Revizuire intemeiata pe prevederile art.322 pct.2C.pr.civ. Extra petita, minus petita, plus petita.

Codul de procedura civila, art. 322pct.2C.pr.civ.
     
     Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.XXX/118/2010, intimata-parata G.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr.176/05 martie 2010 pronuntate in dosarul nr.XXX/212/2007 al acestei instante, precum si suspendarea executarii aceste decizii pana la solutionarea cererii de revizuire, in temeiul art.325 C.proc.civ.
     In motivarea cererii, revizuenta a aratat ca, incalcand principiul disponibilitatii si depasind limitele investirii, instanta de recurs s-a pronuntat:
          1) extra petita, deoarece a constatat  calitatea de bunuri proprii ale reclamantului B.T. pentru urmatoarele mobile: frigider, televizor si masina de spalat, fara ca reclamantul sa fi formulat cerere in acest sens, dimpotriva, solicitand prin actiune sa se constate ca aceste bunuri sunt comune.
           2) minus petita, in sensul ca: -a omis a se pronunte asupra cererii de partaj a unora dintre bunurile mobile, respectiv un fotoliu si o mocheta, nestabilind caracterul acestora de bunuri proprii sau comune; -in urma pronuntarii hotararii, aragazul, fotoliul si mocheta nu au fost atribuite nimanui, partajul nefiind astfel definitivat. 
          3) plus petita, in conditiile in care reclamantul nu a investit instanta nici cu o cerere de atribuire a garsonierei, nici cu o cerere de acordare a unei sulte, solicitand doar partajarea bunurilor dobandite in timpul concubinajului, fara a preciza in mod concret modalitatea de partajare.
     A precizat revizuenta ca hotararea instantei de recurs este nelegala, netemeinica si in mod vadit partinitoare fata de reclamantul B.T., netinandu-se cont de situatia reala rezultata din probele administrate in cauza. Astfel, a aratat ca: -garsoniera este proprietatea sa exclusiva, astfel ca prin partajarea acestui imobil reclamantul este imbogatit in mod injust; -nu a avut o relatie de concubinaj cu B.T.; -acesta nu dispunea de resursele financiare necesare pentru a contribui la garsoniera este proprietatea sa exclusiva; -instanta de recurs nu a precizat temeiul in drept pentru constatarea dreptului de proprietate in cote egale; -efectele legale ale concubinajului nu au fost reglementate legal.
     Intrucat niciuna dintre partile litigante nu a cerut atribuirea, a sustinut revizuenta ca instanta de recurs putea adopta doar doua solutii. Casarea cu trimitere, in vederea stabilirii cprecte a cadrului procesual din perspectiva obiectului cererii sau vanzarea bunului in temeiul art.67311C.proc.civ.
     In drept, cererea de revizuire a fost intemeiata pe disp.art.322 pct.2 C.proc.civ.
     In motivarea cererii de suspendare, revizuenta a aratat ca nu dispune de resurse materiale pentru achitarea sultei stabilite prin decizia instantei de recurs, iar o eventuala executare silita imobiliara, pornita in baza unui titlu executoriu vadit nelegal, i-ar crea prejudicii majore si ireparabile.
     In sedinta publica din 10.06.2010, in conditiile in care s-a ramas in pronuntare asupra fondului cererii sale, revizuenta a declarat prin aparatorul ales ca nu mai insista in cererea de suspendare a executarii deciziei civile atacate.
     La acelasi termen de judecata, tribunalul a invocat din oficiu exceptia tardivitatii formularii cererii de revizuire, exceptie pe care urmeaza sa o respinga pentru urmatoarele considerente:
     Potrivit art.324 alin.1 pct.1 C.proc.civ. termenul de revizuire este de o luna si se va socoti in cazul prevazut de art.322 pct.2 C.proc.civ. de la pronuntare, cand hotararile au fost date de instante de recurs dupa evocarea fondului.
