Eroare judiciara. Decesul victimei erorii. Actiune continuata de mostenitori.

      Eroare judiciara. Decesul victimei erorii. Actiune continuata de mostenitori.

      Sfera persoanelor ce pot continua actiunea sunt doar persoanele care la data decesului persoanei indreptatite potrivit art. 504 Cod procedura penala se aflau in intretinerea acesteia indiferent daca aveau sau nu calitatea de mostenitori, respectiv acele persoane care beneficiau de ajutor material sau moral din partea victimei erorii judiciare.
Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., sent. nr. 1198/F/02 iunie 2011 Prin cererea inregistrata reclamantii TF s.a. au chemat in judecata pe paratul Statul Roman solicitand obligarea acestuia la plata sumelor de 5.000.000 RON cu titlu de daune morale si 178.830 RON cu titlu de daune materiale in cazul privarii de libertate in mod nelegal in perioada 21 octombrie 1999 - 16 noiembrie 2000, a reclamantului TF, care a decedat in cursul procesului, actiunea fiind continuata de catre ceilalti reclamanti in calitate de mostenitori, asa cum acestia au declarat prin scriptul de la fila 53 si cel de la fila 14, ambele semnate de reprezentantul lor cu procura avocatiala, depunandu-se si declaratiile de acceptare a succesiunii.
Ulterior, reclamantii continuatori ai actiunii TF jr., TA, GE, PM si TM au precizat actiunea in sensul ca au declarat ca ei continua actiunea formulata de antecesorul lor TF senior, urmare a decesului acestuia in cursul procesului, cu mentiunea ca suma de 5.000.000 RON invocata in actiune reprezinta 4.000.000 RON daune pentru defunctul antecesor si 1.000.000 RON morale proprii.
Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine:
Prin intampinarea depusa de paratul Statul Roman reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud s-a ridicat exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantilor pentru lipsa capacitatii procesuale active a acestora.
In temeiul art. 137 din Codul de procedura civila se impune ca prealabil analizarii pe fond a cererii sa se solutioneze exceptia ridicata, fiind o exceptie dirimanta care face de prisos dezlegarea pe fond a pricinii.
Apreciind asupra exceptiei pe baza probelor administrate si a dispozitiilor art. 504-506 din Codul de procedura civila, tribunalul constata ca exceptia este intemeiata pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Reclamantul Tf, decedat in cursul procesului, a fost arestat preventiv in perioada 21.10.1999 - 16.11.2000 sub invinuirea infractiunii de omor prevazuta de art.174 raportat la art. 176 lit. "b" Cod penal (2 fapte); art. 174 raportat la art. 176 lit. "c" Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal.
Prin sentinta penala nr. 343/F/2004 a Tribunalului Bistrita-Nasaud, TF a fost achitat in baza dispozitiilor art. 10 lit. "c"  din Codul de procedura penala, sentinta mentinuta in calea de atac a apelului prin decizia penala nr. 6/A/2009 a Curtii de Apel Cluj si ramasa definitiva prin respingerea recursului Parchetului de pe langa Tribunalul Bistrita-Nasaud si mentinerea legala si temeinica a hotararii prin Decizia penala 1977/27.05.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Reclamantii, in calitate de mostenitori, au continuat actiunea reclamantului decedat victima a erorii judiciare si si-au sustinut propria actiune prin invocarea dispozitiilor art. 504-506 Cod procedura penala si art. 998 si 999 Cod civil.
In conformitate cu art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala "persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare "iar in conformitate cu aliniatul 2 al aceluiasi articol "are dreptul la repararea pagubei si persoana care in cursul procesului penal a fost privata de libertate ori careia i s-a pretins libertatea in mod nelegal".
Pentru obtinerea dreptului la despagubiri dispozitiile aliniatului 3 al articolului mentionat prevede ca privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal sa fie stabilita printr-o hotarare definitiva de achitare, cerinta indeplinita in speta prin existenta, asa cum s-a aratat a sentintei penale nr. 343/F/2004 a Tribunalului Bistrita-Nasaud ce are caracter definitiv.
De alta parte, in conformitate cu art. 506 alin. 1 din Codul de procedura penala "actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita, potrivit art. 504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa".
