Transferul dreptului de proprietate din domeniul public in cel privat.

Transferul dreptului de proprietate din domeniul public in cel privat.

Transferul dreptului de proprietate asupra imobilului s-a realizat, de drept, in baza dispozitiilor legale ale art. 36 alin. 1 din Legea 18/1991, iar nu prin vointa unei autoritati publice.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. II civ., de cont. adm. si fisc., sent. nr. 145/7 februarie 2012 Prin cererea inregistrata sub nr. de mai sus, reclamantul DC a chemat in judecata paratul Consiliul Local al comunei Lunca Ilvei solicitand anularea Hotararii Consiliului Local Lunca-Ilvei nr. 34/22.09.2009 privind transmiterea din domeniul Statului Roman in domeniul privat al comunei Lunca-Ilvei a unei suprafete de 773 mp teren intravilan, inscris in CF nr. 3071 nr. topo 1502/5 situat in localitatea Lunca Ilvei, intrucat este abuziva si nelegala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 34/22.02.2009 emisa de Consiliul Local al comunei Lunca Ilvei a fost aprobata transmiterea din domeniul Statului Roman in domeniul privat al comunei Lunca Ilvei a suprafetei de 773 mp teren intravilan, inscris in CF nr. 3071 nr. top 1502/5, ramas la dispozitia Comisie Locale de aplicare a Legii fondului funciar Lunca Ilvei, in vederea construirii unei piete agroalimentare, in preambulul acestui act administrativ unilateral invocandu-se prevederile art. 4, art. 8 al. 1 din Legea nr. 213/1998, Legea nr. 7/1996, art. 36 al. 1 din Legea nr. 18/1991.
Impotriva acestei hotarari, reclamantul a formulat plangere prealabila inregistrata sub nr. 4115 din data de 22.11.2010, prin care a solicitat revocarea acestui act administrativ, iar prin hotararea nr. 41/17.11.2010 paratul Consiliul Local al comunei Lunca Ilvei a procedat la respingerea acestei plangeri, motivat de faptul ca s-a prescris dreptul de a formula o astfel de plangere in conditiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, date fiind dispozitiile al. 7 al aceluiasi articol, iar pe de alta parte ca nefondata, conform celor relevate in cuprinsul referatului intocmit la data de 17.12.2010 de secretarul comunei.
In cuprinsul acestui referat s-a relevat ca transferul dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu a operat ope legis si nu prin vointa consiliului local, operatiunea de transfer realizandu-se pe baza documentatiei cadastrale aflat la OCPI Bistrita-Nasaud, fara a fi fost vatamat dreptul de proprietate al petentului asupra acestui imobil intrucat nu exista un asemenea drept.
Referitor la exceptia nerespectarii termenului privind formularea plangerii prealabile invocata de parat si care se impune a fi analizata cu prioritate, conform art. 137 al. 1 Cod procedura civila, tribunalul retine ca intr-adevar, potrivit art.7 al. 1 din Legea nr. 554/2004 "inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competenta, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau, ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioara daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte a acesteia", conform al. 3 al aceluiasi articol, o asemenea plangere prealabila putand fi formulata si de " persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept din momentul in care a luat la cunostinta pe orice cale de existenta acestuia in limitele termenului de 6 luni prevazut la al. 7".
Este adevarat ca se stipuleaza expres ca plangerea prealabila se poate introduce, pentru motive temeinice si peste termenul de 30 de zile reglementat de art.7 alin. 1, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului, termenul de 6 luni fiind calificat de legiuitor ca si termen de prescriptie.
Reclamantul a luat cunostinta despre existenta acestei hotarari de consiliu local, cu privire la care a depus plangerea prealabila in data de 22.11.2010, abia la data de 25.10.2010 cand a depus o cerere la OCPI Bistrita-Nasaud pentru a i se comunica, printre altele, si un extras al CF 3071 pentru informare, astfel ca, date fiind si cele statuate de Curtea Constitutionala prin decizia nr.797/2007 referitor la neconstitutionalitatea disp. art. 7 al. 7 din Legea nr. 554/2004, in sensul ca aceste prevederi sunt neconstitutionale "in masura in care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplica plangerii prealabile formulate de persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept", tribunalul retine ca exceptia invocata de parat este neintemeiata, urmand a o respinge ca atare, intrucat asa cum s-a retinut anterior plangerea prealabila a fost inregistrata la autoritatea publica emitenta in termenul de 30 de zile de la data luarii la cunostinta  a actului in speta.