     In speta, decizia civila a carei revizuire se solicita a fost pronuntata la data de 05.03.2010, astfel ca termenul de o luna prevazut de textul mentionat s-a implinit, potrivit art.101 alin.3 C.proc.civ., intr-o zi de Pasti, respectiv 05.04.2010. In acest conditii, sfarsind intr-o zi de sarbatoare legala, termenul de o luna s-a prelungit pana la sfarsitul zilei in care a fost inregistrata cererea de revizuire, respectiv: 06.04.2010
          Analizand cererea de revizuire dedusa judecatii prin prisma actelor si lucrarilor dosarului si a motivelor invocate, tribunalul retine urmatoarele:
         Obiectul cererii de revizuire il constituie decizia civila nr.176/05 martie 2010 pronuntata in dosarul nr.xxx/212/2007, prin care Tribunalul Constanta a admis recursul declarat de recurentul reclamant B.T. impotriva sentintei civile nr. 7490 din 24 aprilie 2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. xxx/212/2007, in contradictoriu cu intimata parata G.M. si a modificat in parte aceasta sentinta civila, in sensul ca: a admis in parte actiunea principala, a constatat ca reclamantul B.T. si parata G.M. au dobandit in cote egale, de cate ? fiecare, dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Municipiul Constanta, aleea E., ap. 28, in valoare totala de 89.600 lei; a constatat ca bunurile mobile respectiv: un frigider marca "Artic", un televizor marca "Daewoo" si o masina de spalat sunt bunuri proprii ale reclamantului; a respins, ca nefondata, cererea privind constatarea calitatii de bun comun cu privire la aragaz; a atribuit in deplina proprietate si posesie imobilul situat in Municipiul Constanta, aleea E., ap.28, catre parata; a obligat parata, catre reclamant, la plata sultei in valoare de 44.800 lei, pentru egalizarea valorica a loturilor; a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei civile recurate.
          In considerentele deciziei pronuntate, instanta de recurs a retinut ca, in anul 1991, reclamantul B.T. si parata G.M. au inceput o relatie de concubinaj, locuind impreuna si gospodarind impreuna, fara a oficializa relatia dintre ei. In anul 1999, intre parata G.M., in calitate de cumparatoare si S.C. T. S.A., in calitate de vanzatoare, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.578/30.08.1999 prin intermediul caruia a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Municipiul Constanta, aleea E., . ap.28, alcatuit dintr-o camera de locuit in suprafata de  20 mp si cota indiviza de 3,75 % din suprafata de  folosinta comuna a imobilului. Pretul vanzarii imobilului litigios a fost in cuantum de 7 385 000 lei ROL si a fost achitat integral prin chitanta nr.5992/30.08.1999.
     S-a aratat ca, potrivit probei testimoniale administrate la judecata cauzei in fond, partile erau cunoscute ca o familie in comunitate, deoarece isi cheltuiau veniturile impreuna, se gospodareau impreuna, perioade mai lungi sau mai scurte de timp reclamantul B.T. fiind cel care obtinea veniturile necesare traiului, in timp ce parata G.M. presta munci cu caracter ocazional.
      A retinut instanta de recurs ca, in perioada in care parata G.M. a achizitionat pe numele sau imobilul situat in Municipiul Constanta, aleea E., ap.28, relatiile dintre parti erau bune, reclamantul B.T. era angajat in munca in calitate de sofer de autobuz la U.M.xxxx, beneficiind de un salariu lunar de 938 259 lei, astfel cum rezulta din cuprinsul cartii de munca a acestuia, in timp ce unica contributie a paratei G.M. la dobandirea in comun a bunului imobil a constat in munca in gospodarie si veniturile ocazionale, al caror cuantum concret nu s-a putut determina.
     In considerarea dispozitiilor art.1199 din Codul civil, retinand relatia de concubinaj notoriu, indelungat, cu o durata in timp peste 15 ani,  dintre partile care erau cunoscute ca fiind o adevarata familie, care locuiau si gospodareau impreuna folosindu-si veniturile obtinute in comun precum si in considerarea absentei oricarei dovezi din care sa rezulte cuantumul veniturilor obtinute de catre  parata in perioada in care s-a realizat transferul dreptului de proprietate cu privire la imobilul litigios, instanta a apreciat ca reclamantul B.T. a avut o contributie proprie de 50% la dobandirea acestui imobil si ca intentia interna a partilor a fost aceea de a dobandi in proprietate comuna acest bun.
