PE. Paraul insa nu se mai afla situat limitrof cu drumul, ci la o anumita distanta (posibil ca urmare a mutarii in timp a cursului paraului), astfel ca intre drum si parau exista o suprafata de teren (401 m.p. conform expertului TP, iar expertul BL,  expertul ME  si expertul PV nu au mentionat suprafata acestui teren).
       Atunci cand a efectuat calculul suprafetelor de teren folosite de partile din proces precum si de vecinii dinspre est, expertul ME a totalizat suprafetele nr. top. 1322 (situat limitrof cu drumul), 1321, 1320, 1319,1318, 1317, 1317, 1316 si 1315, ce nu sunt in litigiu si care potrivit inscrierilor din c.f. au impreuna o suprafata de 2226 m.p. si acest teren este ocupat de  numitii PE, BM, BI.
       Cand totalizeaza suprafetele de teren folosite de  vecinii dinspre est a terenurilor din litigiu expertul aduna suprafata terenului folosit de PE, care este limitrof drumului, 737 m.p., cu cele folosite de BM, 745 m.p. si BI, 845 m.p. si rezulta 2327 m.p., in plus cu 101 m.p., fata de suprafata totala a nr. top situate de la drum pana la nr. top. 1315 inclusiv, concluzionand ca  BI foloseste din nr. top.1314, suprafata de 101 m.p.
       In ce priveste paratii (reclamanti in dosarul conexat) R expertul a retinut ca acestia folosesc suprafata totala de 1309 m.p. care se identifica cu nr. top. 1314 partial (doar 147 m.p.) 1313 ,1313/a,1313/b, 1312,1311 si 86 m.p, care face parte din nr. top 1310 (in total suprafata folosita fiind de 1395 m.p.) restul suprafetei, de 407 m.p., din nr. top. 1310 m.p.  care, in c.f. are suprafata de 493 m.p., fiind folosita de revizuienti.
       Se constata ca desi expertul ME arata ca a folosit drept reper fix podul (punctul B dinspre Nasaud, mentionat pe schita intocmita) atunci cand calculeaza suprafetele, atat cele inscrise in c.f. cat si cele folosite in fapt, are in vedere doar terenul situat la vest de drumul comunal.
         Prin urmare suprafata de teren aflata intre parau si drumul comunal nu a fost luata in calcul de expertul ME.
       Avand in vedere ca pentru pozitionarea nr. top 1310 expertul a cumulat suprafata inscrisa in c.f. a numerelor top situate  pe planul c.f. al nr. top intre drum si nr. top 1310,  tribunalul retine ca, in mod corect, expertul nu a luat in calcul suprafata de teren situata in partea de est a drumului, intre drum si parau, intrucat, conform planului nr. top. acest teren nu face parte din nr. top.1322 (primul nr. top situat langa drum in partea de vest).
       In consecinta, fara temei sustine expertul TP ca aceasta suprafata trebuia sa fie luata in calcul (ca facand parte din nr. top.1322) si ca prin neluarea ei in calcul expertul ME  ajuns la o concluzie gresita.
       Referitor la concluziile expertului BL tribunalul retine ca acest expert desi, corect, sustine ca suprafata de teren situata intre drum si parau nu trebuie luata in calcul, deoarece nu face parte din nr. top 1322, 1321, 1320, nejustificat  sustine insa ca expertul ME a luat in calcul aceasta suprafata.
       Daca expertul ME ar fi luat in calcul si aceasta suprafata atunci suprafata nr. top. 1321, 1320, 1319,1318, 1317, 1317, 1316 si 1315 ar fi fost mai mare decat cea inscrisa in cf., de 2226 m.p.(prin adaugare la suprafata acestor nr. top si a  suprafetei  situata la est de drum) si atunci s-ar fi ajuns la concluzia ca  revizuientii din prezentul dosar folosesc teren nu numai din nr. top 1310, ci si din nr. top.1311, 1312 situate la est de nr. top.1310 si ar fi trebuit sa predea in posesia  reclamantilor R o suprafata si mai mare de teren decat cea pe care au fost obligati sa o predea conform deciziei nr. 633/A/2000.
