Ordonanta presedintiala. Solutionarea cauzei fara citarea partilor.

      Art.581 alin.3 din Codul de procedura civila dispune ca ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor si chiar atunci cand exista judecata asupra fondului.
       In spe?a, pentru solutionarea cererii, instanta de fond a administrat probe, respectiv proba cu inscrisuri si proba testimoniala, in lipsa partii adverse, incalcand astfel dreptul sau la aparare si principiul contradictorialitatii. In situatia in care judecatorul aprecia ca pentru solutionarea cauzei este necesara administrarea unui probatoriu mai complex, pentru respectarea principiului  unui proces echitabil avea obligatia citarii partii adverse pentru a acorda si acesteia dreptul la aparare si posibilitatea de a contracara pretentiile reclamantului.

      Prin sentinta civila nr.25906/25.11.2010 pronuntata de Judecatoria  Constanta, s-a admis cererea formulata de reclamantul H.A. si a fost obligat  paratul sa permita reclamantului accesul in imobilul care face obiectul contractului de inchiriere nr.1059/26.08.2010 autentificat de Notar Public Mariana Mihaescu, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta civila, instanta de fond, in baza materialului probator administrat in cauza, a retinut urmatoarele:
      Reclamantul este titularul contractului de inchiriere incheiat cu B.D.  pentru sufrageria si trei dormitoare ale imobilului situat in mun. Constanta, incepand cu data de 01.09.2010, pentru o perioada  de trei ani. Contractul de inchiriere a fost autentificat sub nr.1059 la data de 26.08.2010 de notarul public Mariana Mihaescu.
      Potrivit chitantelor nr.2/28.08.2010, 3/12.09.2010 si 4/14.09.2010, reclamantul a achitat catre PF B.D. suma de 9000 EUR si potrivit dovezii de depunere numerar emisa de BRD Goupe Societe Generale catre B.D. suma de 400 EUR.
      Asa cum reiese din depozitiile martorilor audiati in cauza, dupa incheierea contractului de inchiriere cu B.D., reclamantul a locuit o scurta perioada in imobil, aducandu-si bunuri proprii, iar dupa intoarcerea din Siria impreuna cu sotia si cei doi copii, nu a mai putut intra in imobilul inchiriat, fiind schimbate intre timp toate sistemele de siguranta. Din declaratia martorului A.M.M. rezulta ca reclamantului nu i s-a permis accesul in imobil de catre parat, acesta fiind fostul sot al persoanei cu care reclamantul a incheiat contractul de inchiriere.
      Pentru admiterea cererii de ordonanta presedintiala trebuie indeplinite urmatoarele conditii: vremelnicia, urgenta si neprejudecarea fondului, toate acestea fiind necesare pentru pastrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
      In ceea ce priveste prima conditie (vremelnicia), caracterul vremelnic al masurii luate pe calea ordonantei presedintiale, nu este conditionat de existenta unui litigiu asupra pricinii, ci poate decurge din insasi natura masurii luate, ori chiar din cuprinsul ordonantei.
      Asadar, instanta a apreciat dovedit caracterul vremelnic al masurii solicitate, aceasta durand implicit pana la implinirea termenului la care inceteaza contractul de inchiriere nr.1059/26.08.2010.
      Cu privire la cea de a doua conditie (urgenta), instanta a apreciat ca si aceasta este indeplinita, intrucat reclamantul locuieste in calitate de tolerat, impreuna cu sotia si cei doi copii, la martorul A.M.M.
      In ceea ce priveste a treia conditie (neprejudecarea fondului), de asemenea, instanta a apreciat ca este indeplinita, intrucat, prin dispunerea masurii solicitate pe calea ordonantei, respectiv obligarea paratului de a permite reclamantului accesul in imobilul inchiriat, nu s-ar produce o rezolvare a insasi fondului litigiului, nefiind discutat fondul raportului juridic nascut intre parti.
      Prin urmare, instanta a constatat intemeiata cererea reclamantului de emitere a ordonantei presedintiale pentru obligarea paratului sa permita reclamantului accesul in imobilul care face obiectul contractului de inchiriere nr.1059/26.08.2010 autentificat de Notarul Public Mariana Mihaescu.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs paratul P.D.C., criticand-o pentru urmatoarele considerente:
      Instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia si a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal si data cu aplicarea gresita a legii.
      Sub un prim aspect, instanta nu a motivat care a fost ratiunea pentru care a solutionat cererea formulata pe calea ordonantei presedintiale fara citarea partilor intrucat, potrivit doctrinei in materie, avea posibilitatea  de a aprecia asupra necesitatii citarii partilor in functie de natura cauzei si de imprejurarile care reclama interventia in justitie.