     S-a retinut ca dobandirea ulterioara de catre parti a unor bunuri mobile, cu care au mobilat locuinta, vine sa intareasca aceasta concluzie, cu atat mai mult cu cat martorii audiati la judecata cauzei in fond au reliefat faptul ca partile au adus impreuna imbunatatiri imobilului litigios, din care nu se poate desprinde decat caracterul comun al bunului imobil.
     In privinta bunurilor mobile: frigider marca "Arctic", un televizor marca "Daewoo" si o masina spalat  s-a retinut ca au calitatea de bunuri proprii ale reclamantului B.T., in considerarea recunoasterii paratei cu privire la acest aspect.
     In ceea ce priveste calitatea de bun comun a aragazului, s-a constatat ca acest bun ii apartine paratei G.M., fiind cumparat in anul 1993, astfel cum rezulta din ansamblul probator administrat la judecata cauzei in fond.
           Revizuirea este o cale extraordinara de atac extraordinara, de retractare, al carei sediu se regaseste in art.322-328 C.proc.civ, iar motivele care justifica exercitarea revizuirii sunt expres si limitativ prevazute de art.322 pct.1-8 C.proc., ceea ce inseamna ca nu pot fi extinse si la alte cazuri.
     Revizuenta in cauza a indicat drept temei al cererii motivul prevazut de art.322 pct.2 C.proc.civ., care cuprinde trei ipoteze, toate reprezentand o nesocotire a aceluiasi principiu procedural: disponibilitatea procesuala.
     Prima ipoteza vizeaza situatia in care instanta s-a pronuntat extra petita, adica asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Pentru a stabili daca instanta a dispus extra petita, este necesar sa ne raportam in toate cazurile la pretentiile formulate de parti, respectiv de reclamant prin cererea de chemare in judecata, de parat prin cererea reconventionala, precum si de terti sau de parti prin alte cereri incidente. A doua ipoteza este aceea in care instanta s-a pronuntat extra petita. In acest caz, principiul disponibilitatii a fost ignorat de judecatori prin aceea ca au omis a se pronunta asupra unei pretentii care a fost dedusa in justitie de oricare dintre partile din proces.
     Revizuirea este deschisa numai in cazul unei omisiuni univoce de a statua asupra pretentiei, iar nu si in acele situatii in care capetele de cerere respective au fost respinse explicit sau implicit prin respingerea capatului principal.
     Ultima ipoteza consacrata de art.322 pct.2 C.proc.civ. vizeaza un caz de plus petita, cand instanta n-a dispus in afara unei pretentii formulate de parte si nici nu a omis sa solutioneze un capat de cerere ci, admitand cererea, a acordat mai mult decat s-a cerut.
           In speta, niciunul dintre motivele invocate de revizuenta  nu este de natura sa justifice exercitarea caii de atac extraordinare in discutie, desfiintarea deciziei pronuntate in recurs si procedarea la o noua judecata.
           Astfel, in ceea ce priveste constatarea de catre instanta de recurs a calitatii de bunuri proprii ale reclamantului pentru trei bunuri mobile, respectiv: frigider, televizor si masina de spalat, se constata ca, intr-adevar, reclamantul nu a formulat cerere in acest sens.
            Cu toate acestea, prin intampinarea depusa in fata instantei de fond, parata-reconvenienta a recunoscut faptul ca masina de spalat, televizorul Daewoo si combina frigorifica sunt proprietatea exclusiva a lui B.T., fiind achizitionate de acesta cu plata in rate.
