Revizuire. Art. 322 pct. 4 C.proc.civ. Momentul curgerii termenului de o luna.

Revizuire. Art. 322 pct. 4 C.proc.civ. Momentul curgerii termenului de o luna.

Pornind de la premisa ca partea care solicita revizuirea unei hotarari pe motivul prevazut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. trebuie, in prealabil, sa se adreseze organelor de urmarire penala, fara a putea sa promoveze direct cererea de revizuire, in temeiul aprecierii de ea insasi ca tragerea la raspunderea penala a faptuitorului nu mai este posibila, se retine ca, in cazul nefinalizarii actiunii penale printr-o hotarare judecatoreasca in sensul indicat de teza I-a a pct. 4 al art. 322 C. proc. civ., este necesar ca organul de urmarire penala sau instanta penala sa constate existenta impedimentului legal in obtinerea unei hotarari penale de constatare a infractiunii.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. I civ., dec. nr. 199/R/27 iunie 2012

Prin sentinta civila nr. 3381/2011 pronuntata de Judecatoria Nasaud la data de 2 decembrie 2011 s-a respins ca neintemeiata exceptia tardivitatii introducerii cererii de revizuire; s-a respins ca inadmisibila cererea de revizuire formulata de revizuientul SL in contradictoriu cu intimatii GV si GE. 
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si din oficiu conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constata ca recursul declarat de revizuient este fondat, iar recursul declarat de intimati nu este fondat, pentru considerentele care urmeaza a fi relevate.
Exceptia tardivitatii introducerii cererii de revizuire, care se analizeaza cu prioritate pe considerentul ca nerespectarea termenului imperativ atrage decaderea partii din dreptul de a mai solicita revizuirea unei hotarari irevocabile, a fost corect solutionata de instanta de fond.
Revizuirea s-a intemeiat pe prevederile art. 322 pct. 4 C.proc.civ.
Potrivit art. 324 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., termenul de revizuire in cazurile prevazute de art. 322 pct. 4, este de 1 luna si curge din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotararea care a declarat fals inscrisul. In lipsa unei astfel de hotarari, termenul curge de la data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de trei ani de la data producerii acestora.
In prezenta cauza revizuientul a formulat plangere penala sub aspectul comiterii infractiunii de marturie mincinoasa, prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Nasaud pronuntata in dosarul nr. 455/P/2011 la data de 22 iunie 2011 dispunandu-se neinceperea urmaririi penale pe considerentul intervenirii prescriptiei raspunderii penale.
Revizuientul s-a adresat instantei civile la data de 21 iulie 2011, in termenul de 1 luna de la data luarii la cunostinta a rezolutiei organului de urmarire penala.
Daca pentru prima teza a dispozitiilor legale enuntate, termenul de revizuire pentru motivul prevazut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. este acelasi cu termenul de drept comun in materie si care are o durata de o luna, in cea de a doua teza, acelasi text a instituit un termen de exceptie determinat, sub aspectul indeplinirii sale, la cel mult trei ani de la momentul stabilit de aceeasi prevedere legala.
Intrucat in cauza, actiunea penala declansata de revizuient impotriva intimatilor nu a fost finalizata in modalitatea prescrisa de ipoteza vizata prin dispozitiile art. 322 pct. 4 teza I-a C.proc.civ., printr-o hotarare judecatoreasca, este aplicabila, cat priveste termenul declararii cererii de revizuire, teza a II-a a art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ..
Relativ la aceasta dispozitie legala se constata ca, desi textul evocat este deficitar redactat, text reprodus in actuala redactare astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 125 din O.U.G. nr. 138/2000, intrucat nu se raporteaza, ca punct de plecare, la un moment procesual precis determinat, cum este cazul termenului de revizuire pentru celelalte motive de revizuire prevazute de art. 322 C. proc. civ., ci indica doar "data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala", acesta stabileste ca punct final data de cel mult "trei ani de la producerea acestora".
Ca atare, momentul de inceput al curgerii termenului de revizuire il constituie data la care revizuientul a luat efectiv cunostinta de imprejurarea ca existenta infractiunii nu mai poate fi constatata de instanta penala.
Termenul de 3 ani stabilit nu este un termen limita pana la care trebuie promovata cererea de revizuire, ci are functia de a marca momentul de la care incepe sa curga termenul pentru ipoteza in care imprejurarile pentru care constatarea infractiunii prin hotarare penala nu mai poate avea loc nu au fost cunoscute inauntrul acestor 3 ani. Se poate constata ca legea a instituit o prezumtie absoluta conform careia imprejurarile pentru care constatarea infractiunii prin hotarare penala nu mai poate avea loc au fost cunoscute ori trebuiau sa fie cunoscute de cel interesat cel mai tarziu la expirarea termenului de 3 ani de la data producerii acestora.
