CIVIL.Litigiu de munca. Reducerea salariilor cu 25% -bugetari. Actiune in justitie

      Prin cererea inregistrata la data de _____ pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII a Civila - Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, sub nr. _____, intregita la data de ____, reclamantul Sindicatul Liber ____ in numele si pentru membri sai de sindicat, a solicitat in contradictoriu cu parata____, obligarea acesteia la plata diferentei dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de munca (CIM) si salariile platite incepand cu luna iulie 2010, pana in decembrie 2010, reactualizate cu rata inflatiei de la data scadentei pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
      In motivarea cererii, Sindicatul Liber ___ a sustinut, in esenta, ca incepand cu luna iulie 2010, parata, in mod abuziv, netemeinic si nelegal a retinut 25% din salariile lor, incalcand toate prevederile interne si internationale aplicabile si in vigoare.
      A precizat ca potrivit prevederilor imperative ale art. 942 Cod civil, contractul este acordul dintre doua sau mai multe persoane spre a constitui si stinge un raport juridic si, potrivit dispozitiilor  art. 962 Cod civil, obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una obliga.
      A sustinut ca la retinerea celor 25% din salarii au fost incalcate prevederile art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului coroborate si cu prevederile art. 1 din Protocolul  nr. 1 si art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la (conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Lg. nr. 30/18.05.1994, care protejeaza dreptul de proprietate si, care, potrivit prevederilor art. 20 din Constitutia Romaniei, se aplica in mod direct, intrucat, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
      Potrivit legislatiei interne, salariul reprezinta o componenta a dreptului la munca si reprezinta si contraprestatia angajatorului in raport de munca prestata in baza raportului de munca incheiat, adica plata muncii (art. 154-158 din Codul muncii adoptat prin Lg. 53/2003).
      Salariul reprezinta unul dintre drepturile asupra caruia cele doua parti ale raportului juridic de munca au convenit si l-au prevazut in mod expres in continutul contractului.
      Statul/Guvernul, tert raportat CIM, incheiat intre angajatorul ____ si salariati, nu poate modifica ceea ce noi partile am stabilit, respectiv nu poate diminua salariile in mod direct, prin edictare unei legi in acest sens, caci protectia juridica a raportului juridic de munca stabilit contractual este aceiasi atat pentru personalul bugetar, cat si pentru cel incadrat la angajator privat ( art. 164 din Codul muncii adoptat prin Lg. 53/2003 ).
      Desi nu au fost incheiate acte aditionale la CIM de diminuare  a salariilor, parata a retinut abuziv o parte din drepturile salariate cuvenite conform CIM, platind numai o parte din ceea ce impreuna a convenit, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 40 alin.(2) lit. c), art. art. 154-158, art. 164, art. 243 alin.(l), art. 269 din Codul muncii adoptat prin Legea 53/2003, art. 110 alin. 2 si 3 Cod procedura civila.
      Potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei, justificarea paratei in sensul ca diminuarea unilaterala si plata partiala a salariilor constituie o aplicare a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in restabilirea echilibrului bugetar, este mai mult decat abuziva, netemeinica, nelegala si neavenita.
      Se apreciaza ca nu pot fi retinute de catre instanta deciziile nr. 872 si nr. 274 din 25.06.2011 ale Curtii Constitutionale publicate in M. Of. nr. 433/28.06.2010, prin care se constata ca Legea nr. 118/2010 nu incalca dispozitii constitutionale; aceste decizii nu pot impiedica instanta sa faca aplicarea  prevederilor art.  20 din Constitutie si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la ere Romania este parte.
      Se arata ca, asa cum reglementarile internationale au intaietate fata de Constitutia Romaniei, statuarile Curtii Europene Drepturilor Omului de la Strasbourg au intaietate fata de cele ale Curtii Constitutionale a Romaniei, fiind obligatorii pentru instante.
      Chiar daca, in exercitarea atributiilor sale, Curtea Constitutionala are posibilitatea raportarii si la dispozitiile internationale in materia drepturilor fundamentale ale omului, statuarile acesteia, aflate in contradictie cu cele ale forurilor internationale competente sa interpreteze aceste prevederi, nu pot fi retinute de instanta legal sesizata in solutionarea acestui litigiu, in care isi gasesc aplicarea.