            In aceste conditii, data fiind pozitia procesuala exprimata de catre parata-reconvenienta in fata instantei de fond prin intampinare si mentinuta pe tot parcursul judecatii, apreciem ca aceasta nu poate pretinde ca a suferit vreo vatamare ca urmare a solutiei adoptate in recurs in privinta bunurilor respective si, prin urmare, nu justifica nici un interes                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                in formularea cererii de revizuire pentru extra petita.
            De asemenea, se constata ca nu ne aflam nici in ipoteza in care instanta de recurs s-a pronuntat minus petita, prin faptul ca nu a dispus partajul cu privire la unele bunuri mobile: un fotoliu, o mocheta, aragaz.
            In dosarul de fata, reclamantul-intimat B.T. este cel care a fixat prin cerere cadrul litigiului si a determinat limitele acestuia prin indicarea bunurilor ce urmeaza sa faca obiectul partajului, cererea reconventionala formulata de parata avand ca obiect doar restituirea de catre reclamant a unei sume de bani date cu titlu de imprumut.
            Revizuenta, avand doar calitatea de parata in cererea de partaj dedusa judecatii de catre reclamant, nu poate sa invoce in cererea de revizuire disp.art.322 pct.2 C.proc.civ., care se refera la nepronuntarea instantei asupra unui "lucru cerut", reclamantul fiind singurul care ar putea sa pretinda o vatamare printr-o astfel de omisiune. Oricum, notiunea juridica in discutie nu poate avea in vedere decat cererile principale (in cazul de fata, cererea formulata de reclamant pentru constatarea starii de indiviziune asupra unui bun imobil si partajarea bunurilor dobandite de parti in timpul concubinajului), accesorii sau incidentale, prin care se fixeaza obiectul litigiului si care delimiteaza cadrul procesual, omisiunea instantei de a se pronunta cu privire la unele bunuri mobile, cu ocazia dispunerii partajului, neincadrandu-se in acest motiv de revizuire.
            In fine, in raport de interpretarea corecta a notiunii de "cerere" sau "pretentie dedusa judecatii", in speta nu este incidenta nici cea de-a treia ipoteza reglementata de art.322 pct.2 C.proc.civ., argumentele invocate de revizuenta neputand atrage concluzia ca instanta de recurs s-a pronuntat plus petita.
            Indiferent de solutia adoptata in ceea ce priveste atribuirea imobilului si plata sultei, instanta de recurs s-a pronuntat intocmai asupra a ceea ce s-a cerut-partajul. Chiar si in lipsa optiunilor exprimate de catre parti, in cadrul unui proces precum cel de fata, modalitatea de efectuare in concret a partajului, prin formarea si atribuirea de loturi, este atributul exclusiv al instantei de judecata, atata timp cat nu a intervenit o tranzactie a partilor in acest sens si nici nu a existat un refuz categoric al ambelor parti de a li se atribui imobilul, pentru a se putea vorbi de incidenta disp.67311C.proc.civ. privind vanzarea bunului (prin intermediul executorului judecatoresc sau prin buna invoiala).
            Este evident ca, prin expunerea de motive a cererii de revizuire, recurenta-parata tinde la extinderea interpretarii art.322 pct.2 si la alte situatii decat cele avute in vedere de legiuitor, urmarind de fapt prin exercitarea caii extraordinare de atac reformarea deciziei pronuntate in recurs (pe care o considera nelegala si netemeinica in ceea ce priveste constatarea starii de indiviziune asupra bunului imobil dobandit in timpul concubinajului partilor), in sensul respingerii pretentiilor formulate de reclamant in legatura cu bunul imobil.
            Ori, in cadrul revizuirii nu se pune problema realizarii unui control judiciar si nici nu pot fi invocate greseli de aplicare a legii sau de interpretare a probelor administrate in cauza, intrucat ne-am situa pe taramul unei noi judecati. Prin limitarea campului de aplicare a disp.art.322 C.proc.civ. numai la anumite situatii, legiuitorul a avut in vedere ca prin crearea  caii de atac a revizuirii sa nu deschida, in ultima instanta, calea unui veritabil recurs la recurs.
            Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciaza nefondata prezenta cererea de revizuire si urmeaza sa o respinga ca atare.
5