Aceste ultime dispozitii, ca de altfel toate dispozitiile de procedura penala sunt de stricta interpretare, astfel ca sfera persoanelor ce pot continua actiunea sunt doar persoanele care la data decesului persoanei indreptatite potrivit art. 504 Cod procedura penala se aflau in intretinerea acesteia indiferent daca aveau sau nu calitatea de mostenitori, respectiv acele persoane care beneficiau de ajutor material sau moral din partea victimei erorii judiciare.
Altfel spus, in sfera persoanelor ce pot continua actiunea introdusa de persoana indreptatita in sensul art. 504, intra doar acele persoane a caror existenta depindea, in tot sau in parte, de libertatea si de activitatea creativa producatoare de bunuri, venituri ori alte valori ale celui condamnat ori arestat pe nedrept, fiind esential ca prin lipsirea de libertate a intretinatorului cel intretinut sa fi suferit o paguba susceptibila prin natura ei de reparatie.
In aceeasi ordine de idei este de observat ca actiunea reglementata de art. 504-507 din Codul de procedura penala are ca obiect repararea unui prejudiciu fara caracter patrimonial, un prejudiciu moral, iar in caz de deces al persoanei indreptatite actiunea poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa. Prin includerea acestor persoane in categoria titularilor actiunii, legiuitorul a urmarit protejarea lor si compensarea lipsei sprijinului financiar produs dupa moartea persoanei condamnate pe nedrept cu sumele pe care aceasta le-ar fi putut obtine din partea statului pentru prejudiciul suferit. Dreptul celorlalti mostenitori nu este afectat prin dispozitiile art. 506 alin. 1 Cod procedura penala, intrucat nu se aduce atingere dreptului lor legal de a obtine patrimoniul defunctului in integralitatea lui sau o fractiune a acestuia, asa cum se gasea la data deschiderii succesiunii.
Aprecierea asupra sferei persoanelor ce pot continua actiunea se bazeaza si pe dispozitiile art. 52 alin. 3 teza I-a din Constitutie, potrivit careia "Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare", principiu constitutional care este materializat de dispozitiile art. 504 din Codul de procedura penala.
Dispozitiile art. 505 alin. 1 din Codul de procedura penala nu influenteaza sfera persoanelor ce pot continua actiunea persoanelor indreptatite, desi aparent pot fi interpretari, intrucat textul se refera exclusiv la felul si intinderea pagubei pe care o poate solicita persoana indreptatita potrivit art. 504 alin. 1 si 2 Cod procedura penala.
Nu se poate retine fata de dispozitiile art. 506 alin. 1 ca odata cu introducerea actiunii de catre persoana indreptatita potrivit art. 504 alin. 2 s-a nascut un drept patrimonial in persoana acesteia reglementat de aceasta dispozitie legala, transmisibil mostenitorilor, intrucat textul are in vedere un drept personal nascut in persoana celui arestat pe nedrept sau a celor aflati in intretinere, care se stinge odata cu decesul acestora.
Daca s-ar admite ipoteza unui drept patrimonial si deci transmisibil, cu ignorarea caracterului personal al acestui drept, s-ar incalca dispozitiile art. 506 alin. 1 ca dispozitie speciala ceea ce este inadmisibil.
Este real ca potrivit art. 13 din C.E.D.O. "orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale" si ca potrivit art. 5 din aceeasi conventie "orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare acestui articol are dreptul la reparatii", insa asa cum in mod constant s-a decis in jurisprudenta Curtii aceste drepturi nu sunt absolute, ele putand fi limitate de normele interne ce le reglementeaza, in speta de art. 506 alin. 1 Cod procedura penala.
Asadar, pe baza celor expuse in fapt si in drept exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor mostenitori de a continua actiunea reclamantului TF, persoana indreptatita potrivit art. 504 alin. 2 din Codul de procedura penala, este gasita ca intemeiata urmand a fi admisa.
Aceeasi exceptie este intemeiata si in privinta actiunii formulate in nume propriu de mostenitori, intrucat prin probele administrate nu s-a facut dovada ca s-au aflat in intretinerea persoanei indreptatite pe de o parte, iar pe de alta parte din dispozitiile art. 506 alin. 1 din Codul de procedura penala rezulta un drept de reparare a unui prejudiciu pentru erori judiciare doar in persoana celui condamnat sau arestat pe nedrept si nu in persoana tertilor, fie ei si mostenitori care eventual pot continua actiunea dar numai daca sau aflat in intretinerea persoanei indreptatite la momentul luarii masurii privative de libertate si prin aceasta au suferit un prejudiciu, ceea ce nu este cazul in speta asa cum s-a aratat.