       In realitate, expertul BL nu accepta varianta de identificare in functie de schita medalion c.f. sustinand ca identificarea terenului trebuie facuta in functie de planul cadastral or, tribunalul retine ca atat instanta de apel cat si cea de recurs au statuat ca identificarea terenului trebuie facuta in functie de planul numerelor top. (schita medalion c.f) si nu in functie de planul cadastral.
       Faptul ca acest expert nu accepta statuarile instantei si sustine ca terenul folosit de revizuienti si identificat in functie de planul cadastral, nu ar constitui  proprietatea intimatilor R, nu constituie o dovada ca identificarea facuta de expertul ME, in functie de planul c.f., nu este conforma cu  acest plan.
       De altfel si expertul ME a intocmit doua variante, una in functie de planul cadastral si una in functie de planul c.f. si a opinat ca cea intocmita in functie de planul cadastral ar trebui avuta in vedere de instanta, insa atat tribunalul cat si curtea de apel au statuat ca identificarea trebuie facuta in functie de planul c.f.
       Or, in aceasta situatie nu suntem in prezenta unui fals savarsit de expertul ME, ci in prezenta unei divergente de opinie intre experti si instante.
        Pe de alta parte, chiar daca expertul ar fi savarsit infractiunea de fals intelectual si concluziile raportului de expertiza pe care l-a intocmit nu ar fi conforme cu harta c.f., acest aspect nu poate constitui un motiv justificat pentru redeschiderea unei proceduri judiciare solutionata irevocabil, intrucat CEDO in Hotararea din 7 iulie 2009, data asupra cererii nr. 8727/03, in cauza Stanca Popescu vs. Romania, a statuat ca admiterea unei revizuiri pe motivul ca neluand in considerare un plan de situatie, expertul savarsise infractiunea de marturie mincinoasa incalca principiul securitatii raporturilor juridice si dreptul la un proces echitabil cata vreme, desi cunoscut din timp, motivul nu fusese ridicat si in recurs si, in realitate, permitea rejudecarea  cauzei pentru simplul fapt ca existau doua puncte de vedere asupra aceleiasi chestiuni.
       Cum jurisprudenta curtii constituie izvor de drept, avand aceeasi forta ca si dispozitiile Conventiei europene pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului la care Romania este parte, fiind ratificata prin Legea nr. 30/1994, potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutie, se aplica cu prioritate fata de dreptul intern, deoarece conform acestui text constitutional, atunci cand exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.
       Asa fiind,  chiar daca potrivit art. 322 pct. 4 C.pr.civ. constituie motiv de revizuire  condamnarea unui expert pentru o infractiune privitoare la pricina, sau in forma  aplicabila  in prezenta speta, chiar daca expertul nu a fost condamnat si existenta faptei se analizeaza de instanta civila pe cale incidentala, atunci cand eventualul fals comis de expert cu ocazia efectuarii expertizei a fost cunoscut de parti anterior devenirii irevocabile a hotararii judecatoresti si  identificarile gresite puteau fi criticate  in  cadrul procesual respectiv in fata instantei de fond sau prin exercitarea cailor de atac, hotararea judecatoreasca nu mai poate fi revizuita
       Conform statuarilor curtii in cauza antecitata, doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decat la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securitatii raporturilor juridice si dreptul la un proces echitabil pe motivul ca ele nu au putut fi indreptate prin exercitarea cailor ordinare de atac, fiind invocata jurisprudenta anterioara(cauza Pchenitchny c. Rusiei, hotararea nr. 30422/03, paragraf 26, din 14 februarie 2008).