Sintagma "imprejurare pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face prin hotarare penala" presupune existenta unui act din care sa rezulte imposibilitatea de tragere la raspundere a faptuitorului. In ipoteza intervenirii prescriptiei, este necesara existenta unui act care sa constate intervenirea prescriptiei, simpla expirare a termenului in care poate fi antrenata raspunderea penala, in lipsa unei constatari efective a intervenirii prescriptiei, nefiind suficienta.
Asa cum a statuat si instanta suprema in cadrul unei decizii de speta (I.C.C.J, s. civ. si de propr. int., dec. nr. 2417 din 4 martie 2009, www.scj.ro), pornind de la premisa ca partea care solicita revizuirea unei hotarari pe motivul prevazut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. trebuie, in prealabil, sa se adreseze organelor de urmarire penala, fara a putea sa promoveze direct cererea de revizuire, in temeiul aprecierii de ea insasi ca tragerea la raspunderea penala a faptuitorului nu mai este posibila, se retine ca, in cazul nefinalizarii actiunii penale printr-o hotarare judecatoreasca in sensul indicat de teza I-a a pct. 4 al art. 322 C. proc. civ., este necesar ca organul de urmarire penala sau instanta penala sa constate existenta impedimentului legal in obtinerea unei hotarari penale de constatare a infractiunii.
 Raportat la data luarii la cunostinta de catre revizuient a rezolutiei organului de urmarire penala, termenul de 1 luna a fost respectat, astfel ca in mod corect s-a respins exceptia tardivitatii.
Exceptia inadmisibilitatii a fost gresit solutionata de instanta de fond.
Prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 s-a inlaturat, practic, definitiv, reglementarea legala privitoare la posibilitatea instantei civile de a stabili pe cale incidentala existenta sau inexistenta infractiunii.
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 66/2008, a constatat ca dispozitiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 C. proc. civ., textul in conformitate cu care "(...) in cazul in care, in ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii", sunt neconstitutionale.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile dintr-o lege constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca in acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile declarate neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept. La expirarea termenului de 45 de zile, dispozitiile declarate neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice.
Prin urmare, pana la implinirea celor 45 de zile (adica pana la data de 10 aprilie 2008 inclusiv) aplicarea dispozitiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., in forma modificata prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, a fost suspendata, iar incepand cu data de 11 aprilie 2008, dispozitiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., in forma modificata prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, si-au incetat aplicabilitatea.
Intrucat Curtea Constitutionala nu este legiuitor pozitiv, atribut ce revine Parlamentului, aceasta nu are posibilitatea sa propuna pentru dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale o forma conforma Constitutiei, singura autoritate abilitata in acest sens fiind Parlamentul.
Decizia prin care Curtea Constitutionala, in exercitarea controlului concret, posterior, rezolva, prin admitere, exceptia de neconstitutionalitate este obligatorie si produce efecte erga omnes si nu numai inter partes litigantes, desi este pronuntata in cadrul unui litigiu care exista in fata justitiei intre anumite parti determinate.
Prevederile legale declarate neconstitutionale de Curte ca urmare a solutionarii exceptiei nu mai pot face obiectul unei alte exceptii de neconstitutionalitate.
Este consecinta faptului ca prevederea declarata neconstitutionala ramane in legislatie, dar aplicarea ei, fiind contrara suprematiei Constitutiei, inceteaza nu numai in procesul in care a fost invocata.
In conformitate cu art. 147 alin. (1) din Constitutie si art. 31 alin (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, ca urmare a admiterii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, se produc urmatoarele efecte:
- Parlamentul are obligatia ca in termen de 45 de zile de la publicarea deciziei de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate sa puna de acord prevederile constatate ca fiind neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Aceasta obligatie se transpune in procesul de legiferare, prin adoptarea de catre Parlament a unei legi de modificare a textelor declarate neconstitutionale; 
- daca in termenul de 45 de zile Parlamentul nu se conformeaza acestei obligatii, textele legale declarate neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice (cu alte cuvinte, sunt abrogate), prin admiterea exceptiei de neconstitutionalitate;
- pe durata termenului de 45 de zile, calculat de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale de admitere a exceptiei, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept (acest efect suspensiv se produce in ipoteza in care nu se adopta o lege care sa inlocuiasca dispozitiile declarate neconstitutionale);
- prin admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si suspendarea de drept a dispozitiilor legale declarate neconstitutionale, dupa data publicarii deciziei se creeaza un vid legislativ.