      Arata ca reducerea salariilor cu 25% incalca art.17 din Declaratia Universala a Omului, art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/18.05.1994, intrucat "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international (...)".
      Mai mult decat atat, prin Hot. din 15.06.2010, in cauza Muresanu impotriva Romaniei (cererea 12821/2005), Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronuntat in mod expres in sensul ca salariul reprezinta un "bun" in sensul art.1 din primul protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
      Fata de aceste prevederi, salariile la care aveau dreptul in baza CIM, reprezinta un "bun" in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, iar reducerea cu 25% a salariilor nu are ca scop nicio utilitate publica, prin Legea nr.118/2010 nu se ofera nicio despagubire, fiind rupt astfel justul echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general, aducandu-se o grava atingere chiar substantei dreptului de proprietate, atingere care, in conceptia instantelor europene, este compatibila cu dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. l.
      In drept, cererea s-a intemeiat pe dispozitiile art. 942 si art. 968 Cod civil, art. 40 alin.(l) din CCM la nivel de unitate, art. 40 a!in.(2) lit. c), art. art. 154-158, art. 164, art. 243 alin.(l), art. 269 din Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, art. 110 alin. 2 si 3 Cod procedura civila, art. 1 alin.(5) art. 16 alin. (2), art. 20 din Constitutia Romaniei, art. 6 si art.14 din CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
      La data de 28.10.2011 parata ______ a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, intrucat angajatorul nu a facut altceva decat sa aplice prevederile legale, inclusiv ale Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar si sa diminueze veniturile salariale ale angajatilor cu un procent de 25%, asa cum dispune legea.
      Prevederile Legii nr.330/2009 au fost aplicate la stabilirea salariilor angajatilor ____ institutie publica finantata integral din venituri proprii si, pe cale de consecinta, prevederile art.1 alin. 1 al Legii nr.118/2010 referitoare la diminuarea cu 25% a salariilor erau aplicabile si institutiei publice _____.
      S-a solicitat a se constata ca referirea reclamantului la prevederile art.942 si art.962 din Codul Civil este inoperanta in cauza intrucat diminuarea salariata s-a dispus printr-o lege speciala iar, in conformitate cu principiile de drept, ori de cate ori prevederile unei legi generale (Codul Civil) vin in concurs cu prevederile unei legi speciale (Legea nr. 118/2010), se aplica prevederile legii speciale, deci si sub acest aspect sustinerea reclamantului este neintemeiata.
      Invedereaza ca este inacceptabila si impotriva ordinii de drept cererea/motivarea reclamantului prin care solicita instantei sa nu tina cont de deciziile Curtii Constitutionale prin care aceasta institutie a constatat ca Legea nr. 118/2010, in intregul sau, este constitutionala, intrucat deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii pentru toate organele administrative ale statului precum si pentru toate instantele de judecata.
      Tot netemeinica este si sustinerea reclamantului referitoare la faptul ca reducerea cu 25% a salariilor angajatilor ______ nu ar avea ca scop nici o utilitate publica, intrucat legiuitorul a fost fortat de criza financiara cu caracter international, sa ia o asemenea masura pe o perioada determinata pentru echilibrarea bugetului Romaniei, acest lucru impunandu-se cu necesitate pentru ca tara sa nu intre in colaps financiar, astfel ca este evidenta utilitatea publica a masurii de reducere cu 25% a veniturilor salariale.
      In drept, au fost invocate prevederile art. 1 si urmatoarele din Legea nr.118/2010 si ale art.274 din Codul de Procedura Civila.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
      Petentii ______ personal contractual in cadrul ______au fost salarizati in cursul anului 2010 conform Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
      Masura diminuarii drepturilor salariale cu 25%, pe perioada _____, in privinta personalului bugetar , categorie ce ii include si pe petentii membri de sindicat, a fost dispusa conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, norma potrivit careia "cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare inclusiv sporuri indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale OUG nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%." 
      Se observa ca motivele cererii pendinte rezida, pe de o parte, in invocarea conflictului dintre normele de reglementare a masurii de diminuare salariala si cele constitutionale, iar pe de alta parte, se invoca neconcordanta intre norme internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului ratificate de Romania si legile interne, solicitandu-se aplicarea directa, in temeiul art.20 alin.2 din Constitutie, a reglementarilor internationale, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale impreuna cu jurisprudenta C.E.D.O.