       In consecinta curtea concluzioneaza ca revizuirea nu poate constitui o modalitate deghizata de  inlesnire a redeschiderii unui proces solutionat definitiv, atunci cand partile au avut posibilitatea sa formuleze obiectiuni la raportul de expertiza in timpul procesului, reiterand ca simplul fapt ca exista doua puncte de vedere asupra unui subiect (in speta identificarea terenului) nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauza.
       Astfel, in cauza citata, curtea a retinut ca dupa solutionarea irevocabila a cauzei  s-a intocmit o noua expertiza cu concluzii diferite fata de cea intocmita in dosarul solutionat irevocabil si instanta de revizuire retinand ca expertul ar fi savarsit infractiunea de marturie mincinoasa a admis cererea de revizuire. Totodata s-a mentionat ca vecinii reclamantei avusesera posibilitatea sa formuleze obiectiuni impotriva raportului de expertiza dar nu formulasera si nu au formulat nici recurs. Or, motivele invocate in sprijinul cererii de revizuire priveau maniera in care expertul realizase expertiza. Insa o eventuala eroare a acestuia in delimitarea terenurilor ar fi putut fi reparata in caile ordinare de atac, evitandu-se astfel repunerea pe rol a unei hotarari judecatoresti definitive (Sergey Petrov c. Rusiei, nr. 1861/05, paragraful 28, 10 mai 2007).
       Statuarile Curtii din cauza Stanca Popescu/Romaniei sunt pe deplin aplicabile si in prezenta speta, sustinerile revizuientilor in sensul ca nu sunt incidente fiind neintemeiate.
       Astfel, raportul de expertiza contestat a fost intocmit si depus la dosarul cauzei inca  in fata instantei de fond, el cuprinzand doua variante de identificare a terenului, una in functie de  planul cadastral si una in functie de  planul de carte funciara.
       Nici in fata instantei de fond si nici in fata instantei de apel revizuientii nu au criticat modul in care expertul a efectuat identificarea terenului in varianta corespunzatoare planului de carte funciara, desi aveau posibilitatea sa o faca neexistand certitudinea pe care din variante o va alege instanta. Prima instanta a optat pentru varianta in care terenul a fost identificat in functie de planul cadastral, iar revizuientii nu au atacat sentinta desi si actiunea lor a fost respinsa, formuland apel doar  reclamantii parati R.
       Instanta de apel a ales cealalta varianta de identificare, astfel ca revizuientii au fost obligati sa predea in posesia reclamantilor R suprafata totala de 407 m.p.
       Revizuientii au declarat recurs, insa ei au criticat decizia tribunalului doar sub aspectul variantei de identificare aleasa de tribunal, fara sa aduca si critici  cu privire la modul gresit de identificare a terenului in aceasta varianta, ca urmare a calcularii eronate a suprafetelor, solicitand doar ca instanta de recurs sa opteze pentru varianta de identificare a terenului conform planului cadastral, dar recursul lor a fost respins.
       Asa fiind, cum punctul de reper avut in vedere de expert si modul de calculare a suprafetei terenului in vederea stabilirii de catre expert a amplasamentului nr. top.1310 era cunoscut revizuientilor inca din fata instantei de fond, iar ei nu au  formulat nicio critica cu privire la aceste concluzii ale expertului, nu se poate retine ca defectul major al expertizei a fost cunoscut doar dupa finalizarea procesului pentru a justifica revizuirea unei hotarari judecatoresti irevocabile.
       Prin urmare, solicitarile revizuientilor de redeschidere a dezbaterilor si de efectuare a unei noi expertize apar ca neintemeiate.
       Avand in vedere considerentele anterior aratate, tribunalul constata ca cererea de revizuire nu este intemeiata si o va respinge in temeiul art. 322 C.proc.civ. si art. 20 alin. 2 din Constitutie.
       Cum revizuientii sunt in culpa procesuala si au cazut in pretentii vor fi obligati sa plateasca intimatilor 1.200 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial, in primul doar, in recurs si in prezentul dosar de revizuire.