De principiu, din dispozitiile Codului de procedura civila ce reglementeaza competenta materiala in prima instanta a instantelor in judecarea infractiunilor si dispozitiile ce reglementeaza actiunea in fata instantei civile careia i s-a adresat parte...

Anulare acte false. Competenta.

      De principiu, din dispozitiile Codului de procedura civila ce reglementeaza competenta materiala in prima instanta a instantelor in judecarea infractiunilor si dispozitiile ce reglementeaza actiunea in fata instantei civile careia i s-a adresat partea vatamata sau cele care reglementeaza cazurile speciale de rezolvare a actiunii civile, rezulta ca instanta civila careia ii revine in competenta rezolvarea actiunii civile este instanta civila corespunzatoare in grad celei care judeca latura penala a cauzei.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 81/R/3 martie 2011)

      Prin sentinta civila nr. 6294/2010 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosar nr. 8376/190/2010 a fost admisa exceptia necompetentei materiale invocata din oficiu si pe cale de consecinta si-a declinat competenta de solutionare a cererii reclamantului Parchetul de pe langa Judecatoria Bistrita, avand ca obiect anulare act, in favoarea Tribunalului Bistrita-Nasaud - Sectia Comerciala de contencios administrativ si fiscal, cererea fiind solutionata in contradictoriu cu paratele SA, PM si Primaria comunei Sieut.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul Parchetul de pe langa Judecatoria Bistrita.
      Examinand hotararea atacata prin prisma criticii si a dezvoltarii acesteia facuta prin motivele de recurs, tribunalul constata ca acesta este fondat pentru motivele ce se vor arata in continuare.
      Instanta a fost sesizata in conditiile art. 245 alin. 1 lit. "c/1" din Codul de procedura penala cu desfiintarea mentiunilor din anexa Deciziei nr. 299/8.12.2009 a Primarului comunei Sieut, respectiv a celor de la nr.crt. 64 si a cererii nr. 499 din data de 3.11.2009, mentiuni efectuate de numita PM, pe baza declaratiei numitei SA.
      In cauza au fost efectuate cercetari penale pentru savarsirea de catre parata SA a infractiunilor de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 si 2 Cod penal, fals material in inscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, participatie improprie la fals intelectual prev. de art. 31 raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal si pentru savarsirea de catre parata PM a infractiunilor de complicitate la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal si complicitate la infractiunea de uz de fals prev. de art. 26 raportat la art. 291 Cod penal.
      Cercetarile au avut la baza faptul ca parata SA, in vederea acordarii ajutorului de incalzire pentru perioada de iarna 2009-2010, conform O.U.G. 106/2009, a prezentat paratei PM actele sale de identitate si ale nepoatei sale Bucsa Ioana, care la acea data locuia in strainatate.
Pe baza acestor acte parata PM a completat cererea si declaratia pe propria raspundere pe numele numitei BI, aceste acte fiind semnate de parata SA, fapt acceptat de parata PM.
Cercetarile s-au finalizat prin Ordonanta din 5.07.2010 pronuntata in dosarul penal 1703/P/2010 de Parchetul de pe langa Judecatoria Bistrita, prin scoaterea de sub urmarire penala a celor doua parate cercetate, in baza art. 18/1 din Codul penal.
Prima instanta a interpretat si aplicat gresit dispozitiile legale privind competenta de solutionare a cererii.
In conformitate cu dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. "c/1" din Codul de procedura penala, in cadrul masurilor complementare ale ordonantei de incetare a urmaririi penale aplicabile si ordonantei de scoatere de sub urmarire penala prin prisma dispozitiilor art. 249 alin. 2 din Codul de procedura penala, se dispune asupra sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris.
De principiu, din dispozitiile Codului de procedura civila ce reglementeaza competenta materiala in prima instanta a instantelor in judecarea infractiunilor si dispozitiile ce reglementeaza actiunea in fata instantei civile careia i s-a adresat partea vatamata sau cele care reglementeaza cazurile speciale de rezolvare a actiunii civile, rezulta ca instanta civila careia ii revine in competenta rezolvarea actiunii civile este instanta civila corespunzatoare in grad celei care judeca latura penala a cauzei.
Dintr-o asemenea perspectiva nu s-ar putea sustine ca prin instanta civila s-ar putea intelege si instanta de contencios administrativ, fie si pentru motivul ca judecatoria nu are instanta de contencios administrativ corespunzatoare in grad cu ea.
Cele aratate sun valabile si in privinta masurilor complementare la care se refera art. 245 alin. 1 lit. c/1 din Codul de procedura penala.