Ca atare, problema care se pune este aceea daca, ca urmare a declararii neconstitutionalitatii dispozitiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, textul art. 322 pct. 4 C. proc. civ. va avea sau nu forma stabilita prin O.U.G. nr. 138/2000.
Cu alte cuvinte, reintra sau nu in vigoare dispozitiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. in forma anterioara modificarii produse prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 declarat neconstitutional.
Raspunsul este unul negativ, in acord cu statuarea instantei de fond.
Prin eliminarea din cuprinsul art. 322 pct. 4 C. proc. civ. a completarii aduse prin art. I pct. 123 din O.U.G. nr. 138/2000, conform careia "in cazul in care, in ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii", s-a realizat in fapt, o abrogare tacita a acestei dispozitii sus-mentionate.
Or, conform art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, abrogarea unei dispozitii dintr-un act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial. Fac exceptie prevederile din ordonantele Guvernului care au prevazut norme de abrogare si au fost respinse prin lege de catre Parlament.
In aceste conditii, in intervalul cuprins intre declararea neconstitutionalitatii prevederilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, de eliminare a completarii aduse art. 322 pct. 4 C. proc. civ. prin art. I pct. 123 din O.U.G. nr. 138/2000, conform careia existenta sau inexistenta infractiunii poate fi stabilita si de instanta de civila, pe cale incidentala, atunci cand constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, si momentul intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila sau a altui act normativ de modificare a prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., nu exista vreo reglementare legala privitoare la situatia in care exista un impediment legal care face imposibila pronuntarea unei hotarari penale pentru stabilirea existentei sau inexistentei infractiunii, prin efectul declararii neconstitutionalitatii neputand reintra in vigoare prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. in forma modificata prin art. I pct. 123 din O.U.G. nr. 138/2000.
Aceasta intrucat, completarea adusa prin O.U.G. nr. 138/2000 a fost inlaturata expres prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, astfel ca, odata abrogata, aceasta dispozitie inceteaza sa mai existe in mod definitiv, neputand fi repusa in aplicare ca efect al declararii neconstitutionalitatii dispozitiei care a abrogat-o.
Ca atare, in acest interval de timp, solutia pentru situatia in care intervine un impediment legal care face imposibila pronuntarea unei hotarari penale de constatare a existentei infractiunii ramane sa fie consacrata tot de literatura juridica si de practica judiciara, care si anterior au preconizat solutia stabilirii savarsirii infractiunilor de catre insasi instanta de revizuire, prin aplicarea sistemului probator de drept comun in materie, care se va administra in cursul revizuirii.
Asadar, incepand cu data publicarii deciziei de neconstitutionalitate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si pana la interventia legiuitorului, nu exista vreo reglementare legala privitoare la situatia in care exista un impediment legal care face imposibila pronuntarea unei hotarari penale pentru stabilirea existentei sau inexistentei infractiunii.
In acest interval de timp, nu este insa admis ca instanta de judecata sa nu aiba posibilitatea de a constata ea insasi existenta sau inexistenta infractiunii, pe cale incidentala, deoarece s-ar ingradi dreptul la un proces echitabil.
Instanta de revizuire nu poate respinge ca inadmisibila o asemenea cerere, fara a savarsi o denegare de dreptare.
Niciun judecator nu poate refuza judecarea unei cereri sub motivarea ca nu are lege.
Totodata, art. 21 din Constitutie consacra dreptul oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime.
Respingerea ca inadmisibila a cererii de constatare a existentei sau inexistentei infractiunii, pe cale incidentala, de instanta de revizuire, cu motivarea ca nu exista mijloace procedurale, constituie o limitare tacita a dreptului persoanei de a se adresa justitiei, fapt inadmisibil, in virtutea art. 21 alin. (2) din Constitutie, care statueaza ca "nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
In aceste conditii, retinand ca instanta civila sesizata cu judecarea unei cereri de revizuire, are posibilitatea de a constata, pe cale incidentala, existenta sau inexistenta infractiunii de marturie mincinoasa, astfel incat inadmisibilitatea nu poate fi retinuta pe acest temei, tribunalul in baza art. 312 alin. 3 si 5 C.proc.civ., vazand ca nu s-a cercetat pe fond cererea de revizuire, va admite recursul declarat de revizuient si va respinge ca nefondat recursul declarat de intimati, va casa in parte hotararea atacata si va trimite cauza instantei de fond pentru solutionarea cererii de revizuire.
Se va mentine dispozitia din hotararea atacata cu privire la respingerea exceptiei tardivitatii.