Instanta de executare va aprecia asupra temeiniciei motivelor care justifica reducerea amenzii sau chiar anularea acesteia si numai in cazul in care apreciaza ca motivele sunt intemeiate va proceda la reducerea sau anularea totala sau partiala a amen...

1. Anulare amenda civila. Conditii.
       
        Instanta de executare va aprecia asupra temeiniciei motivelor care justifica reducerea amenzii sau chiar anularea acesteia si numai in cazul in care apreciaza ca motivele sunt intemeiate va proceda la reducerea sau anularea totala sau partiala a amenzii aplicate.
       
       Trib. Bistrita-Nasaud, s. I civ. dec. nr. 375/R/16 noiembrie 2011
       
       Prin sentinta civila nr. 7168/2011 pronuntata la data de 22 august 2011 de Judecatoria Bistrita s-a respins ca neintemeiata contestatia la executare formulata de contestatoarea Institutia Prefectului Judetului Bistrita-Nasaud in contradictoriu cu intimatul TDJ.
        Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea.
        Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si din oficiu conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constata ca recursul declarat nu este fondat.
       Textul art. 5803 alin. 3 C.proc.civ. reglementeaza posibilitatea instantei de a anula, in tot sau in parte, ori reduce amenda aplicata, daca debitorul executa obligatia prevazuta in titlul executoriu sau, dupa caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestatie la executare.
       Ca atare, norma prevede o posibilitate si nu o obligatie, astfel incat simpla indeplinire a obligatiei stabilita printr-un titlu executoriu nu atrage automat anularea amenzii civile aplicate ca mijloc de constrangere.
       Dimpotriva, instanta de executare va aprecia asupra temeiniciei motivelor care justifica reducerea amenzii sau chiar anularea acesteia si numai in cazul in care apreciaza ca motivele sunt intemeiate va proceda la reducerea sau anularea totala sau partiala a amenzii aplicate.
       Efectuand o asemenea analiza, in mod corect instanta de fond a retinut ca masura anularii nu se impune datorita conduitei culpabile a recurentei, care singura a determinat executarea obligatiei abia dupa 2 luni de la aplicarea masurii de constrangere.
       Obligatia intocmirii fiselor fiscale pe numele intimatului pe perioada 28 iunie 2000 - 15 ianuarie 2009 s-a stabilit in sarcina recurentei la data de 20 ianuarie 2010, prin decizia nr. 125/R/2010 a Curtii de Apel Cluj, din acest moment hotararea fiind executorie.
       Intrucat recurenta nu a indeplinit obligatia stabilita, la data de 24 martie 2010 intimatul a solicitat executarea hotararii irevocabile, prin somatia emisa la data de 31 martie 2010 si primita de recurenta la data de 2 aprilie 2010, solicitandu-se debitoarei executarea hotararii irevocabile inclusiv sub aspectul intocmirii fiselor fiscale pe numele reclamantului.
       Dat fiind faptul ca recurenta nu a procedat la intocmirea fiselor fiscale, fara a aduce la cunostinta executoriului existenta vreunui impediment obiectiv, prin incheierea nr. 4813/2010 pronuntata la data de 22.09.2010 recurenta a fost obligata la plata amenzii civile de 40 lei pe zi de intarziere, masura fiind apreciata necesara pentru a constrange debitoarea la executare.
       Executarea efectiva a obligatiei a avut loc la data de 15.11.2010 data depunerii fiselor fiscale la organul fiscal. Prin depunerea fiselor fiscale la organul financiar local obligatia este indeplinita, nefiind necesara si comunicarea fiselor catre intimat, asa cum se sustine prin intampinare, atat timp cat obligatia stabilita prin titlul executoriu a fost aceea de intocmire a fiselor pe numele reclamantului si nu de comunicarea a acestora catre reclamant.
       Chiar daca operatiunea de intocmire a fiselor fiscale a cuprins o perioada de cca. 9 ani, nu s-a dovedit niciun impediment care sa justifice conduita recurentei de refuza intocmirea fiselor pana la data de 15.11.2010 in conditiile in care obligatia a fost stabilita in sarcina sa la data de 20.01.2010, deci in urma cu 10 luni.
       De asemenea, dupa aplicarea amenzii civile a mai trecut un interval de 2 luni pentru executarea efectiva a obligatiei.
       Chiar daca in opinia recurentei acest termen este unul relativ scurt, tribunalul retine ca desi textul art. 5803 alin. 3 C.proc.civ. nu conditioneaza executarea obligatiei intr-un anumit termen, intervalul de timp calculat de la aplicarea sanctiunii amenzii si pana la executare constituie un element esential in aprecierea masurii de anulare sau reducere a amenzii, in conditiile in care creditorul era indreptatit la obtinerea executarii inca din 20.01.2010.
       Intrucat nu s-a dovedit vreo impiedicare obiectiva in executarea obligatiei pana la data de 15.11.2010, tinand seama de conduita recurentei, culpabila exclusiv pentru neexecutarea benevola a obligatiei stabilita in sarcina sa, vazand si termenul de 2 luni scurs de la aplicarea sanctiunii si pana la executare, apreciat de instanta ca nerezonabil raportat la momentul de la care creditorul trebuia sa beneficieze de executare, tribunalul in baza art. 312 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.