Pe fondul cauzei, tribunalul retine ca prin prezenta actiune reclamantul a sustinut ca aceasta hotarare de consiliu local este nelegala, intrucat trecerea unui bun imobil din domeniul statului in domeniul privat al comunei putea fi realizata doar prin hotarare a guvernului, iar intabularea s-a realizat fara a exista o documentatie cadastrala care sa permita identificarea in concret a terenului inscris in CF nr. 3071 Ilva Mare nr. top 1502/5, punandu-se chiar problema competentei teritoriale a Consiliului Local Lunca Ilvei, justificarea interesului vatamat constand in aceea ca reclamantului i s-a solicitat eliberarea terenului in cauza fara a se demonstra printr-o documentatie cadastrala ca intr-adevar l-ar ocupa, in conditiile in care s-a promovat impotriva sa o actiune in revendicare care face obiectul dosarului nr. 589/265/2011 al Judecatoriei Nasaud. De asemenea, s-a relevat ca HCL nr. 34/2009 lezeaza atat interesul public prin incalcarea proprietatii statului, cat si interesul sau privat deoarece s-a promovat impotriva sa actiunea in revendicare.
Prin raspunsul la intampinare depus la dosar, reclamantul a aratat ca a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului in discutie urmand ca Judecatoria Nasaud sa-i constate acest drept de proprietate in dosarul nr. 315/265/2011, depunand in acest sens precizarea actiunii formulata in respectivul dosar, obiectul actiunii fiind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune extratabulara asupra terenului aflat intre vecinatatile: str. Fabricii,  teren inscris in CF 25094 nr. top 1506/6/1 si CF 25093 nr. top 1507, teren cu nr. top 1506/5 si str. Principala.
Tribunalul retine ca potrivit art. 1 al. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004 " Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public. Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".
Al. 11 al art. 8 nuanteaza insa aceasta reglementare, in sensul ca persoanele fizice si juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apararea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului public( definit de art.2 alin.1 lit. r din Legea nr.554/2004 ca fiind "interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice) decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, interesul legitim nefiind in contenciosul administrativ identic cu notiunea de interes ca si conditie de exercitare a dreptului la actiune in procesul civil (folosul practic urmarit de reclamant), astfel ca stabilirea existentei unei vatamari aduse unui drept sau interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problema de fond.
  In speta, reclamantul nu justifica un drept propriu si nici macar un interes legitim privat in promovarea prezentei actiuni, in sensul art. 2 alin 1 lit. p) din Legea nr.554/2004 adica " posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat",  in conditiile in care singurul motiv pentru care a promovat actiunea este acela ca i s-ar fi pretins prin actiunea in revendicare formulata de Consiliul Local al comunei Lunca Ilvei restituirea terenului cu nr. top 1502/5, iar prin actiunea introdusa de aceasta autoritate publica se releva ca paratul ar detine in proprietate fondul invecinat avand nr. top 1506/6 si 1507, gardul care imprejmuieste fondul detinut de parat nerespectand limitele de proprietate, nici macar dovada dreptului de proprietate asupra terenului invecinat nu a fost facuta.
Apoi, in ceea ce priveste sustinerea reclamantului cum ca Hotararea Consiliului Local Lunca Ilvei nr. 34/22.09.2009 ar fi ilegala deoarece trecerea din domeniul statului in domeniul privat al comunei trebuia realizata prin hotarare de guvern, instanta constata ca, potrivit art.9 alin.1 si 2 al Legii nr. 213/1998, doar trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale se realizeaza prin hotarare a guvernului, la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, iar trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local.
     Or, este evident ca terenul in cauza nu face parte din domeniul public al statului( a se vedea pct. I din Lista Anexa a Legii nr. 213/1998), nu a trecut in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale, ci in cel privat, mai mult temeiul de drept material al acestei hotarari de consiliu local este art.36 alin.1 al Legii nr.18/1991 conform caruia "Terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localitatilor si care sunt in administrarea primariilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, urmand regimul juridic al terenurilor prevazute la art. 26", acest din urma articol stipuland ca "Terenurile situate in intravilanul localitatii, care au apartinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, in ambele cazuri fara mostenitori, trec in proprietatea comunei, orasului sau a municipiului, dupa caz, si in administrarea primariilor, pentru a fi vandute, concesionate ori date in folosinta celor care solicita sa-si construiasca locuinte si nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensarile prevazute la art. 24; Pana la efectuarea operatiunilor prevazute la alin. (1), terenurile vor fi inscrise si folosite conform destinatiei avute."
  Prin urmare, asa cum a sustinut si paratul, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului s-a realizat, de drept, in baza dispozitiilor legale ale art. 36 alin. 1 din Legea 18/1991, iar nu prin vointa unei autoritati publice.
Mai mult, din cuprinsul extrasului CF nr.25024 Ilva Mare, predat reclamantului la data de 25.10.2010, nu rezulta ca incheierea de cf nr.10477/22.10.2009 ar fi fost atacata de Statul Roman caruia i s-a comunicat un exemplar, ceea ce confirma o data in plus nelezarea interesului, dreptului proprietarului tabular anterior.