      In ce priveste incalcarea unor prevederi constitutionale, instanta observa ca stabilirea neconcordantei intre dispozitiile unei legi si Constitutia tarii intra in atributiile exclusive ale Curtii Constitutionale. Singura cale pentru constatarea neconstitutionalitatii masurii de reducere a salariilor, dispusa prin lege, ar fi invocarea exceptiei de neconstitutionalitate, a carei solutionare intra in atributiile Curtii Constitutionale, iar nu a instantelor de drept comun.
      Prin urmare, critica sumara din cererea pendinte privind incalcarea unor norme constitutionale se dovedeste nefondata pentru ca, pe de o parte, prin decizia nr.872/25.06.2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, Curtea Constitutionala a decis ca art.1 - 8 si art. 10 - 17 din Lege sunt constitutionale, iar pe de alta parte, reclamantii nu au invocat o exceptie de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.118/2010.
      Astfel, se constata ca, prin decizia nr.872/2010, Curtea Constitutionala a retinut, in ceea ce priveste diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar, raportat la art.41 din Constitutie, ca dreptul la munca este un drept complex care include si dreptul la salariu, iar diminuarea acestuia din urma se constituie intr-o veritabila restrangere a exercitiului dreptului la munca, insa aceasta restrangere dispusa prin Legea nr.118/2010 se incadreaza in conditiile strict si limitativ prevazute de art.53 din Constitutie, si anume: masura este prevazuta prin lege, se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare si este determinata de imperativul apararii securitatii nationale - prin prisma aspectelor economice, financiare si sociale care ar putea afecta insasi fiinta statului, datorita amplorii si gravitatii situatiei de criza economica, masura nu aduce atingere substantei dreptului, avand, de altfel, caracter temporar si se aplica nediscriminatoriu.
      In ce priveste aplicarea directa in cauza a normelor art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale, instanta constata ca textul mentionat prevede ca "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
      Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor." 
      Asadar, art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventie garanteaza, in substanta, dreptul de proprietate, continand trei norme distincte. Prima stabileste principiul de drept al respectarii bunurilor; a doua vizeaza privarea de proprietate, pe care o subordoneaza anumitor conditii, iar cea de a treia, consemnata in cel de-al doilea alineat al art.1, recunoaste statelor contractante puterea, printre altele, de a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general. A doua si a treia norma constituie exemple particulare de atingere a dreptului de proprietate, care trebuie interpretate in lumina principiului consacrat de prima norma.
      Din perspectiva art.1 din primul Protocol aditional la C.E.D.O., in lumina jurisprudentei C.E.D.O., se constata ca salariul, in principiu, este o valoare patrimoniala care intra in campul de aplicare al art.1 din Protocolul nr.1.
      Diminuarea pentru o perioada determinata, viitoare, prin lege, a salariului personalului bugetar, constituie o atingere adusa dreptului de proprietate, care insa nu corespunde nici unei exproprieri (privari de proprietate) si nici unei masuri de reglementare a folosintei bunurilor, fiind analizata de C.E.D.O. numai prin prisma principiului respectarii bunurilor.
      In acest context, C.E.D.O. urmareste numai daca justul echilibru intre exigentele relative la interesul general si imperativele legate de protectia drepturilor fundamentale ale individului a fost mentinut, in cauza Aizupurua Ortiz si ceilalti c. Spaniei, (Hotararea din 2 februarie 2010) reducerea salariilor nefiind tratata ca o privare de proprietate, pentru care lipsa despagubirii ar conduce la incalcarea art. 1 al Protocolului 1.
      Prin urmare, in cazuri asemanatoare, ceea ce se urmareste este sa se stabileasca daca dreptul la respectarea bunurilor este infrant de o maniera care antreneaza o atingere adusa insasi substantei dreptului, sens in care se analizeaza respectarea principiului proportionalitatii, adica a justului echilibru care trebuie pastrat intre interesul general al colectivitatii si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale omului (ex. - cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Hotararea din 12 octombrie 2004).