      S-a apreciat ca, desi practica instantei constitutionale este in sensul ca, prin necitarea partilor nu se instituie discriminari in referire la dispozitiile art.16 din Constitutia Romaniei si nici nu se obstructioneaza accesul liber la justitie, intrucat ordonanta este supusa recursului, iar recursul se judeca cu citarea partilor, prin necitarea sa la instanta de fond s-a ajuns la pronuntarea unei hotarari prin care i-au fost incalcate drepturi legitime.
      A sustinut ca solutionarea cererii de ordonanta presedintiala fara citarea partilor trebuie sa reprezinte o masura exceptionala si trebuie motivata de instanta.
      In mod eronat, instanta a considerat ca cererea formulata de intimatul - reclamant se circumscrie acelor situatii exceptionale in care se poate face aplicarea dispozitiilor art.581 alin.3 Cod procedura civila si a procedat la solutionarea cererii fara a fi citat in cauza.
      Sub un alt aspect, s-a invederat ca, gresit, instanta a apreciat indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, fara a realiza un examen sumar al fondului cauzei pentru a determina de partea cui este aparenta dreptului.
      A sustinut ca aparenta dreptului este in favoarea sa, raportat la faptul ca intimatul reclamant si-a intemeiat pretentiile pe un contract de inchiriere incheiat cu fosta sa sotie, la momentul la care nu mai erau casatoriti, iar partajul bunurilor comune dobandite de parti in timpul casatoriei nu era realizat, avand fiecare calitatea de coproprietar al imobilului.
      Prin motivele de recurs, recurentul parat a mai solicitat si suspendarea executarii pana la judecarea recursului, intrucat imobilul ce face obiectul contractului de inchiriere este singura sa modalitate locativa si nu realizeaza venituri pentru a achita chirie pentru o alta locuinta.
      Prezent personal in instanta, intimatul reclamant si-a exprimat pozitia procesuala in sensul respingerii recursului.
      Examinand legalitatea si temeinicia sentintei civile recurate, prin prisma criticilor formulate, tribunalul a retinut urmatoarele:
      Potrivit art.581 alin.1 Cod procedura civila instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
    Alin.3 dispune ca ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor si chiar atunci cand exista judecata asupra fondului.
Pentru solutionarea cererii, instanta de fond a administrat probe, respectiv proba cu inscrisuri si proba testimoniala, in lipsa partii adverse, incalcand astfel dreptul sau la aparare si principiul contradictorialitatii.
      In situatia in care judecatorul aprecia ca pentru solutionarea cauzei este necesara administrarea unui probatoriu mai complex, pentru respectarea principiului  unui proces echitabil avea obligatia citarii partii adverse pentru a acorda si acesteia dreptul la aparare si posibilitatea de a contracara pretentiile reclamantului.
      Dreptul la un proces echitabil inseamna si posibilitatea rezonabila a oricarei parti de a expune cauza sa instantei, in conditii care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa, ceea ce se realizeaza prin asigurarea dreptului la aparare.
      Principiul stipulat prin art.6 alin.1 din CEDO, respectiv dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil, este incalcat, deoarece acest principiu trebuie sa fie in acord cu celelalte principii ce guverneaza procesul civil.
    In jurisprudenta CEDO, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata in raport cu cealalta parte din proces. Acest principiu - unul din elementele notiunii mai largi de proces echitabil - impune ca fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu "adversarul" ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotararea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotararea 1997-I/24 noiembrie 1997).
    Inteles in acesti termeni, principiul discutat permite aprecierea modului in care instanta intelege sa mentina "echilibrul" necesar desfasurarii unui proces echitabil, in special in privinta comunicarii intre parti a tuturor pieselor dosarului care vor servi la adoptarea deciziei sale.
    De asemenea, dreptul la o procedura contradictorie implica, in esenta, posibilitatea pentru partile unui proces de a lua cunostinta de toate piesele ?i observatiile prezentate judecatorului ?i de a le discuta, precum si de participa la administrarea intregului probatoriu necesar solutionarii litigiului (cauza Morel contra Frantei, hotararea din 6 iunie 2000).
    In speta, se constata ca instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si proba testimoniala, probe ce au fost si administrate, in lipsa partii adverse, care a fost astfel lipsita de posibilitatea de a se apara si de a propune probe in combaterea sustinerilor reclamantului.
    Se constata astfel, ca procedura desfasurata in fata primei instante nu corespunde exigen?elor art.6 din CEDO ?i nici jurisprudentei Curtii Europene care a retinut constant ca "sarcina judecatorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului, sa faca obiectul unei dezbateri in contradictoriu intre parti (cauza Ruiz - Mateos contra Spaniei, hotararea din 23 iunie 1993, seria A, nr.262).
    Constatand ca procedura desfasurata in fata primei instante nu respecta exigentele art.6 din CEDO - cauza fiind solutionata cu incalcarea principiilor egalitatii armelor ?i al contradictorialitatii, in baza art.312 Cod procedura civila s-a admis recursul, s-a casat hotararea recurata, cauza fiind trimisa spre rejudecare Judecatoriei Constan?a.