Pe de alta parte, asa cum corect se retine prin motivele de recurs, in cauza este pertinent art. 184 din Codul de procedura civila potrivit cu care "cand nu este caz de judecata penala, sau daca actiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanta civila, prin orice mijloc de dovada".
In sensul competentei instantei civile de a solutiona actiunea civila pentru situatiile in care procurorul a adoptat o solutie de netrimitere in judecata, sunt si considerentele Deciziei nr. XV/2007 pronuntata in interesul legii de I.C.C.J, in care Curtea, dupa ce face referire la art. 184 din Codul de procedura civila, retine ca "competenta de a dispune desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire, apartine instantei civile.
Consideratiile primei instante privind relevanta naturii actului si a organului emitent in stabilirea competentei, pentru situatiile ca cea din speta, sunt gresite si fara suport legal, asa cum gresit si fara suport legal este si sustinerea ca in sensul textului art. 245/1 lit. c/1 Cod procedura penala, in sfera instantei civile se circumscrie si instanta de contencios administrativ pe de o parte, si, pe de alta parte, gresit se retine ca legiuitorul nu a avut intentia de a proroga instantei civile competenta materiala in asemenea situatii.
Din dispozitiile art. 245/1 lit. c/1 Cod procedura penala nu se desprinde intentia legiuitorului de a da relevanta criteriilor retinute de prima instanta, ci dimpotriva. De altfel, nici o forma de procedura penala nu prevede relevanta acestor criterii atunci cand este in discutie rezolvarea actiunii civile derivata din procesul penal.
Singurele dispozitii care se coroboreaza cu dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c/1 din Codul de procedura penala sunt dispozitiile art. 184 din Codul de procedura civila, care in mod evident nu lasa interpretare asupra instantei care este competenta la cercetarea falsului, aceasta fiind cea civila, tinand seama ca aceasta dispozitie se regaseste in sectiunea III "Administrarea dovezilor", in procesul civil (n.n.). In aceste conditii este gresita sustinerea primei instante ca nu a fost in intentia legiuitorului de a proroga instantei civile competenta materiala pentru desfiintarea inscrisurilor falsificate.
Sustinerea primei instante ca invocarea art. 184 Cod procedura civila este eronata intrucat pleaca de la scoaterea din contextul dispozitiilor art. 177-178 a acestui articol, este gresita.
Dispozitiile art. 184 se intregesc cu celelalte dispozitii ale paragrafului 3 - verificare de scripte  din sectiunea III, in mod special cu art. 183, reglementand una din situatiile ce se poate ivi in fata instantei civile in administrarea probei cu inscrisuri.
Lipsa competentei instantei de contencios administrativ in situatiile ca cea din speta, rezulta si din dispozitiile art. 52 alin. 1 si 2 din Constitutie, precum si din dispozitiile Legii 554/2004 modificata privind contenciosul administrativ. Aceste dispozitii instituie controlul de legalitate al actului administrativ individual emis cu exces de putere de autoritatea publica, la sesizarea partii vatamate.
In situatiile ca cea din speta ceea ce se impune este desfiintarea unui inscris in legatura cu care s-au savarsit fapte penale si nu un control de legalitate pentru exces de putere, care sa atraga competenta instantei de contencios administrativ.
Normele de competenta in materia contenciosului administrativ sunt norme speciale, avand caracter imperativ restrans strict la domeniul de reglementare.
Faptul ca prin dispozitiile art. 2 alin. 4 si 5 din Legea 554/2004, Ministerul Public este legitimat sa atace la instanta de contencios administrativ actele administrative individuale vatamatoare pentru drepturile si interesele legitime ale persoanei fizice si, respectiv, pentru interesul legitim public, nu justifica concluzia ca pentru situatiile ca cea din speta competenta apartine instantei de contencios administrativ, intrucat legitimarea aratata se circumscrie aceleiasi cerinte, respectiv a nelegalitatii actului datorita excesului de putere al autoritatii publice.
      In acelasi timp se impune a fi retinut ca legitimarea Ministerului Public, pentru actiunile in fata instantei de contencios administrativ, a fost data, asa cum s-a aratat si prin motivele de recurs, pentru apararea ordinii de drept, dar in legatura cu un act administrativ ce nu a facut obiectul unei actiuni penale.
In raport de cele aratate, instanta in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila urmeaza sa admita recursul, sa desfiinteze hotararea si sa dispuna trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei Bistrita.