      Cauza Muresanu contra Romaniei nu reprezinta un precedent pentru speta de fata, dat fiind cadrul juridic diferit, intrucat reclamantul obtinuse o hotarare judecatoreasca prin care autoritatile erau obligate la plata unui anumit salariu. In acest caz "bun", in sensul conventiei, era creanta de natura salariala stabilita printr-o hotarare judecatoreasca executorie, situatia privind ipoteza neexecutarii unei hotarari judecatoresti si nu diminuarea prin lege a cuantumului salariului.
      Pe de alta parte, C.E.D.O. face o distinctie esentiala intre dreptul de a continua sa primesti in viitor un salariu intr-un anumit cuantum si dreptul de a primi efectiv salariul castigat pentru o perioada in care munca a fost prestata (cauza Leias c. Croatiei, Hotararea din 20.05.2010).
      Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum, iar o creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala, in sensul art.1 din Protocolul nr.1 numai daca are o baza suficienta in dreptul intern (cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19.04.2007), ceea ce nu este valabil in cazul de fata, in care prin dreptul intern s-a dispus diminuarea drepturilor salariale.
      In cauza de fata trebuie avut in vedere ca legalitatea masurii nu este pusa in discutie, asa cum nu este in discutie o pierdere totala a dreptului, ci numai o restrangere temporara a exercitiului acestuia, aplicata nediscriminatoriu intregului personal bugetar.
      Legea nr. 118/2010 a urmarit rezolvarea dificultatilor financiare ale Statului, calea urmata fiind considerata legitima de catre Curtea Constitutionala, iar C.E.D.O., prin jurisprudenta sa, a subliniat constant faptul ca Statelor le este recunoscuta, din perspectiva Conventiei, o larga marja de apreciere asupra politicilor salariate privitoare la angajatii platiti din bugetul de stat, precum si in materie de legislatie sociala (a se vedea cauza Kechko c. Ucrainei, Hotararea din 8 noiembrie 2005, par. 23 si cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Hotararea din 12 octombrie 2004, par. 45).
      Mai mult, instanta observa ca, prin jurisprudenta recenta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (hotarare din 6 decembrie 2011) a statuat in privinta masurii de reducere a salariilor personalului bugetar cu 25%, luata de Guvernul Roman prin lege interna, respingand plangerile prin care doi angajati de la o primarie din Arad sustineau incalcarea prevederilor Conventiei. 
      CEDO a pronuntat pe data de 6 decembrie 2011 o decizie de inadmisibilitate in cauzele inaintate de Felicia Mihaies si Adrian Gavril Sentes impotriva Romaniei, constatand ca Statul Roman nu a incalcat prevederile Conventiei prin masura de reducere cu 25% a salariilor bugetarilor.
      Prin aceasta decizie, CEDO a reamintit ca dispozitiile Conventiei nu confera un drept de a primi un salariu intr-un anumit cuantum, iar statul poate sa stabileasca, de o maniera discretionara, ce beneficii trebuie platite angajatilor sai din bugetul de stat.
      In decizie se mai mentioneaza ca statul poate dispune introducerea, suspendarea sau incetarea platii unor astfel de beneficii prin modificari legislative corespunzatoare, iar in cazul celor doi reclamanti s-a constatat ca masura a fost luata pentru ca s-a urmarit un interes public, adica protejarea echilibrului fiscal intre cheltuielile si veniturile statului, in conditii de criza economica.
      CEDO a mai considerat ca Statul Roman nu a depasit marja sa de apreciere si nu a rupt justul echilibru intre cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului, iar plangerile celor doi salariati - personal platit din fonduri publice impotriva Romaniei au fost respinse, in temeiul art. 35 par. 3 si 4 din Conventie.
      In concluzie, avand in vedere toate considerentele expuse, instanta apreciaza ca masura reducerii temporare a salariului personalului bugetar cu 25% nu aduce atingere substantei dreptului, ca aceasta masura se inscrie in marja de apreciere a Statului si, mai ales, nu este disproportionata in raport cu scopul urmarit, pastrandu-se justul echilibru intre interesul general al colectivitatii si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale omului, asa incat nu se poate retine o incalcare a art. 1 din primul Protocol aditional la Conventie.